ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 7651/30/2007, reclamanta

SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta

SC

D.S.D.N.G. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să-și

îndeplinească obligațiile stipulate în cap. 2, art. 2.1 al contractului din 24

mai 2005, încheiat cu reclamanta, privitoare la asistența tehnică, la montaj și

la punerea în funcțiune a echipamentului hidraulic livrat pentru barajul C.H.E.

Movileni, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei/zi,

până la executarea obligațiilor.

De asemenea, s-a solicitat ca pârâta

să fie obligată la plata sumei de 23.500 euro cu titlu de penalități de

întârziere, în cuantumul maxim prevăzut de cap. VII, art. 7.3 al contractului

din 24 mai 2005 și suma de 33.006,98 lei cu titlu de daune interese pentru

prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale.

Prin sentința civilă nr. 252 din 6 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta SC P. SA

în

contradictoriu cu

SC

D.S.D.N.G. SA.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut în esență că primul capăt de cerere a rămas fără obiect în condițiile

în care din procesul verbal încheiat la 20 iulie 2007 rezultă că pârâta și-a îndeplinit

obligațiile contractuale fapt ce a dus și la respingerea cererii privind daunele

cominatorii și penalitățile de întârziere. Și cererea privind daunele interese a

fost apreciată ca neîntemeiată întrucât nu a putut fi reținută culpa pârâtei,

prejudiciul și legătura de cauzalitate.

Prin Decizia nr. 80 pronunțată la data

de 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta SC P. SA

împotriva sentinței civile nr. 252 din 6 mai 2000.

În motivarea deciziei instanța de apel

a reținut în esență că intimata pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate

potrivit clauzei înscrise la cap. 2, pct. 2.1 din contractul din 24 mai 2005,

pârâta intimată livrând bunurile și echipamentele convenite și, totodată, a

participat la montarea și punerea lor în funcțiune, sub modalitatea prevăzută

în contract, și anume a supravegherii tehnice.

Din corespondența purtată între părți,

rezultă că pârâta s-a achitat de obligația de asistență tehnică prin deplasarea

reprezentantului său pe șantierul C.H.E. Movileni, atât înainte de data de 20

martie 2007, cât și ulterior acestei date.

Reclamanta nu a înțeles să facă uz de

clauza referitoare la răspunderea pârâtei furnizoare pentru calitatea echipamentelor

livrate și în raport de obiectul acțiunii s-a constatat că pârâta nu este în

culpa contractuală.

Dimpotrivă, aceasta și-a îndeplinit în

conformitate cu acordurile intervenite între părți, obligațiile pretinse de

reclamanta apelantă referitoare la asigurarea supravegherii tehnice, la

montarea și punerea în funcțiune a echipamentelor hidroagregate.

Prin efectul neadmiterii petitului

principal având ca obiect obligația de a face, petitul secundar privind

constrângerea pârâtei la a-și îndeplini aceste obligații, sub sancțiunea plății

unor daune cominatorii a fost de asemenea apreciat ca nefondat.

Critica vizând daunele interese

solicitate, a fost apreciată ca nefondată întrucât reclamanta apelantă a

solicitat cu titlu de daune-interese, o pretenție pecuniară ce nu își are

temeiul juridic în convenția părților - contractul din 24 mai 2005 ci în faptul

unui terț, respectiv refuzul SC H. SA.

Apelanta a combinat, nepermis, regimul

juridic al răspunderii civile contractuale cu cel al răspunderii civile

delictuale. Pârâta nu este răspunzătoare pentru fapta terțului beneficiar care

refuză să își execute obligația de plată a prețului față de reclamanta.

Reclamanta apelantă trebuie să

privească la efectele contractului de furnizare de produse încheiat cu SC H. SA

și să își exercite drepturile rezultând din clauzele acestui contract, întrucât,

în ansamblul raporturilor obligaționale, ceea ce primează este răspunderea

contractuală iar nu cea delictuală.

Reclamanta SC P. SA, a formulat recurs

împotriva Deciziei civile nr. 80 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara,

recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

face o prezentare pe larg, a situației de fapt după care arată că hotărârea

recurată cuprinde motive contradictorii întrucât din înscrisurile reținute de

instanța de apel rezultă contrariul.

Instanța de apel a interpretat greșit

procesul verbal din 25 iunie 2007 și cel din 20 iulie 2007 în sensul că aceste

înscrisuri fac dovada executării obligației ce incumbă pârâtei intimate de a

asigura asistență tehnică la montajul și punerea în funcțiune a echipamentelor.

- Hotărârea pronunțată este dată cu

încălcarea art. 969 alin. (1) și (2) C. proc. civ. întrucât instanța a încălcat

convenția părților, modificând conținutul obligațiilor pârâtei intimate.

Din motivarea hotărârii recurate,

rezultă că instanța de apel a apreciat că pârâta intimată nu mai are obligația

de a asigura asistență tehnică, ori potrivit art. 969 alin. (2) C. proc. civ., orice

modificare a contractului nu se poate face decât prin consimțământul părților.

