ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2004 reclamanta SC U.M.C. SA Cugir cheamă în judecată pe pârâta SC H. SA București solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de 750.593.228 lei cu titlu de preț și de 3.880.567.000 lei penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 713/CA din 21 decembrie 2004 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, anulează ca netimbrată acțiunea reclamantei. Prin Decizia civilă nr. 92/A din 22 aprilie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, admite apelul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe pe care o anulează și reține cauza spre rejudecare în fond conform art. 291 alin. (1) C. proc.

civ. Pârâta depune în dosarul de apel, la 21 aprilie 2005 cerere reconvențională, ulterior precizată cu privire la cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 4.143.840.400 lei, din care 660.597.000 lei reprezintă penalități pentru neexecutarea obligației de livrare a mașinilor la termenele stabilite în contract și actele adiționale, iar 3.483.243.000 lei reprezintă penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare a mașinilor-unelte. Prin Decizia civilă nr. 125/A din 17 iunie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C.

SA în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, și suspendă judecarea cauzei formulată de reclamanta SC U.M.C. SA împotriva pârâtei SC H. SA până la judecarea în fond a acțiunii reclamantei SC H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C. SA, făcând aplicarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 158 C. proc. civ. La 28 septembrie 2005 reclamanta SC H. SA își majorează cuantumul penalităților la suma de 853.864,63 lei, din care 66.059,70 lei reprezintă penalități pentru livrarea cu întârziere a mașinilor unelte, 390.540,43 lei reprezintă penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare a mașinilor unelte, iar 397.264,50 lei reprezintă penalități pentru pierderile contractuale suferite de societate ca urmare a neexecutării obligației de modernizare a mașinilor unelte.

Prin sentința civilă nr. 366/CA din 4 aprilie 2007 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile pentru livrare cu întârziere în sumă de 66.059,7 lei și penalitățile pentru neexecutarea obligației de modernizare aferente perioadei 28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002, în sumă de 40.535,69 lei invocată de pârâta SC U.M.C.

SA; admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 350.004,74 lei - penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare și suma de 79.323,42 lei - penalități pentru pierderile contractuale suferite de reclamantă; respinge ca prescrise pretențiile reprezentând penalități pentru livrarea cu întârziere și penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare aferente perioadei 28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002 și ca nefondate celelalte pretenții, cu 6.536 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel instanța reține că societatea pârâtă nu a respectat termenul de livrare stabilit pentru 8 iulie 2001 prin actul adițional la contractul nr. 20052 din 23 aprilie 2001 încheiate între părți, obligația fiind executată doar la data de 28 noiembrie 2001, conducând astfel la aplicarea prevederilor art. 9 din contract privind suportarea unor penalități de 0,5% pe zi de întârziere, precum și că dreptul la acțiune al reclamantei pentru sumele calculate cu titlu de penalități pentru întârziere în livrare s-a născut la data de 29 noiembrie 2001 și s-a prescris la data de 29 noiembrie 2004, anterior introducerii cererii de chemare în judecată la 21 aprilie 2005, cursul prescripției nefiind întrerupt întrucât în niciun act invocat de reclamantă nu se recunoaște de către pârâtă dreptul reclamantei de a pretinde respectivele penalități; mai reține instanța, pe de o parte, că pârâta nu a realizat integral lucrările de modernizare pentru cele 3 mașini de frezat roți dințate, care să asigure obținerea productivității specificate în adresa din 29 iunie 2000 care face parte integrantă din contract, antrenându-se astfel răspunderea contractuală a pârâtei care va achita despăgubiri pentru perioada 21 aprilie 2002 - 21 aprilie 2005, cele datorate pentru perioada 28 noiembrie 2001 - 20 aprilie 2002 fiind prescrise, iar, pe de altă parte,

că în intervalul 30 aprilie 2003 - 17 ianuarie 2005 partenerul extern al reclamantei a renunțat la comenzi motivat de nemodernizarea în mod complet a dispozitivelor pentru executarea reperelor comandate, reclamanta înregistrând astfel pierderi vizând profitul nerealizat care urmează a fi suportate de pârâtă în temeiul art. 969, 1075 C. civ. Apelul declarat de pârâtă SC U.M.C.

SA împotriva sentinței de mai sus este respins ca nefondat de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin Decizia comercială nr. 57/A din 21 septembrie 2007, instanța reținând în acest sens că din formularea generală a criticilor referitoare la modul în care prima instanță a acordat despăgubiri cu titlu de beneficiu nerealizat nu pot fi deduse eventuale greșeli săvârșite, apelanta nedovedind cu probe concrete și concludente susținerile sale, precum și că din adresa din 21 noiembrie 2005 invocată chiar de apelantă rezultă că unele operațiuni nu respectă cerințele respectiv că unele dispozitive nu respectă condițiile geometrice impuse în desenul pieselor, fapt care a obligat pe reclamanta intimată la unele soluții de circumstanță defavorabile, respectiv la utilizarea unor dispozitive proprii, ceea ce a putut provoca acesteia pagubele corect stabilite de prima instanță.

Împotriva deciziei de mai sus pârâta SC U.M.C. SA declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 300-304 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând instanța de apel - în susținerea recursului - pentru necercetare atentă a probelor, respectiv în principal a adresei invocate în apel din 21 noiembrie 2001 și a adresei din 11 aprilie 2002, ca și a actelor depuse de intimata reclamantă în dovedirea profitului nerealizat, aceeași critică fiind formulată și cu privire la expertul desemnat în cauză. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând - în principal că recurenta nu a precizat în concret care este motivul de nelegalitate expres prevăzut de C. proc.

civ. pentru ca hotărârea atacată să fie casată, motivarea haotică a recursului neputând fi încadrată în niciunul din cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Analizând recursul recurentei pârâte din perspectiva excepției nulității acestuia invocată de intimată se constată că aceasta este întemeiată. În recursul său recurenta, invocând dispozițiile art. 300-304 C. proc. civ. în general, fără a-și încadra susținerile într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pct. 1-9, critică de fapt modul greșit în care instanța de apel a examinat și apreciat probele administrate în cauză, critică ce ar fi putut fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. abrogat. Cum niciuna dintre dezvoltările recurentei nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pct. 1-9, ci reprezintă doar critici de netemeinicie care nu pot face obiectul examinării lor în recurs, cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) prin raportare la art. 306 alin. (3) și art. 304 C. proc. civ., recursul recurentei pârâte urmează a fi constatat nul, invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin concluziile scrise depuse de recurentă la 15 mai 2008 neputând fi avută în vedere față de dispozițiile art. 301 și art. 302 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC U.M.C. SA împotriva Deciziei nr. 57/A din 21 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.