ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7655/302007 reclmanta SC P. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei: -să-și îndeplinească corespunzător obligațiile stipulate la art. 2.1 al contractului din 7 aprilie 2003 și să elaboreze pe cheltuiala sa proiectul unei soluții valabile pentru funcționarea instalațiilor hidraulice montate la Barajul Movileni, județul Vrancea, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi până la executarea obligațiilor; -să plătească suma de 144.720 lei cu titlu de daune interese; -să suporte cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 108 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL, aceasta fiind obligată să-și îndeplinească corespunzător obligațiile stabilite la art. 2.1 din contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 și să elaboreze pe cheltuiala sa proiectul unei soluții viabile pentru funcționarea instalațiilor hidraulice montate la barajul Movileni, județul Vrancea, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi de întârziere în executarea obligațiilor. Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 144.720 lei, cu titlu de daune interese. În motivarea sentinței, instanța a reținut că societatea reclamantă și SC A.P.

SA a încheiat contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 prin care executantul SC A.P. SA s-a obligat să elaboreze documentația de execuție denumită proiect, valoarea contractului fiind stabilită la suma de 140.000 lei exclusiv TVA. Ulterior încheierii contractului, SC A.P. SA și-a schimbat denumirea în SC H.P.D. SA. Din corespondența purtată între reclamantă și pârâtă rezultă existența unor grave deficiențe în executarea contractului pentru a căror înlăturare reclamanta i-a solicitat pârâtei alte soluții tehnice. Prin adresa din 15 octombrie 2007, SC H. SA, sucursala Hidrocentrale Bistrița, a înștiințat pe reclamantă despre deficiențele și viciile de proiectare, considerând-o pe aceasta responsabilă de alegerea proeictantului.

Întrucât pârâta a preluat contractul de proiectare și-a asumat implicit și toate obligațiile derivând din acest contract, inclusiv prevederile art. 7 pct. 2 potrivit cărora „eventuale neconformități datorate executantului vor fi remediate pe cheltuiala acestuia”. Pârâta datorează și daune interese compensatorii având în vedere că nu și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, iar cele executate prezintă grave deficiențe care conduc la imposibilitatea punerii în funcțiune a obiectivului Barajul Movileni Siret – fapt ce are drept consecință cauzarea unor prejudicii reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 108 din 15 februarie 2008 a formulat apel pârâta SC E. SA, iar prin decizia comercială nr. 86 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA și au fost menținute dispozițiile sentinței vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în esență că pârâta a executat proiectul inițial, conform contractului de proiectare înregistrat la societatea reclamantă din 7 aprilie 2003. Eeste indiferent faptul că pârâta, societate constituită ulterior contractului în discuție, s-a obligat direct către societatea reclamantă ori către debitoarea contractuală SC H.P.D.

SA, cât timp acțiunea vizează exclusiv daune decurgând dintr-o pretinsă neexecutare a obligației contractuale și ca atare pârâta nu este surprinsă de o răspundere ce nu putea fi prevăzută, fiind situată în afara câmpului contractual. Proiectul nu a fost executat conform, procedându-se la înlocuirea unor echipamente speciale - traductorii C.I.M.S. Susținerile pârâtei, ce se coroborează cu poziția beneficiarului final exprimată în adresa din 10 octombrie 2007. Rapoartele de expertiză efectuate în cauză confirmă faptul câ soluția tehnică realizată de către pârâtă prevede faptul că „majoritatea elementelor de acționare sunt prevăzute a fi cumpărate de la firma R. inclusiv traductoarele de poziție C.I.M.S.". Deși proiectul de execuție și Caietul de sarcini specifică utilizarea unor elemente de acționare de Tip R., în cursul executării instalațiilor s-au utilizat alte traductoare decât cele indicate în proiect.

Găsirea soluției tehnice pentru sistemul suplimentar de urmărire al cursei vanelor s-a datorat funcționării defectuoase a traductoarelor S., utilizate în fapt. Reclamanta a afirmat că înlocuirea traductoarelor prezentate în soluția tehnică a fost aprobată de proiectant; dar adresa din 16 februarie 2005 infirmă această susținere, SC E. SRL exprimând refuzul neechivoc de avizare a folosirii unui alt sistem decât sistemul C.I.M.S. prevăzut în proiect; Întocmirea unui nou proiect, în temeiul unui contract distinct și destinat a face funcțională lucrarea executată greșit nu poate fi echivalată unei recunoașteri a culpei și, niciuna din probele administrate cauzei nu confirmă culpa pârâtei în executarea obligației de proiectare.

Mai mult, daunele interese solicitate nu pot fi cuantificate la nivelul costurilor ce ar fi presupuse de executarea conformă, întrucât ar rezulta o îmbogățire a reclamantei fără just femei. Daunele interese reprezintă prejudiciul suferit - în speță, acesta putând fi neexecutarea obligației de plată de către beneficiarul final, ce a invocat excepția de neexecutare - 33.006,98 lei reprezentând contravaloarea facturii din 28 septembrie 2007. Cât timp reclamanta nu a invocat acest prejudiciu, ci prețul solicitat de pârâtă pentru executarea unui nou proiect (144.720 ron - preț neachitat), prejudiciul afirmat nu există.

