ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2278/2012

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 7 februarie

2011 a Tribunalului Mehedinți a fost condamnat inculpatul B.O. la pedeapsa de 1

an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2008 din 31

mai 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului B.O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

constând în fapt în aceea că prin rechizitoriul nr. 35/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.

Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de

arest preventiv - a inculpatului P.M.A., în legătură cu săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, acest inculpat făcând

parte din grupul infracțional în care a acționat și inculpatul B.O.

Datorită faptului că

o parte din membrii grupului nu se aflau în țară, iar față de inculpatul P.M.A.

s-a dispus măsura arestării preventive, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 35/D/P/2008,

s-a dispus trimiterea în judecată a acestui inculpat și disjungerea cauzei în

ce privește pe inculpatul B.O. și alți făptuitori, C.M.A., C.D.F. și A.M.A.

Prin intermediul

investigatorului sub acoperire I.M., s-a cumpărat de la inculpatul B.O., în mai

multe rânduri, diferite cantități de droguri de risc, după cum urmează: - la 01

mai 2008 prin intermediul investigatorului sub acoperire - I.M. - s-a cumpărat

de la învinuitul B.O., cu suma de 150 lei, o bucată de substanță solidă, ce a

fost analizată de laborator, iar prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 08 mai 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 0,77 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C., probă ce a fost consumată în procesul

analizelor de laborator; - la 07 mai 2008 prin intermediul investigatorului sub

acoperire - I.M. - s-a cumpărat de la învinuitul B.O. cu suma de 200 lei o

bucată de substanță solidă ce a fost analizată de laborator, iar prin raportul

de constatare tehnico-științifică din 08 mai 2008, s-a concluzionat că proba

constituită din 0,89 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C., probă

ce a fost consumată în procesul analizelor de laborator; - la 13 iunie 2008

prin intermediul aceluiași investigator sub acoperire s-a cumpărat de la

învinuitul B.O. cu suma de 150 lei, o bucată de substanță solidă ce a fost

analizată de laborator, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică din

17 iunie 2008 s-a concluzionat că proba constituită din 1,11 grame rezină de cannabis a pus în evidență T.H.C. După efectuarea analizelor de laborator,

cantitatea de 0,96 grame rezină de cannabis rămasă a fost predată la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. București.

Aceste fapte sunt

confirmate și de notele privind redarea convorbirile telefonice purtate de

inculpatul B.O., interceptate și înregistrate legal în cauză, de la postul de

telefonie mobilă, din care a rezultat cu certitudine că acesta a vândut

droguri, precum și faptul că investigatorul sub acoperire a cumpărat de la

acesta, contra sumei de 150 lei droguri de risc, iar la data de 07 mai 2008,

după convorbirea din 05 mai 2008, a mai cumpărat de la inculpat, droguri de

risc pentru care i-a plătit suma de 200 lei, cât și de declarația dată de

inculpatul B.O., prin care acesta a recunoscut că s-a întâlnit cu întâlnit cu

investigatorul sub acoperire și împreună au mers la prietenii săi R.G. și M.F.

pentru a lua droguri.

Astfel, instanța de

fond a constatat că faptele inculpatului B.O., astfel cum au fost descrise

anterior, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., reținându-se și împrejurarea că, în instanță, inculpatul s-a sustras de

la judecată, o dovadă a faptului că a cunoscut despre existența acestui dosar

și de termenele de judecată constituind-o înscrisul existent la filele 62-67

dosar, din care rezultă că acesta a împuternicit în data de 04 noiembrie 2010

Liga Dreptății împotriva corupției și abuzurilor din România, Filiala Mehedinți

să îl consilieze pentru această cauză, cât și declarația martorei C.M.A., care

a declarat că în luna septembrie 2010 inculpatul a fost în țară și că i-a

povestit că are niște prieteni ce sunt consumatori de droguri.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.O. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Primul motiv vizează

nelegalitatea sentinței, susținându-se că fapta reținută în sarcina sa nu

există, apreciind în acest sens că infracțiunea reținută în sarcina sa a fost

comisă ca urmare a unei acțiuni de instigare săvârșită de către agentul sub

acoperire, constând în aceea că a solicitat insistent procurarea și remiterea

de către el a unor substanțe interzise, situație în care a condus agentul la

două persoane de unde au fost procurate substanțele narcotice.

Mai mult, a apreciat

că s-au procurat cantități foarte mici de substanțe interzise, iar sumele de

care ar fi beneficiat în schimbul acestor tranzacții, sunt modice.

Cea de-a doua critică

a vizat netemeinicia sentinței, motivându-se că executarea pedepsei aplicată de

instanța de fond, în regim de detenție, nu constituie o justă individualizare,

în sensul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. raportat la vârsta

sa, la lipsa antecedentelor penale, dar și la cantitatea mică de substanțe

traficate și a sumelor de bani obținute în schimbul acestora.

Inculpatul a

concluzionat în sensul admiterii apelului, desființării sentinței și, într-o

primă teză, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., iar într-o teză subsidiară, schimbarea modalității de

executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 81 C. pen. privind

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin Decizia penală nr.

221 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

Împotriva Deciziei penale

nr. 221 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul B.O., reiterând criticile referitoare la

netemeinicia hotărârii de condamnare și, individualizarea pedepsei.

Inculpatul și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc.

pen. și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen.

Examinând recursul

declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Critica formulată de

inculpat privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. este neîntemeiată, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen. nefiind incident în speță.

Potrivit

dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o

eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite

de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui

caz de casare în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea de

fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să

fie vădit și necontroversat contrară probele existente la dosar și esențială -

să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem

în prezența unei grave erori de fapt, situația de fapt reținută de instanțe nu

este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora

rezultând fără dubiu că recurentul se face vinovat de comiterea infracțiunii

pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în perioada 1

mai 2008 - 13 iunie 2008 inculpatul B.O. a vândut în trei rânduri

investigatorului sub acoperire I.M. diferite cantități de rezină de canabis

contra sumei totale de 500 lei.

Săvârșirea faptei de

către inculpat rezultă din declarațiile investigatorului sub acoperire I.M., ce

se coroborează cu notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de

inculpat, cu declarația dată de acesta în cursul urmăririi penale, precum și cu

rapoartele de constatare tehnico-științifică.

Din probele

administrate nu se poate reține că inculpatul a fost provocat de către

investigatorul sub acoperire că comită fapta, din declarațiile acestuia

rezultând că inculpatul a fost cel care l-a contactat telefonic pentru a-i

vinde droguri.

Autorizarea

investigatorului sub acoperire „I.M.” s-a dispus prin ordonanța nr. 35/ID/2008

de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, în dosarul cu același număr,

din care a fost disjunsă prezenta cauză și din care rezultă și participarea

inculpatului B.O. la activități de trafic de droguri.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, forma

continuată a infracțiunii, cantitatea și natura drogului traficat, datele care

circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta avea

vârsta de 19 ani la data comiterii faptelor, nu este cunoscut cu antecedente

penale, a recunoscut în parte săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale,

iar ulterior s-a sustras de la judecată.

În favoarea

inculpatului au fost deja reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa a fost

redusă sub minimul special prevăzut de lege, iar Înalta Curte apreciază că

scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

B.O.

împotriva

Deciziei

penale

nr.

221 din 7 noiembrie

2011 a Curții de Apel Craiova,

secția penală

și pentru

cauze

cu

minori

.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 iunie 2012.