ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2278/2012

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul B.O. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2008 din 31 mai 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în fapt în aceea că prin rechizitoriul nr. 35/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului P.M.A., în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acest inculpat făcând parte din grupul infracțional în care a acționat și inculpatul B.O. Datorită faptului că o parte din membrii grupului nu se aflau în țară, iar față de inculpatul P.M.A. s-a dispus măsura arestării preventive, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 35/D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat și disjungerea cauzei în ce privește pe inculpatul B.O. și alți făptuitori, C.M.A., C.D.F. și A.M.A. Prin intermediul investigatorului sub acoperire I.M., s-a cumpărat de la inculpatul B.O., în mai multe rânduri, diferite cantități de droguri de risc, după cum urmează: - la 01 mai 2008 prin intermediul investigatorului sub acoperire - I.M.

- s-a cumpărat de la învinuitul B.O., cu suma de 150 lei, o bucată de substanță solidă, ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 08 mai 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 0,77 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C., probă ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator; - la 07 mai 2008 prin intermediul investigatorului sub acoperire - I.M. - s-a cumpărat de la învinuitul B.O. cu suma de 200 lei o bucată de substanță solidă ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 08 mai 2008, s-a concluzionat că proba constituită din 0,89 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C., probă ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator; - la 13 iunie 2008 prin intermediul aceluiași investigator sub acoperire s-a cumpărat de la învinuitul B.O.

cu suma de 150 lei, o bucată de substanță solidă ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din 17 iunie 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 1,11 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C. După efectuarea analizelor de laborator, cantitatea de 0,96 grame rezină de cannabis rămasă a fost predată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. București.

Aceste fapte sunt confirmate și de notele privind redarea convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.O., interceptate și înregistrate legal în cauză, de la postul de telefonie mobilă, din care a rezultat cu certitudine că acesta a vândut droguri, precum și faptul că investigatorul sub acoperire a cumpărat de la acesta, contra sumei de 150 lei droguri de risc, iar la data de 07 mai 2008, după convorbirea din 05 mai 2008, a mai cumpărat de la inculpat, droguri de risc pentru care i-a plătit suma de 200 lei, cât și de declarația dată de inculpatul B.O., prin care acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu întâlnit cu investigatorul sub acoperire și împreună au mers la prietenii săi R.G. și M.F.

pentru a lua droguri. Astfel, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului B.O., astfel cum au fost descrise anterior, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se și împrejurarea că, în instanță, inculpatul s-a sustras de la judecată, o dovadă a faptului că a cunoscut despre existența acestui dosar și de termenele de judecată constituind-o înscrisul existent la filele 62-67 dosar, din care rezultă că acesta a împuternicit în data de 04 noiembrie 2010 Liga Dreptății împotriva corupției și abuzurilor din România, Filiala Mehedinți să îl consilieze pentru această cauză, cât și declarația martorei C.M.A., care a declarat că în luna septembrie 2010 inculpatul a fost în țară și că i-a povestit că are niște prieteni ce sunt consumatori de droguri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.O. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Primul motiv vizează nelegalitatea sentinței, susținându-se că fapta reținută în sarcina sa nu există, apreciind în acest sens că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost comisă ca urmare a unei acțiuni de instigare săvârșită de către agentul sub acoperire, constând în aceea că a solicitat insistent procurarea și remiterea de către el a unor substanțe interzise, situație în care a condus agentul la două persoane de unde au fost procurate substanțele narcotice. Mai mult, a apreciat că s-au procurat cantități foarte mici de substanțe interzise, iar sumele de care ar fi beneficiat în schimbul acestor tranzacții, sunt modice.

Cea de-a doua critică a vizat netemeinicia sentinței, motivându-se că executarea pedepsei aplicată de instanța de fond, în regim de detenție, nu constituie o justă individualizare, în sensul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. raportat la vârsta sa, la lipsa antecedentelor penale, dar și la cantitatea mică de substanțe traficate și a sumelor de bani obținute în schimbul acestora. Inculpatul a concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și, într-o primă teză, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar într-o teză subsidiară, schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării acesteia. Prin Decizia penală nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva Deciziei penale nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.O., reiterând criticile referitoare la netemeinicia hotărârii de condamnare și, individualizarea pedepsei. Inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Critica formulată de inculpat privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în speță. Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probele existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare. În speță, nu suntem în prezența unei grave erori de fapt, situația de fapt reținută de instanțe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurentul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, în perioada 1 mai 2008 - 13 iunie 2008 inculpatul B.O. a vândut în trei rânduri investigatorului sub acoperire I.M. diferite cantități de rezină de canabis contra sumei totale de 500 lei.

Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din declarațiile investigatorului sub acoperire I.M., ce se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, cu declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale, precum și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică. Din probele administrate nu se poate reține că inculpatul a fost provocat de către investigatorul sub acoperire că comită fapta, din declarațiile acestuia rezultând că inculpatul a fost cel care l-a contactat telefonic pentru a-i vinde droguri. Autorizarea investigatorului sub acoperire „I.M.” s-a dispus prin ordonanța nr. 35/ID/2008 de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, în dosarul cu același număr, din care a fost disjunsă prezenta cauză și din care rezultă și participarea inculpatului B.O.

la activități de trafic de droguri. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma continuată a infracțiunii, cantitatea și natura drogului traficat, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Astfel, acesta avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut în parte săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, iar ulterior s-a sustras de la judecată. În favoarea inculpatului au fost deja reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege, iar Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării acesteia.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori . Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 iunie 2012.