ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2131/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 424 din 4

noiembrie 2011, Tribunalul Dolj a admis acțiunea reclamantei R.A. în

contradictoriu cu pârâtul Cabinet de avocatură A.P. reprezentat de avocat A.P.

și a constatat nulitatea absolută a contractului de asistență juridică din 17

martie 2008, încheiat între reclamantă și pârât.

Pentru a

pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

Obiectul

contractului de asistență juridică încheiat între părți din 17 martie 2008 a

fost constituit de „reprezentarea la Consiliul Local S.S., Comisia de aplicare

a Legii nr. 247/2005 în vederea reconstituirii dreptului de proprietate conform

sentinței civile nr. 81/2007 și deciziei nr. 1938/2015/2007 pentru 30 ha,

depunerea de cereri, contestații, la punerea în posesie, la Comisia Județeană

Dolj din cadrul Prefecturii pentru eliberarea titlului de proprietate pentru 30

ha”.

La art. 5 din

contract se arată că „în cazul în care se va obține punerea în posesie și

eliberarea titlului de proprietate pentru 30 ha, doamna P.J.A. va achita

onorariu de succes de 125.000 euro”.

Potrivit art.

135 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, „este interzis avocatului să-și

fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis”, iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol „pactul de quota litis este o convenție încheiată între

avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze,

convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului, în funcție

de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau

într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare”.

Contractul de

asistență juridică încheiat între reclamantă și pârât conține un astfel de pact

quota litis în privința onorariului fixat, dat fiind că stabilește în mod

exclusiv și în integralitatea sa onorariul cuvenit avocatului în funcție de

rezultatul demersului legal de reconstituire a dreptului de proprietate

funciară.

În

consecință, acest act juridic este lovit de nulitate absolută, pentru

încălcarea unei dispoziții legale imperative.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Cabinetul de avocatură A.P., prin avocat A.P.,

susținând că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor legii avocaturii,

a Statutului profesiei de avocat și a dispozițiilor C. civ. privind calitatea

părților, capacitatea părților, a drepturilor procesuale exercitate, a

încheierii și stabilității convențiilor legal încheiate, precum și a

dispozițiilor procesuale civile.

S-a încălcat

și interpretat în mod greșit noțiunea „nulității act”, apelanta nu a încălcat

nicio prevedere legală și Statutul profesiei nu interzice inserarea clauzei în

contract a „onorariului de succes”. Contractul de asistență juridică trebuia

interpretat în întregul său avându-se în vedere art. 2 și urma să se coroboreze

cu art. 5.

Prin decizia

nr. 43 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul Cabinet de avocatură A.P. prin avocat A.P.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

Referitor la

excepția lipsei calității procesuale active s-a reținut că potrivit

înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că P.J.A. este una și aceeași

persoană cu R.A., nume dobândit prin căsătorie.

Potrivit

dispozițiilor art. 132 din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa

profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor

cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

Art. 134 pct.

6 prevede că avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să

solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, în

funcție de rezultatul sau de serviciul furnizat.

Chiar dacă

onorariul de succes nu se stabilește în raport de natura și complexitatea

cauzei ci în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, valoarea însumată a

onorariilor trebuie să fie totuși echitabilă și justificată.

Onorariul de

125.000 euro, convenit între părți, pentru punerea în posesie și obținerea

titlului de proprietate pentru 30 ha teren, conform amplasamentului indicat în

cuprinsul sentinței civile nr. 81 din 12 ianuarie 2007, nu îndeplinește aceste

cerințe, reprezentând un pact de „quota litis” deoarece înainte de soluționarea

definitivă a cauzei, faza executării fiind o fază a procesului, la art. 5 din

contract au fost fixate totalitatea onorariilor (pentru toate operațiunilor

necesare ducerii la îndeplinire a obligațiilor menționate în contract ce vizau

punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate) sub forma unei sume

globale, exclusiv în funcție de rezulatatul judiciar al cauzei.

Curtea a reținut

că acest onorariu a fost stabilit cunoscând că există riscul unei pierderi și

nu îndeplinește condiția proporționalității raportat la natura și complexitatea

cauzei și nici a echitabilității, pentru a putea fi considerat onorariu de

succes.

