ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3678/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3678/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13
martie 2007 reclamanta SC U.M.C. SA Cugir, cheamă în judecată pe pârâta SC
M.I.T. SRL București solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata sumei
de 86.215 euro reprezentând contravaloare marfă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.
613/CA din 10 mai 2007 Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios
administrativ, admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba
invocată de pârâtă și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, reținând că sediul pârâtei se află la București, iar
reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris din care să rezulte
locul unde a luat naștere obligația sau locul plății spre a se stabili eventual
competența instanței sesizate.
Prin sentința
comercială nr. 15194 din 17 decembrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, admite excepția invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei
ca prematur formulară, reținând - în acest sens - că reclamanta nu a efectuat
procedura prealabilă prevăzută de art. 720
1
C. proc. civ. anterior
formulării cererii.
Prin Decizia comercială
nr. 194 din 11 aprilie 2008 Curtea de Apel București. secția a VI-a comercială,
admite apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței primei
instanțe pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepția lipsei calității
procesuale pasive a SC M. SA cu sediul în București, sector 3 și respinge
acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală
pasivă, cu 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC M. SA.
Reține instanța,
pentru a decide astfel, că reclamanta apelantă s-a aflat constant în eroare cu
privire la denumirea și adresa exactă a societății pârâte pe care nu a încercat
niciodată să o precizeze, deși, pe parcursul litigiului, a dat pârâtei diferite
denumiri, toate având aceeași adresă cu a intimatei, acțiunea fiind formulată
împotriva pârâtei SC M.I.T. SRL, iar la dosar existând o singură factură depusă
de apelanta reclamantă din care rezultă ca debitor-cumpărător o altă societate
decât cea indicată în acțiune atât ca denumire, cât și ca formă juridică,
respectiv SC M.T. SA.
Împotriva deciziei de
mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute
de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia,
casarea hotărârilor instanțelor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de fond.
În susținerea
recursului său recurenta reproșează instanței de apel faptul că a admis apelul
în contradictoriu cu SC M.I.T. SRL în condițiile în care nu există la dosar
nici un act de natura unei facturi sau dispoziții de livrare emise pe adresa
acestei firme, existând astfel o contrarietate între dispozitivul și
considerentele deciziei recurate, care cuprind o motivare sumară și confuză,
instanța criticată neanalizând actele dosarului și nereținând că pârâta - în
realitate SC M.T. SA, cu sediul în București, sector 3 - și-a modificat
frecvent pe parcursul litigiului statutul juridic, respectiv denumirea, forma
de organizare și sediul, nefăcând cunoscute terților aceste modificări, ea
fiind însă partea cu care reclamanta recurentă a încheiat contractul de
comision în baza căruia s-au emis facturile neachitate care formează obiectul
prezentului litigiu.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata SC M.T. SA solicită respingerea recursului ca
nefondat, cu cheltuieli de judecată arătând că recurenta nu-și poate invoca
propria culpă în condițiile în care intimata nu și-a schimbat denumirea și
forma de organizare de la data constituirii sale - 28 noiembrie 1994, ci doar
sediul social, anterior datei promovării acțiunii, respectiv la 16 iunie 2005 -
mențiunile fiind înscrise în Registrul Comerțului, recurenta fiind cea care nu
a făcut un minim de efort la momentul promovării cererii sale și nici pe
parcursul procesului, ignorând chiar mențiunile corecte referitoare la intimată
existente în chiar textul contractului de comision pentru export depus de
recurentă la dosar.
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurenta reclamantă a chemat în
judecată pe pârâta SC M.I.T. SRL, cu sediul în București, (fila 1 dosarul
Tribunalului Alba) în contradictoriu cu care s-a pronunțat sentința primei
instanțe (filele 38-39 dosarul Tribunalului București), că apelul aceleiași
părți a fost declarat în contradictoriu cu aceeași intimată (fila 2 dosarul
Curții de Apel București), iar instanța de apel a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a SC M. SA cu sediul în București, sector 3 (fila
21 dosarul Curții de Apel București), pentru ca recursul să fie promovat de
aceeași reclamantă în contradictoriu cu intimata SC M.T. SA București (filele
15 și 25 dosar de recurs).
Se constată, de
asemenea, că intimata care răspunde în cauză și a cărei ștampilă a și fost
aplicată pe citația adresată SC M.T. SA București (fila 15 dosar de recurs),
ștampila aplicată - de altfel și pe citația adresată în apel SC M.I.T. SRL
(fila 6 dosar de apel), are o altă denumire decât cea indicată de recurentă -
respectiv SC M.T. SA, denumire pe care nu și-a modificat-o de la data
constituirii sale - 28 decembrie 1994, conform certificatului de înregistrare
emis de C.C.I.R. (fila 20 dosar de recurs), situație raportat la care se
constată că instanța de apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a
preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză - cum impun
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Față de cele de mai
sus și față de actele noi depuse în recurs, respectiv contractul de comision
pentru export din 3 martie 2003, certificatul de înregistrare de mențiuni
eliberat de Registrul Comerțului la 30 iunie 2005 și certificatul de
înregistrare emis de C.C.I.R. la 20 august 2002, cu aplicarea art. 312 alin.
(3) C. proc. civ. recursul recurentei reclamante urmează a fi admis, decizia
recurată urmează a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe de apel care va analiza elementele vizând istoricul
statutului juridic al SC M.T. SA, spre a stabili dacă este una și aceeași parte
cu pârâta chemată în judecată de către reclamantă, soluționând cauza în raport
de cele ce se vor constata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de
reclamanta SC U.M.C. SA Cugir împotriva Deciziei nr. 194 din 11 aprilie 2008 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și
trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2008.