Este evident că, în măsura reținerii culpei contractuale, partea este obligată a executa obligația asumată, însă costul executării acestei obligații este suportat de însăși partea aflată în culpă; este surprinzătoare distincția operată de reclamantă între prețul întocmirii proiectului și costurile viitoare ale punerii în executare a soluției tehnice, față de conținutul obligației astfel cum a fost afirmat de însăși reclamanta și prevăzut de art. 2.1 din Contractul de proiectare. Chiar în ipoteza culpei proiectantului în ce privește întocmirea primului proiect, prejudiciul reclamantei ar consta în costurile suportate pentru execuția proiectului eronat, nicidecum într-un preț al execuției viitoare, ce ar urma să fie plătit.

Și excepția ridicată de către pârâtă în apel și întemeiată pe dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. a fost apreciată ca nefondată, instanța reținând că, prin instituirea procedurii prealabile de conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerității soluționării litigiilor dintre părți, rolul normei procedurale fiind acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părților posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții, fără implicarea autorității judecătorești competente. Împotriva deciziei comerciale nr. 86 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a formulat recurs reclamanta SC P. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea apelului ca nefondat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a prezentat pe larg situația de fapt expusă și prin cererea de chemare în judecată, soluția pronunțată de prima instanță și de instanța de apel, criticând netemeinicia deciziei recurate. Astfel, în mod greșit instanța de apel a constatat lipsa culpei contractuale în baza adresei din 16 februarie 2005 ignorând contractul de proiectare încheiat de părți. Prin art. 2.1. din contractul din 7 aprilie 2003 se prevede că „executantul se obligă să elaboreze documentația de execuție, denumită proiect, care presupune realizarea soluțiilor tehnice pentru produsele menționate în Anexa 1. Ca atare, obligația proiectantului era de a oferi soluții viabile, care în momentul punerii în funcțiune să dea un randament maxim.

Proiectul realizat de către SC E. SRL, pus în aplicare la Centrala Hidroelectrică de la Movileni, s-a dovedit a nu fi unul fiabil, motiv pentru care, beneficiarul - SC H. SA, s-a îndreptat împotriva reclamantei pentru a putea realiza punerea în funcțiune și funcționarea în mod corespunzător a instalațiilor hidraulice. Deoarece sistemul hidraulic nu este unul fiabil SC H. SA, a solicitat o soluție suplimentară, care să asigure o bună funcționare a barajului de la Movileni. Instanța de apel nu a luat în considerare probele administrate, respectiv expertizele, corespondența bogată între societatea reclamantă și intimată din care rezultă faptul că exista un viciu de proiectare, iar intimata trebuia să găsească soluții suplimentare pentru a remedia deficiențele comunicate de beneficar.

Hotărârea instanței de apel este lipsită de o argumentație juridică cu privire la probele administrate și greșit a fost respinsă cererea vizând daunele intrate cu motivarea că acestea nu pot fi cuantificate întrucât prin acțiune s-a solicitat suma de 144.720 lei sumă ce ar duce la punerea în practică a noii soluții tehnice oferite de pârâtă. Obligarea reclamantei la plata experților este abuzivă, suma fiind exagerată în raport de complexitate expertizelor și munca depusă de experți. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat. Dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Invocând acest motiv de recurs, recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiile legale invocate, criticând decizia recurată pe aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate. Schimbarea situației de fapt și reaprecierea probelor solicitate de recurent, nu mai este posibilă în această fază procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozițiile Legii nr. 219/2005. Instanța de apel nu a ignorat contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 dar a avut în vedere și contractul din 2005, contract ce nu a fost depus la dosar în fața primei instanțe pentru a stabili corect situația de fapt și raporturile juridice dintre părți.

Este de necontestat existența contractului de proeictare din 7 aprilie 2003 dar proiectul nu a fost executat cu echpamentele speciale indicate respectiv traductoarele C.I.M.S. Înlocuirea traductoarelor nu a fost aprobată de SC E. SRL, fapt ce rezultă din adresa din 2005 astfel că întocmirea unui nou proiect în temeiul contractului din 2005 pentru a face funcțională lucrarea efectuată cu alte echipamente nu poate fi apreciată ca o recunoaștere a culpei pârâtei, fapt reținut corect de instanța de apel. Și critica vizând daunele interese este nefondată întrucât nu a fost reținută culpa intimatei pârâte.

Este de necontestat că un creditor are dreptul de a pretinde și a obține de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației asumate, dar în cauză nu au fost întrunite cumulativ condițiile răspunderii – respectiv fapta ilicită, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu – vinovăția. În cauză nu a fost reținută culpa intimatei pârâte în neexecutarea obligațiilor contractuale rezultând din contractul din 2003 întrucât proiectul întocmit în baza acestui contract nu a fost executat corespunzător fapt ce a dus la încheirea unui nou contract în anul 2005 pentru întocmirea unui alt proiect destinat a face funcțională lucrarea executată greșit.

Prejudiciul solicitat de recurenta reclamantă a fost raportat la costurile de execuție și montaj pentru punerea în funcțiune a noii soluții oferite prin noul proiect dar acest prejudiciu nu este rezultatul faptei culpabile a intimatei pârâte întrucât noul proiect a fost necesar pentru punerea în funcțiune a lucrării executate greșit și nu pentru că primul proiect nu a fost corespunzător. Ultima critică vizează plata cheltuielilor de judecată constând în onorarii experți, motiv de netemeinicie ce nu poate fi reținut însă având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. dispozițiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ. și culpa procesuală a reclamantei. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. resinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 86/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 86/A din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1f0 noiembrie 2010.