ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1497/2015

Asupra recursului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04 octombrie 2010, reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "P.S.M." SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 612.607,50 lei reprezentând penalități de întârziere provenite din neexecutarea la termen a contractului din 30 octombrie 2007 încheiat între instituția reclamantă și aceasta, calculate până la data concilierii pe cale amiabilă, obligarea societății pârâte la plata sumei de 511.722,91 lei ce reprezintă contravaloarea unor lucrărilor achitate și neexecutate, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a dobânzii legale aferente acestor penalități, pentru perioada dintre data concilierii pe cale amiabilă și data încetării efective a contractului sau data finalizării lucrărilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale reconvențională, pârâta SC P.S.M. SRL a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 41.317,00 lei (valoare fără TVA) reprezentând lucrări executate la data de 01 august 2008 și neachitate, actualizată la data efectuării plății cu paritatea euro/leu, având în vedere că la licitația lucrării, valoarea euro a fost de 3,351 lei așa cum reiese din formularul de ofertă; obligarea reclamantului la plata unor penalități de 0,1% pe zi la valoarea lucrărilor executate și neachitate, respectiv 41.317,00 lei, începând cu data de 1 august 2008 și până la plata efectivă a acesteia, așa cum este prevăzută clauza penală la art. 12.2. din contractul din 30 octombrie 2007, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7902/30/2010* a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar în contradictoriu cu pârâta SC P.S.M. SRL, având ca obiect pretenții. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC P.S.M. SRL, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 612.607,50 lei reprezentând penalități de întârziere, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate la prețul contractului, de la data concilierii directe și până la plata efectivă, cu dobânda legală. A fost respinsă în rest acțiunea, fiind obligat reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar la plata către pârâtă a sumei de 49.392 lei (valoare fără TVA), reprezentând debit restant.

A fost respinsă în rest cererea reconvențională, fiind compensate cheltuielile de judecată. Împotriva Sentinței civile nr. 305/PI din 06 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 7902/30/2010* au formulat apel pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj și reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar. Prin Decizia civilă nr. 814 din 13 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 7902/30/2010* a fost respins apelul declarat de pârâta SC P.S.M. SRL Lugoj, fiind admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar împotriva aceleiași sentințe, în sensul obligării pârâtei SC P.S.M. SRL Lugoj la plata către reclamantul Municipiul Lugoj prin Primar și a sumei de 6450 lei reprezentând jumătate din onorariul experților.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate, în ceea ce privește soluția dată asupra cererii principale și asupra cererii reconvenționale. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire apelanta SC P.S.M. SRL, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 și 5 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 80/A din 26 ianuarie 2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC P.S.M. SRL prin administrator M.D. împotriva Deciziei civile nr. 814 din 13 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 7902/30/2010* al Curții de Apel Timișoara. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că deși, revizuenta și-a întemeiat calea extraordinară de atac și pe pct. 2 al art. 322 C. proc.

civ., niciuna dintre susținerile expuse în motivele cererii de revizuire nu se raportează la ce anume a pronunțat instanța altfel decât s-a solicitat, a dat în plus sau mai puțin decât limitele învestirii sale. Astfel, cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei-revizuentei, în prezenta cale, la plata contravalorii unor lucrări neexecutate, penalități rezultate din derularea contractului și cheltuieli de judecată, adică exact aspectele asupra cărora s-a dat hotărârea. În ceea ce privește pct. 5 al art. 322 C. proc.

civ., s-a constatat că un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, iar în speța de față nu este întrunită ipoteza acestui text de lege și nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării procesului. Împotriva acestei decizii, revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris. În susținerea recursului, revizuenta arată că, în mod greșit a apreciat instanța că nu ar fi existat adresa din 10 iunie 2010 la data judecății și că neprezentarea acesteia nu s-ar datora conduitei culpabile a părții adverse.

Recurenta susține că adresa respectivă a existat, dar că în mod culpabil reclamanta nu a depus-o la dosar, fiindu-i defavorabilă așa cum s-a arătat în cererea de revizuire. Recurenta consideră că aprecierile instanței referitoare la faptul că "nu este permisă revizuirea atunci când asemenea înscrisuri sunt procurate de parte ulterior finalizării" echivalează cu o încălcare a textului de lege al art. 322 pct. 5 C. proc. civ., care arată că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică". La data de 15 mai 2015, intimatul Municipiul Lugoj prin Primar a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la data de 28 mai 2015, recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj este nefondat, pentru următoarele considerente: Din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că deși temeiul de drept indicat de recurentă este art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a indicat care sunt textele de lege încălcate sau greșit aplicate de instanța de revizuire și nici nu a argumentat în ce constă interpretarea presupus greșită a actului juridic dedus judecății, ce ar fi avut ca și consecință schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia.

În susținerea acestor motive de recurs, revizuenta critica decizia atacată doar sub aspectul greșitei rețineri de către instanță a incidenței art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca motiv de revizuire, considerând că instanța ar fi apreciat că adresa din 10 iunie 2010 nu ar fi existat la data judecății, deși această afirmație nu se regăsește în considerentele deciziei. În acest sens se reține că, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, anume ca înscrisurile prezentate ca fiind înscrisuri noi, să nu fi putut fi invocate în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În acest context, este de reținut că simplul fapt că partea a descoperit ulterior pronunțării hotărârii anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire și îndeplinirea astfel a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC P.S.M. SRL Lugoj împotriva Deciziei civile nr. 80/A din 26 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - NN