ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2626/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Sibiu, a chemat în judecată pe pârâtele SC H. SRL și SC S. SA, solicitând obligarea acestora, în raport de culpa fiecăreia, la suma de 1.976.335.378 lei reprezentând lucrări de remediere a 5 rezervoare de 50 m.c. ce prezentau diferențe de capacitate în plus sau în minus. Prin cererile reconvenționale, pârâtele SC S. SA și SC H. SRL au solicitat reclamantei plata contravalorii rezervoarelor executate, respectiv a proiectului pentru modernizarea stațiilor P. Dumbrăveni și Agnita.

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2408 din 23 iunie 2003, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a admis în parte cererile reconvenționale formulate de pârâtă, a obligat pe pârâte la 1.976.335.378 lei despăgubiri și pe reclamantă la 133.431.256 lei contravaloarea produselor livrate cu penalități în sumă de 124.207.225 lei către SC S. SA și la 392.830.117 lei contravaloarea lucrărilor de proiectare. Instanța de fond a reținut, în esență, că pârâtele nu au îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, furnizarea rezervoarelor nerespectând prescripțiile din cartea tehnică privind inelele de rigidizare, dar și culpa reclamantei care la data scadenței, nu a plătit bunurile livrate și lucrările de proiectare executate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă 88 din 10 martie 2004, a admis recursurile declarate de părți, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare. Recursul recurentei SC A.M. SRL a fost anulat ca netimbrat. Instanța de recurs a considerat că probatoriul administrat a fost insuficient pentru a crea convingerea asupra prejudiciului și vinovăției. În rejudecare, Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă 136/ C din 27 februarie 2006, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins cererea de chemare în judecată a admis cererile reconvenționale obligând pe reclamantă către SC S. SA la 113.431.256 lei contravaloarea bunurilor livrate, sumă actualizată la data punerii în executare a hotărârii, la 17.633.347 lei penalități de întârziere până la 31 mai 2004 și în continuare 0,15 % pe zi de întârziere, precum și la 1.152.977.827 lei contravaloare prestării executate cu penalități de întârziere în sumă de 392.830.090 lei.

Totodată, instanța a respins cererea privind plata penalităților de întârziere rezultate din contractul încheiat de reclamantă cu pârâta SC A.M. SRL. Tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâta SC A.M. SRL a fost încheiat un contract de proiectare privind modernizarea Stației P. 3 Sibiu, lucrare preluată de pârâta SC H. SRL, care a și executat-o. Pe de altă parte, reclamanta a contractat cu pârâta SC S. SA livrarea rezervelor și altor accesorii fără a prevedea montarea acestora în carosabil și modul de echipare al acestora, astfel încât condițiile concrete apărute ca urmare a modificării proiectelor nu au fost comunicate furnizorului din culpa reclamantei. Deși contractele au fost executate, reclamanta a refuzat plata lucrărilor executate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă 171/ A din 6 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei SC H.I. SRL și schimbând în parte sentința atacată a obligat pe reclamantă și la plata penalităților de întârziere în sumă de 525.554.848 lei și la cheltuieli de judecată. Instanța de apel analizând sentința atacată a constatat în raport cu probele administrate culpa reclamantei în efectuarea unor lucrări neautorizate, prin care și-a asumat riscul unor costuri suplimentare dar și a refuzului de plată a lucrărilor de proiectare și de execuție, pentru care, contractual au fost prevăzute penalități de întârziere. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta și pârâta SC H. SRL, au declarat recurs.

Recurenta reclamantă a susținut, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut greșit numai culpa sa în nerealizarea obligațiilor deși expertizele au stabilit și o culpă a pârâtelor, care nu au prevăzut și respectiv confecționat inelele de rigidizare și ancorele de susținere a celor 5 rezervoare. În privința cererii reconvenționale formulate de pârâta SC H. SRL, recurenta susține că era neîntemeiată, lucrarea de proiectare fiind necorespunzătoare iar sumele pentru lucrările de modernizare a Stațiilor Dumbrăveni și Agnita nu ar mai fi fost solicitate dacă nu ar fi fost chemată în judecată. Pârâta SC H. susține recursul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., considerând că nu există nici un motiv pentru care au fost înlăturate cheltuielile de judecată onorariul de expert fiind redus de la 2340 lei la 300 lei iar cheltuielile de transport și onorariul de avocat nu au fost integral acordate. În privința penalităților de întârziere, greșit instanța de apel a înlăturat obligația reclamantei pe motivul inopozabilității contractului încheiat între aceasta și SC A.M. SRL și nu a acordat daunele moratorii. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru considerentele ce se vor expune. Cale extraordinară de atac, recursul poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de pct. 1 - 9 al art. 304 C. proc.

civ. Cu toate că își întemeiază calea de atac pe lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9) reclamanta învederează stabilirea sub aspect probator a culpei fiecărei părți și a situației de fapt: raporturile existente, în considerația contractului de concesiune, recepția calitativă a lucrărilor, elaborarea instrucțiunilor tehnice fără consultarea beneficiarului. Instanța de apel a reținut judicios culpa reclamantei, care fără o documentație legală, a contractat atât cu proiectantul cât și cu furnizorul, lucrări ce au necesitat modificări ulterioare așa încât nu poate invoca lucrări necorespunzătoare dincolo de diligențele normale ale unui beneficiar. Culpa reclamantei în schimbarea soluțiilor de proiectare și executare apare așadar evidentă.

În privința recursului pârâtei, instanța de apel a calculat cheltuielile de judecată în raport cu pretențiile admise și onorariile apărătorilor și experților, apreciind judicios că penalitățile de întârziere din contractul 222/1998 nu pot fi acordate întrucât SC H. SRL este terț față de acesta. Prin minuta încheiată la 25 aprilie 1998, între SC A.M. SRL și pârâta SC H., prima, în calitate de proiectant general acordă celei de-a doua, în calitate de proiectant de specialitate, dar în conformitate cu contractul 300/1998, dreptul de a primi plățile direct în contul său, fără alte mențiuni relative la raporturile între beneficiar și subcontractant. Situația astfel stabilită nu poate modifica raporturile contractuale, reclamanta datorând penalități în conformitate cu contractul 222/1998 numai proiectantului general.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei nr. 171/ A din 6 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează că recurentele să fie obligate către intimata SC S. SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.400 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC P. SA (P. Sibiu) București și pârâta SC H. SRL Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 171/A/2006 din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentele în solidar la plata către SC S. SA Tășnad a sumei de 5400 lei (cinci mii patru sute lei) cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2007.