ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1652/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie

2004 reclamanta

SC

U.M.C. SA Cugir cheamă în judecată pe pârâta SC H. SA București solicitând

instanței obligarea pârâtei la plata sumelor de 750.593.228 lei cu titlu de

preț și de 3.880.567.000 lei penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr.

713/CA din 21 decembrie 2004 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios

administrativ, anulează ca netimbrată acțiunea reclamantei.

Prin Decizia civilă nr.

92/A din 22 aprilie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, admite apelul reclamantei împotriva sentinței primei instanțe pe

care o anulează și reține cauza spre rejudecare în fond conform art. 291 alin.

(1) C. proc. civ.

Pârâta depune în

dosarul de apel, la 21 aprilie 2005 cerere reconvențională, ulterior precizată

cu privire la cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei

reconvenționale la plata sumei de 4.143.840.400 lei, din care 660.597.000 lei

reprezintă penalități pentru neexecutarea obligației de livrare a mașinilor la

termenele stabilite în contract și actele adiționale, iar 3.483.243.000 lei

reprezintă penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare a

mașinilor-unelte.

Prin Decizia civilă nr.

125/A din 17 iunie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios

administrativ, declină competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC

H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C. SA în favoarea Tribunalului Alba, secția comercială

și contencios administrativ, și suspendă judecarea cauzei formulată de

reclamanta SC U.M.C. SA împotriva pârâtei SC H. SA până la judecarea în fond a acțiunii

reclamantei SC H. SA împotriva pârâtei SC U.M.C. SA, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) și art.

158 C. proc. civ.

La 28 septembrie 2005

reclamanta SC H. SA își majorează cuantumul penalităților la suma de 853.864,63

lei, din care 66.059,70 lei reprezintă penalități pentru livrarea cu întârziere

a mașinilor unelte, 390.540,43 lei reprezintă penalități pentru neexecutarea

obligației de modernizare a mașinilor unelte, iar 397.264,50 lei reprezintă

penalități pentru pierderile contractuale suferite de societate ca urmare a

neexecutării obligației de modernizare a mașinilor unelte.

Prin sentința civilă nr.

366/CA din 4 aprilie 2007 Tribunalul Alba, secția comercială și contencios

administrativ, admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru

penalitățile pentru livrare cu întârziere în sumă de 66.059,7 lei și

penalitățile pentru neexecutarea obligației de modernizare aferente perioadei

28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002, în sumă de 40.535,69 lei invocată de

pârâta SC U.M.C. SA; admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și în

consecință obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 350.004,74 lei -

penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare și suma de 79.323,42

lei - penalități pentru pierderile contractuale suferite de reclamantă;

respinge ca prescrise pretențiile reprezentând penalități pentru livrarea cu

întârziere și penalități pentru neexecutarea obligației de modernizare aferente

perioadei 28 noiembrie 2001 - 21 aprilie 2002 și ca nefondate celelalte

pretenții, cu 6.536 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide

astfel instanța reține că societatea pârâtă nu a respectat termenul de livrare

stabilit pentru 8 iulie 2001 prin actul adițional la contractul nr. 20052 din

23 aprilie 2001 încheiate între părți, obligația fiind executată doar la data

de 28 noiembrie 2001, conducând astfel la aplicarea prevederilor art. 9 din

contract privind suportarea unor penalități de 0,5% pe zi de întârziere, precum

și că dreptul la acțiune al reclamantei pentru sumele calculate cu titlu de

penalități pentru întârziere în livrare s-a născut la data de 29 noiembrie 2001

și s-a prescris la data de 29 noiembrie 2004, anterior introducerii cererii de

chemare în judecată la 21 aprilie 2005, cursul prescripției nefiind întrerupt

întrucât în niciun act invocat de reclamantă nu se recunoaște de către pârâtă

dreptul reclamantei de a pretinde respectivele penalități; mai reține instanța,

pe de o parte, că pârâta nu a realizat integral lucrările de modernizare pentru

cele 3 mașini de frezat roți dințate, care să asigure obținerea productivității

specificate în adresa din 29 iunie 2000 care face parte integrantă din

contract, antrenându-se astfel răspunderea contractuală a pârâtei care va

achita despăgubiri pentru perioada 21 aprilie 2002 - 21 aprilie 2005, cele

datorate pentru perioada 28 noiembrie 2001 - 20 aprilie 2002 fiind prescrise,

iar, pe de altă parte, că în intervalul 30 aprilie 2003 - 17 ianuarie 2005

partenerul extern al reclamantei a renunțat la comenzi motivat de

nemodernizarea în mod complet a dispozitivelor pentru executarea reperelor

comandate, reclamanta înregistrând astfel pierderi vizând profitul nerealizat

care urmează a fi suportate de pârâtă în temeiul art. 969, 1075 C. civ.

Apelul declarat de

pârâtă SC U.M.C. SA împotriva sentinței de mai sus este respins ca nefondat de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin Decizia comercială nr. 57/A

din 21 septembrie 2007, instanța reținând în acest sens că din formularea

generală a criticilor referitoare la modul în care prima instanță a acordat

despăgubiri cu titlu de beneficiu nerealizat nu pot fi deduse eventuale greșeli

săvârșite, apelanta nedovedind cu probe concrete și concludente susținerile

sale, precum și că din adresa din 21 noiembrie 2005 invocată chiar de apelantă

rezultă că unele operațiuni nu respectă cerințele respectiv că unele

dispozitive nu respectă condițiile geometrice impuse în desenul pieselor, fapt

care a obligat pe reclamanta intimată la unele soluții de circumstanță

defavorabile, respectiv la utilizarea unor dispozitive proprii, ceea ce a putut

provoca acesteia pagubele corect stabilite de prima instanță.

Împotriva deciziei de

mai sus pârâta SC U.M.C. SA declară recurs solicitând, cu invocarea

dispozițiilor art. 300-304 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, criticând instanța de apel - în

susținerea recursului - pentru necercetare atentă a probelor, respectiv în

principal a adresei invocate în apel din 21 noiembrie 2001 și a adresei din 11

aprilie 2002, ca și a actelor depuse de intimata reclamantă în dovedirea

profitului nerealizat, aceeași critică fiind formulată și cu privire la expertul

desemnat în cauză.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând -

în principal că recurenta nu a precizat în concret care este motivul de

nelegalitate expres prevăzut de C. proc. civ. pentru ca hotărârea atacată să

fie casată, motivarea haotică a recursului neputând fi încadrată în niciunul

din cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Analizând recursul

recurentei pârâte din perspectiva excepției nulității acestuia invocată de

intimată se constată că aceasta este întemeiată.

În recursul său

recurenta, invocând dispozițiile art. 300-304 C. proc. civ. în general, fără

a-și încadra susținerile într-unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pct. 1-9, critică de fapt modul

greșit în care instanța de apel a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, critică ce ar fi putut fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 10 C.

proc. civ. abrogat. Cum niciuna dintre dezvoltările recurentei nu face posibilă

încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

C. proc. civ. pct. 1-9, ci reprezintă doar critici de netemeinicie care nu pot

face obiectul examinării lor în recurs, cu aplicarea dispozițiilor art. 306 alin.

(1) prin raportare la art. 306 alin. (3) și art. 304 C. proc. civ., recursul

recurentei pârâte urmează a fi constatat nul, invocarea dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ. prin concluziile scrise depuse de recurentă la 15 mai 2008

neputând fi avută în vedere față de dispozițiile art. 301 și art. 302 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de

pârâta SC U.M.C. SA împotriva Deciziei nr. 57/A din 21 septembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.