ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3667/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 1 februarie 2011, reclamantul U.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței anularea deciziei nr. 15630 din 21 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată. La termenul din data de 29 aprilie 2011, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei Tribunalului București motivând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită.

Primind dosarul, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, întrucât, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele Case de Pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. S-a constatat, că în considerentele hotărârii de declinare a Tribunalului Dolj s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, lege care a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 astfel că, în raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 cu referire la art. 725 C. proc.

civ. văzând și prevederile art. 727 din același act normativ, s-a apreciat că, în cauză, nu poate fi reținută competența teritorială absolută la sediul pârâtului. Astfel, prin sentința civilă nr. 7651 din 15 septembrie 2011a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că reclamantul U.G. a învestit instanța cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 15630 din 21 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010. Este de necontestat că decizia de recalcularea a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010. Cererea de anulare a fost formulată la data de 1 februarie 2011, în contradictoriu cu Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și depusă la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Dispozițiile art. 196 lit. a) din legea anterior menționată au abrogat expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat. Este de reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent, devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S sau a caselor teritoriale de pensii, sunt de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură.

Totodată, în raport și de prevederile art. 727 din același act normativ, este de reținut, că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare. Astfel, având în vedere că în speța de față competența teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care se află în Craiova, județul Dolj, instanța reține competența teritorială pentru soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. În consecință, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul U.G.

în favoarea Tribunalului Dolj, s ecția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.