ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1497/2015

Asupra recursului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 04 octombrie 2010, reclamantul Municipiul Lugoj

prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "P.S.M." SRL a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 612.607,50 lei reprezentând penalități de

întârziere provenite din neexecutarea la termen a contractului din 30 octombrie

2007 încheiat între instituția reclamantă și aceasta, calculate până la data

concilierii pe cale amiabilă, obligarea societății pârâte la plata sumei de

511.722,91 lei ce reprezintă contravaloarea unor lucrărilor achitate și neexecutate,

obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a dobânzii legale

aferente acestor penalități, pentru perioada dintre data concilierii pe cale

amiabilă și data încetării efective a contractului sau data finalizării

lucrărilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale

reconvențională, pârâta SC P.S.M. SRL a solicitat obligarea reclamantului la

plata sumei de 41.317,00 lei (valoare fără TVA) reprezentând lucrări executate

la data de 01 august 2008 și neachitate, actualizată la data efectuării plății

cu paritatea euro/leu, având în vedere că la licitația lucrării, valoarea euro

a fost de 3,351 lei așa cum reiese din formularul de ofertă; obligarea

reclamantului la plata unor penalități de 0,1% pe zi la valoarea lucrărilor executate

și neachitate, respectiv 41.317,00 lei, începând cu data de 1 august 2008 și

până la plata efectivă a acesteia, așa cum este prevăzută clauza penală la art.

12.2. din contractul din 30 octombrie 2007, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă

nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

7902/30/2010* a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul

Municipiul Lugoj prin Primar în contradictoriu cu pârâta SC P.S.M. SRL, având

ca obiect pretenții.

A fost admisă în

parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S.M. SRL, fiind obligată

pârâta la plata către reclamant a sumei de 612.607,50 lei reprezentând

penalități de întârziere, precum și la plata penalităților de întârziere în

cuantum de 0,1% pe zi calculate la prețul contractului, de la data concilierii

directe și până la plata efectivă, cu dobânda legală.

A fost respinsă în

rest acțiunea, fiind obligat reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar la plata

către pârâtă a sumei de 49.392 lei (valoare fără TVA), reprezentând debit

restant. A fost respinsă în rest cererea reconvențională, fiind compensate

cheltuielile de judecată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.

7902/30/2010* au formulat apel pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj și reclamantul

Municipiul Lugoj prin Primar.

Prin Decizia civilă

nr. 814 din 13 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 7902/30/2010* a fost respins apelul declarat de pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj,

fiind admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar

împotriva aceleiași sentințe, în sensul obligării pârâtei SC P.S.M. SRL Lugoj

la plata către reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar și a sumei de 6450 lei

reprezentând jumătate din onorariul experților. Au fost menținute în rest

dispozițiile hotărârii apelate, în ceea ce privește soluția dată asupra cererii

principale și asupra cererii reconvenționale.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire apelanta SC P.S.M. SRL, în temeiul art.

322 alin. (1) pct. 2 și 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel

Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 80/A din 26 ianuarie

2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC P.S.M. SRL prin

administrator M.D. împotriva Deciziei civile nr. 814 din 13 octombrie 2014

pronunțată în Dosarul nr. 7902/30/2010* al Curții de Apel Timișoara.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că deși, revizuenta și-a întemeiat calea

extraordinară de atac și pe pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., niciuna dintre

susținerile expuse în motivele cererii de revizuire nu se raportează la ce

anume a pronunțat instanța altfel decât s-a solicitat, a dat în plus sau mai

puțin decât limitele învestirii sale. Astfel, cererea de chemare în judecată

are ca obiect obligarea pârâtei-revizuentei, în prezenta cale, la plata

contravalorii unor lucrări neexecutate, penalități rezultate din derularea

contractului și cheltuieli de judecată, adică exact aspectele asupra cărora s-a

dat hotărârea.

În ceea ce privește

pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., s-a constatat că un înscris înfățișat cu

ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în

măsura în care este vorba de un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică

sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința

părții, iar în speța de față nu este întrunită ipoteza acestui text de lege și

nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de

parte ulterior finalizării procesului.

Împotriva acestei

decizii, revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia

astfel cum a fost formulat în scris.

În susținerea

recursului, revizuenta arată că, în mod greșit a apreciat instanța că nu ar fi

existat adresa din 10 iunie 2010 la data judecății și că neprezentarea acesteia

nu s-ar datora conduitei culpabile a părții adverse.

Recurenta susține că

adresa respectivă a existat, dar că în mod culpabil reclamanta nu a depus-o la

dosar, fiindu-i defavorabilă așa cum s-a arătat în cererea de revizuire.

Recurenta consideră

că aprecierile instanței referitoare la faptul că "nu este permisă

revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior

finalizării" echivalează cu o încălcare a textului de lege al art. 322

pct. 5 C. proc. civ., care arată că revizuirea se poate cere "dacă, după

darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea

potrivnică".

La data de 15 mai

2015, intimatul Municipiul Lugoj prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la data de 28 mai

2015, recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate

și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de

revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din examinarea

cererii de recurs, Înalta Curte constată că deși temeiul de drept indicat de

recurentă este art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a indicat

care sunt textele de lege încălcate sau greșit aplicate de instanța de

revizuire și nici nu a argumentat în ce constă interpretarea presupus greșită a

actului juridic dedus judecății, ce ar fi avut ca și consecință schimbarea

naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia.

În susținerea acestor

motive de recurs, revizuenta critica decizia atacată doar sub aspectul greșitei

rețineri de către instanță a incidenței art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca motiv

de revizuire, considerând că instanța ar fi apreciat că adresa din 10 iunie

2010 nu ar fi existat la data judecății, deși această afirmație nu se regăsește

în considerentele deciziei.

În acest sens se

reține că, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, în cauză nefiind

îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac,

anume ca înscrisurile prezentate ca fiind înscrisuri noi, să nu fi putut fi

invocate în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a

fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

În acest context,

este de reținut că simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării

hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai

presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este

de natură să justifice admiterea cererii de revizuire și îndeplinirea astfel a

condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj împotriva Deciziei civile

nr. 80/A din 26 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat

de GGC - NN