ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3818/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosarul, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Timiș sub nr. 7655/302007 reclmanta SC P. SA, a chemat în judecată pe

pârâta SC E. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea

pârâtei:

-să-și îndeplinească

corespunzător obligațiile stipulate la art. 2.1 al contractului din 7

aprilie 2003 și să elaboreze pe cheltuiala sa proiectul unei

soluții valabile pentru funcționarea instalațiilor hidraulice

montate la Barajul Movileni, județul Vrancea, sub sancțiunea

plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi până

la executarea obligațiilor;

-să plătească suma de

144.720 lei cu titlu de daune interese;

-să suporte cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 108

din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA în

contradictoriu cu pârâta SC E. SRL, aceasta fiind obligată să-și

îndeplinească corespunzător obligațiile stabilite la art. 2.1

din contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 și să elaboreze pe

cheltuiala sa proiectul unei soluții viabile pentru funcționarea

instalațiilor hidraulice montate la barajul Movileni, județul

Vrancea, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1.000

lei/zi de întârziere în executarea obligațiilor.

Pârâta a fost obligată și

la plata sumei de 144.720 lei, cu titlu de daune interese.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că societatea reclamantă și SC A.P.

SA a încheiat contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 prin care executantul

SC A.P. SA s-a obligat să elaboreze documentația de execuție

denumită proiect, valoarea contractului fiind stabilită la suma de

140.000 lei exclusiv TVA.

Ulterior încheierii contractului, SC

A.P. SA și-a schimbat denumirea în SC H.P.D. SA.

Din corespondența purtată

între reclamantă și pârâtă rezultă existența unor

grave deficiențe în executarea contractului pentru a căror

înlăturare reclamanta i-a solicitat pârâtei alte soluții tehnice.

Prin adresa din 15 octombrie 2007, SC

H. SA, sucursala Hidrocentrale Bistrița, a înștiințat pe

reclamantă despre deficiențele și viciile de proiectare,

considerând-o pe aceasta responsabilă de alegerea proeictantului.

Întrucât pârâta a preluat contractul

de proiectare și-a asumat implicit și toate obligațiile derivând

din acest contract, inclusiv prevederile art. 7 pct. 2 potrivit cărora „eventuale

neconformități datorate executantului vor fi remediate pe cheltuiala

acestuia”.

Pârâta datorează și daune

interese compensatorii având în vedere că nu și-a îndeplinit toate

obligațiile asumate, iar cele executate prezintă grave

deficiențe care conduc la imposibilitatea punerii în funcțiune a

obiectivului Barajul Movileni Siret – fapt ce are drept consecință

cauzarea unor prejudicii reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 108

din 15 februarie 2008 a formulat apel pârâta SC E. SA, iar prin decizia comercială

nr. 86 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, a fost admis apelul, a fost schimbată în parte

sentința apelată în sensul că a fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA și au

fost menținute dispozițiile sentinței vizând respingerea

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

În motivarea deciziei, instanța

de apel a reținut în esență că pârâta a executat proiectul

inițial, conform contractului de proiectare înregistrat la societatea

reclamantă din 7 aprilie 2003.

Eeste indiferent faptul că

pârâta, societate constituită ulterior contractului în discuție, s-a

obligat direct către societatea reclamantă ori către debitoarea

contractuală SC H.P.D. SA, cât timp acțiunea vizează exclusiv

daune decurgând dintr-o pretinsă neexecutare a obligației

contractuale și ca atare pârâta nu este surprinsă de o

răspundere ce nu putea fi prevăzută, fiind situată în afara

câmpului contractual. Proiectul nu a fost executat conform, procedându-se la

înlocuirea unor echipamente speciale - traductorii C.I.M.S.

Susținerile pârâtei, ce se

coroborează cu poziția beneficiarului final exprimată în adresa din

10 octombrie 2007. Rapoartele de expertiză efectuate în cauză

confirmă faptul câ soluția tehnică realizată de către

pârâtă prevede faptul că „majoritatea elementelor de acționare

sunt prevăzute a fi cumpărate de la firma R. inclusiv traductoarele

de poziție C.I.M.S.". Deși proiectul de execuție și

Caietul de sarcini specifică utilizarea unor elemente de acționare de

Tip R., în cursul executării instalațiilor s-au utilizat alte

traductoare decât cele indicate în proiect. Găsirea soluției tehnice

pentru sistemul suplimentar de urmărire al cursei vanelor s-a datorat

funcționării defectuoase a traductoarelor S., utilizate în fapt.