În speță, acest consimțământ lipsește, astfel că instanța a intervenit în

convenția părților ignorând principiul pacta sunt servanda și opozabilitatea

convenției.

Intimata

SC D.S.D.N.G. SA a depus la dosar note

scrise prin care solicită în esență respingerea recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în raport de

criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

vizează trei ipoteze și anume: hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se sprijină ; motivele hotărârii sunt contradictorii; hotărârea atacată

cuprinde motive străine de natura pricinii; dar în speța de față instanța de

apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate în considerentele hotărârii

sau între acestea și dispozitiv, astfel că nu pot fi primite criticile

referitoare la motivarea contradictorie. De altfel recurenta reclamantă invocând

motivul de recurs prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., urmărește

reaprecierea tuturor probelor, dar reaprecierea probelor administrate nu mai

este posibilă în această fază procesuală odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304

C. proc. civ., prin O.U.G. nr. 138/2000.

Instanța de apel în motivarea deciziei

a prezentat pe larg conținutul procesului-verbal de conciliere încheiat de

părțile litigante la data de 25 iunie 2007, fără să interpreteze conținutul

procesului-verbal menționat, ținând cont de principiul disponibilității și

dispozițiile art. 968-970 C. civ.

Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează

situațiile în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act

juridic dedus judecății cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele fiind

clare și procese dar în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta critică de

fapt interpretarea probelor respectiv procesul-verbal din 25 iunie 2007 și cel

din 20 iulie 2007.

Recurenta este în eroare asupra incidenței

în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., legea sancționând denaturarea

sau schimbarea înțelesului unei convenții iar sub acest aspect soluția

instanței de apel este dată cu respectarea cadrului și limitelor procesuale.

Astfel, procesul-verbal din data de 25

iunie 2007 a fost încheiat între reclamanta SC P. SA, pârâta

SC D.S.D.N.G. SA și

SC E.D. SA în legătură cu executarea

obligațiilor din contractul de proiectare din 7 aprilie 2003 și contractul din

24 mai 2005.

Prin acest proces verbal

SC D.S.D.N.G. SA s-a obligat să

livreze sisteme noi pentru toate vanele de la C.H.E. Movileni, stabilind și

termenele de livrare. Proiectantul - adică

SC E.D. SA s-a obligat să asigure asistență tehnică pe

durata livrării și punerii în funcțiune a echipamentelor.

După punerea în funcțiune, pe durata

perioadei de garanție, furnizorul - adică

SC

D.S.D.N.G. SA s-a obligat să asigure normala funcționare a sistemelor fiind răspunzător

de fiabilitatea acestora și de funcționarea lor în parametrii.

SC P. SA a acceptat termenele și

condițiile înțelegerii, cu rezerva ca în cazul în care beneficiarul final,

adică SC H. SA, va percepe penalități de întârziere, va formula acțiune în

regres împotriva furnizorului și a proiectantului, pentru plata penalităților.

Din acest proces-verbal rezultă fără

dubiu obligațiile și drepturile părților, iar instanța de apel nu a schimbat

înțelesul acestei convenții, motivul de recurs invocat nefiind incident.

Nici motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță întrucât instanța de

apel nu a încălcat dispozițiile art. 969 alin. (1) și (2) C. civ. invocate de

recurenta, ci a analizat convenția părților din 24 mai 2005 privitor la

asistența tehnică la montaj și la punerea în funcțiune a echipamentului

hidraulic livrat pentru Barajul C.H.E. Movileni ținând cont de întreg

probatoriul administrat din care a rezultat că primul capăt al acțiunii privind

obligația de a face a rămas fără obiect în contradicțiile în care din

procesul-verbal încheiat la Movileni în data de 20 iulie 2007 în prezența

reclamantei SC P. SA, a proiectantului SC E.D. SA, beneficiarul final SC H. SA

Bistrița și pârâta

SC

D.S.D.N.G. SA, rezultă că intimata pârâtă a livrat sistemele noi pentru toate vanele

pe care le-a instalat și testat, părțile prezente confirmând funcționarea.

Instanța de apel nu a modificat

convenția părților întrucât obligația de asistență tehnică la montare rezultă

din art. 2.1 al contractului din 20 ianuarie 2003 dar instanța de apel a

reținut execuția obligației în condițiile în care Hidrocentrala de la Movileni a

fost pusă în funcțiune.

Mai mult, instanța a reținut că pârâta

s-a achitat de obligația de asistență tehnică prin deplasarea reprezentantului sau

pe șantierul C.H.E. Movileni, atât înainte de data de 20 iulie 2007, cât și ulterior.

Ca urmare, nici motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în cauza de față.

Pentru considerentele expuse Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge recursul formulat

de

SC P. SA Timișoara împotriva

Deciziei civile nr. 80 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC P. SA Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 80 din 23 aprilie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.