ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3623/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3623/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Prin sentința nr. 1217 din 24 septembrie

2007, Tribunalul Prahova, secția comercială, a admis acțiune formulată de

reclamanta

SC

C.P. SRL în contradictor cu pârâta SC E. SA pe care, în consecință, a obligat-o

la plata sumei de 150.133 lei penalități de întârziere către reclamantă.

Instanța de fond a reținut că între părți s-a

încheiat contractul de prestații transport auto cu autovehicule proprii conform

comenzilor concrete transmise de beneficiarul SC E. SA, cu obligația de a plăti

facturile cuprinzând tariful de transport pentru fiecare cursă distinctă, prin

virament bancar în termen de 45 de zile de la data emiterii facturii, sub

sancțiunea plății de penalități în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere și față

de constatările raportului de expertiză depus la dosar, acțiunea a fost admisă

în sensul mai sus arătat.

Apărările pârâtei cu privire la lipsa consimțământului

și renegocierea termenului de 45 zile privind plata facturilor, a fost

înlăturate ca fiind lipsite de suport probator.

Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială

prin Decizia nr. 25 din 15 februarie 2008 a respins apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței.

Criticile apelantei vizând stabilirea

situației de fapt au fost înlăturate de instanța de apel, aceasta apreciind că

judecătorul fondului a interpretat corect probele administrate în cauză, precum

și clauzele contractuale și tot corect, a stabilit că susținerea pârâtei cu

privire la renegocierea termenului de 45 zile la 60 zile este fără suport

probator.

Instanța de apel a reținut că din

înscrisurile depuse ca și din raportul de expertiză rezultă în mod cert că

apelanta datorează suma de 150.133 lei cu titlu de penalități de întârziere în

plata facturilor ce reprezentau costul transporturilor efectuate în interesul

acesteia de către reclamantă în calitate de transportator.

În contra deciziei menționate a declarat

recurs pârâta SC E. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în a cărui

dezvoltare arată că:

- din partea recurentei contractul a fost

semnat de un angajat care nu a avut reprezentarea că obligă societatea, neavând

calitatea de reprezentant al societății la data semnării;

- greșit instanța de apel a înlăturat

apărarea conform căreia transporturile s-au efectuat în baza unor comenzi

telefonice;

- greșit a fost stabilită scadența conform

contractului întrucât aceasta era stabilită pentru fiecare factură în parte la

prezentare și fiind respectată, obligarea la plata de penalități este fără

justificare.

Intimata a depus întâmpinare la dosar

prin care a

solicitat constatarea nulității recursului întrucât motivele antamează

temeinicia iar nu legalitatea hotărârii atacate iar în subsidiar respingerea

recursului ca nefondat, suma la care recurenta a fost obligată fiind datorată

conform raportului de expertiză.

Recursul este nefondat.

Dezvoltarea în fapt a motivului de recurs

întemeiat de recurentă pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate

fi încadrată în cazul prevăzut de art. 304 pct. 8, interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății față de faptul că recurenta nu indică niciun

text de lege care să fi fost greșit aplicat sau interpretat.

În raport de această constatare susținerea

intimatei cu privire la nulitatea cererii de recurs nu poate fi primită.

În raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se

constată că instanțele au interpretat și apreciat corect clauza contractuală

referitoare la penalități, reținând ca fiind dovedită întârzierea în plata

facturilor la termenul convenit prin contract.

Cât privește susținerea cu privire la nesemnarea

contractului din partea societății recurente de persoana abilitată legal se

constată că nu se contestă de către recurentă punerea în executare a acestui

contract, ba mai mult se invocă chiar și o renegociere a scadenței de plată a

facturilor, reținută ca nedovedită însă de către instanțe, situație în care,

ratificarea contractului este de necontestat.

Chiar dacă contractul nu a fost semnat de

reprezentantul societății, pe de o parte, recurenta nu-și poate invoca propria

culpă, iar, pe de altă parte, sancțiunea, conform art. 1554 C. civ. este

răspunderea persoanei în culpă față de societate, fără afectarea valabilității

contractului în speță, prestatorul fiind de bună credință.

Critica privind aprecierea probelor în

stabilirea situației de fapt ținând de temeinicia hotărârii atacate, iar nu de

nelegalitatea acesteia, în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ. nu vor

fi analizate.

Așa fiind, față de cele ce preced Înalta

Curte urmează să respingă recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,recursul declarat de

pârâta SC E. SA, Curtea de Apel împotriva Deciziei nr. 25 din 15 februarie 2008

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 2 decembrie 2008.