Reclamanta a afirmat că înlocuirea traductoarelor prezentate în

soluția tehnică a fost aprobată de proiectant; dar adresa din 16

februarie 2005 infirmă această susținere, SC E. SRL exprimând

refuzul neechivoc de avizare a folosirii unui alt sistem decât sistemul C.I.M.S.

prevăzut în proiect; Întocmirea unui nou proiect, în temeiul unui contract

distinct și destinat a face funcțională lucrarea executată

greșit nu poate fi echivalată unei recunoașteri a culpei

și, niciuna din probele administrate cauzei nu confirmă culpa pârâtei

în executarea obligației de proiectare.

Mai mult, daunele interese

solicitate nu pot fi cuantificate la nivelul costurilor ce ar fi presupuse de

executarea conformă, întrucât ar rezulta o îmbogățire a

reclamantei fără just femei. Daunele interese reprezintă

prejudiciul suferit - în speță, acesta putând fi neexecutarea

obligației de plată de către beneficiarul final, ce a invocat

excepția de neexecutare - 33.006,98 lei reprezentând contravaloarea facturii

din 28 septembrie 2007. Cât timp reclamanta nu a invocat acest prejudiciu, ci

prețul solicitat de pârâtă pentru executarea unui nou proiect (144.720

ron - preț neachitat), prejudiciul afirmat nu există. Este evident

că, în măsura reținerii culpei contractuale, partea este

obligată a executa obligația asumată, însă costul

executării acestei obligații este suportat de însăși partea

aflată în culpă; este surprinzătoare distincția

operată de reclamantă între prețul întocmirii proiectului

și costurile viitoare ale punerii în executare a soluției tehnice,

față de conținutul obligației astfel cum a fost afirmat de

însăși reclamanta și prevăzut de art. 2.1 din Contractul de

proiectare. Chiar în ipoteza culpei proiectantului în ce privește

întocmirea primului proiect, prejudiciul reclamantei ar consta în costurile

suportate pentru execuția proiectului eronat, nicidecum într-un preț

al execuției viitoare, ce ar urma să fie plătit.

Și excepția ridicată

de către pârâtă în apel și întemeiată pe dispozițiile art.

720

1

C. proc. civ. a fost apreciată ca nefondată,

instanța reținând că, prin instituirea procedurii prealabile de

conciliere, legiuitorul a urmărit să transpună în practică

principiul celerității soluționării litigiilor dintre

părți, rolul normei procedurale fiind acela de a reglementa o

procedură extrajudiciară care să ofere părților

posibilitatea de a se înțelege asupra eventualelor pretenții,

fără implicarea autorității judecătorești

competente.

Împotriva deciziei comerciale nr. 86

din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a

formulat recurs reclamanta SC P. SA, solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate și respingerea apelului ca nefondat.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a prezentat pe larg situația de fapt expusă și prin

cererea de chemare în judecată, soluția pronunțată de prima

instanță și de instanța de apel, criticând netemeinicia

deciziei recurate.

Astfel, în mod greșit

instanța de apel a constatat lipsa culpei contractuale în baza adresei din

16 februarie 2005 ignorând contractul de proiectare încheiat de

părți.

Prin art. 2.1. din contractul din 7

aprilie 2003 se prevede că „executantul se obligă să elaboreze

documentația de execuție, denumită proiect, care presupune

realizarea soluțiilor tehnice pentru produsele menționate în Anexa 1.

Ca atare, obligația proiectantului era de a oferi soluții viabile,

care în momentul punerii în funcțiune să dea un randament maxim.

