ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3667/2011

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 1 februarie 2011, reclamantul

U.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării

Naționale, solicitând instanței anularea deciziei nr. 15630 din 21 decembrie

2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu cheltuieli de

judecată.

La termenul din data de 29 aprilie

2011, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat

soluționarea cauzei Tribunalului București motivând că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei

a cărei suspendare se solicită.

Primind dosarul, Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut, în esență, că

litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de

caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale

(fostele Case de Pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost

modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

S-a constatat, că în considerentele hotărârii

de declinare a Tribunalului Dolj s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere

la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire

la art. 725 C. proc. civ. văzând și prevederile art. 727 din același act normativ,

s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută competența teritorială absolută

la sediul pârâtului.

Astfel, prin sentința civilă nr. 7651 din

15 septembrie 2011a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui

conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22

alin. (3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamantul

U.G. a învestit instanța cu o cerere prin

care solicită anularea deciziei nr. 15630 din 21 decembrie 2010, privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119/2010.

Este de necontestat că decizia de recalcularea

a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii

nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la data de 1 februarie 2011, în

contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și

depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea

anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la

prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare

a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.

Este de reținut că potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența

de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale

de pensii, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea

nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile

art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate

ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege

ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare.

Astfel, având în vedere că în

speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului,

care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru

soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În consecință, față de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul

U.G. în favoarea Tribunalului Dolj, s

ecția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

noiembrie 2011.