Proiectul realizat de către SC

E. SRL, pus în aplicare la Centrala Hidroelectrică de la Movileni, s-a

dovedit a nu fi unul fiabil, motiv pentru care, beneficiarul - SC H. SA, s-a

îndreptat împotriva reclamantei pentru a putea realiza punerea în

funcțiune și funcționarea în mod corespunzător a instalațiilor

hidraulice. Deoarece sistemul hidraulic nu este unul fiabil SC H. SA, a

solicitat o soluție suplimentară, care să asigure o bună funcționare

a barajului de la Movileni.

Instanța de apel nu a luat în

considerare probele administrate, respectiv expertizele, corespondența

bogată între societatea reclamantă și intimată din care

rezultă faptul că exista un viciu de proiectare, iar intimata trebuia

să găsească soluții suplimentare pentru a remedia

deficiențele comunicate de beneficar.

Hotărârea instanței de

apel este lipsită de o argumentație juridică cu privire la

probele administrate și greșit a fost respinsă cererea vizând daunele

intrate cu motivarea că acestea nu pot fi cuantificate întrucât prin

acțiune s-a solicitat suma de 144.720 lei sumă ce ar duce la punerea

în practică a noii soluții tehnice oferite de pârâtă.

Obligarea reclamantei la plata

experților este abuzivă, suma fiind exagerată în raport de

complexitate expertizelor și munca depusă de experți.

Analizând decizia recurată în

raport de criticile formulate în limitele controlului de legalitate și

temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze:

hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau

hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii. Invocând acest motiv de recurs, recurenta

nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din

perspectiva dispozițiile legale invocate, criticând decizia recurată

pe aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Schimbarea situației de fapt

și reaprecierea probelor solicitate de recurent, nu mai este posibilă

în această fază procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art.

304 prin O.U.G. nr. 138/2000 și ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin

dispozițiile Legii nr. 219/2005.

Instanța de apel nu a ignorat

contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 dar a avut în vedere și

contractul din 2005, contract ce nu a fost depus la dosar în fața primei

instanțe pentru a stabili corect situația de fapt și raporturile

juridice dintre părți.

Este de necontestat existența

contractului de proeictare din 7 aprilie 2003 dar proiectul nu a fost executat

cu echpamentele speciale indicate respectiv traductoarele C.I.M.S.

Înlocuirea traductoarelor nu a fost

aprobată de SC E. SRL, fapt ce rezultă din adresa din 2005 astfel

că întocmirea unui nou proiect în temeiul contractului din 2005 pentru a

face funcțională lucrarea efectuată cu alte echipamente nu poate

fi apreciată ca o recunoaștere a culpei pârâtei, fapt reținut

corect de instanța de apel.

Și critica vizând daunele

interese este nefondată întrucât nu a fost reținută culpa

intimatei pârâte.

Este de necontestat că un

creditor are dreptul de a pretinde și a obține de la debitor echivalentul

prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutării,

executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației

asumate, dar în cauză nu au fost întrunite cumulativ condițiile

răspunderii – respectiv fapta ilicită, existența prejudiciului,

raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu –

vinovăția.

În cauză nu a fost

reținută culpa intimatei pârâte în neexecutarea obligațiilor

contractuale rezultând din contractul din 2003 întrucât proiectul întocmit în

baza acestui contract nu a fost executat corespunzător fapt ce a dus la

încheirea unui nou contract în anul 2005 pentru întocmirea unui alt proiect

destinat a face funcțională lucrarea executată greșit.

Prejudiciul solicitat de recurenta

reclamantă a fost raportat la costurile de execuție și montaj

pentru punerea în funcțiune a noii soluții oferite prin noul proiect

dar acest prejudiciu nu este rezultatul faptei culpabile a intimatei pârâte întrucât

noul proiect a fost necesar pentru punerea în funcțiune a lucrării

executate greșit și nu pentru că primul proiect nu a fost

corespunzător.

Ultima critică vizează

plata cheltuielilor de judecată constând în onorarii experți, motiv

de netemeinicie ce nu poate fi reținut însă având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. dispozițiile art. 213 alin. (2) C.

proc. civ. și culpa procesuală a reclamantei.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. resinge recursul declarat de

reclamanta SC P. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 86/A din 27 aprilie

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC P. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 86/A din

27 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 1f0 noiembrie 2010.