Ca urmare, în

raport de interdicția menționată expres la art. 135 din Statutul profesiei de

avocat, a cărei încălcare nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută,

în mod corect prima instanță a constatat nulitatea contractului de asistență

juridică.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Cabinet de avocatură A.P., solicitând casarea

hotărârii recurate în temeiul art. 312 pct. 1, pct. 3 și pct. 4 C. proc. civ.,

precum și art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului se arată:

Instanța nu a

fost constituită legal potrivit dispozițiilor art. 12, art. 13 din Legea nr.

304/2004. Ședința nu a fost înregistrată și la dosarul cauzei, nu a existat o

hotărâre din care să reiasă care dintre cei trei magistrați intră în compunerea

completului de apel.

Instanța nu

și-a verificat competența în raport de data intrării în vigoare a C. civ.,

privind „noțiunea de profesionist”.

S-au depășit

atribuțiile puterii judecătorești în condițiile în care se „contestă” prin

acțiunea introductivă onorariul de succes, respectiv esența acțiunii este

contestarea onorariului de la art. 5, care în conformitate cu dispozițiile art.

31 din Legea nr. 51/1995 este de competența Decanului Baroului.

În mod greșit

a fost respinsă excepția lipsei calității active procesuale a reclamantei,

neexistând elemente ca numele și prenumele celei care are această calitate

reprezintă identitate cu cea care a beneficiat de serviciile Cabinetului prin

contractul de asistență juridică din 17 martie 2008.

Toate actele

ce s-au încheiat în baza contractului de asistență juridică pe numele P.J.A.,

pe care le-a contestat și nu R.A.

Recurenta

arată că instanța de apel nu a primit cererea de înscriere în fals și nici nu a

motivat acest refuz.

Instanța a

dispus nulitatea in integrum a contractului de asistență juridică, deși acesta

dobândise caracter de titlu executoriu și a fost respinsă definitiv și

irevocabil contestația la executare.

Onorariile

stabilite la art. 5 și art. 2 și art. 3 din contract s-au realizat prin

negociere, la care intimata P.J.A. a fost de acord la data încheierii

contractului și nu înainte de finalizarea acestuia, a acceptat aceste clauze,

nu a făcut nicio obiecțiune la acesta și numai după finalizarea operațiunilor

și obținerea rezultatului în favoarea sa a „constatat” că acest contract nu

„este legal”, tocmai pentru a nu-și duce la îndeplinire obligațiile sale

contractuale.

Interpretarea

contractului este greșit făcută și se încalcă prin aceasta dispozițiile legii

avocaturii, dar și ale Statutului profesiei de avocat, respectiv dreptul

avocatului la onorariu și la acoperirea cheltuielilor sale, astfel că se

realizează o judecată în favoarea numitei P.J.A.

Instanța a

încălcat dispozițiile art. 133 și art. 134 din Statut, unde condiția de a

stabili onorarii fixe și de succes sunt obligatorii, Statutul sabilind că

acestea se stabilesc între client și avocat în mod liber și că pot opta pentru

categoria de onorarii de la lit. a)-lit. d) și nu în mod absolut și cumulativ,

normele fiind în afara legii avocaturii fiind dispozitive și nu obligatorii,

existând particula „poate” și nu „trebuie”.

Onorariul de

succes se confundă grosolan cu pact de quota litis, interpretându-se abuziv

art. 134 cu art. 135 și dându-se o interpretare contrară normelor de drept

imperativ, legea avocaturii și a Statutului, dar și a normelor internaționale,

în domeniu.

Art. 5 din

contractul din 17 martie 2008 nu s-a încheiat printr-o convenție, ci în

contractul de asistență juridică înainte de începerea oricăruia dintre

demersurile stipulate la art. 1, efectuate de Cabinet în interesul doamnei

P.J.A. și nu înainte de „soluționarea definitivă a cauzei”.

Instanța

elimină factorul aleatoriu din contractul de asistență juridică, pentru că și

dacă clientul beneficia de o hotărâre definitivă și irevocabilă, aceasta nu se

putea pune în executare în domeniul de fond funciar decât cu obligarea

organelor de drept administrativ-funciar, de a recunoaște această hotărâre, și

pe cale de consecință, de a emite; hotărâri, procese-verbale de punere în

posesie și urmărirea realizării acestor operațiuni ceea ce reprezintă emiterea

titlului de proprietate.

Instanța de

apel nu stabilește care ar fi cuantumul onorariilor echitabile și justificate,

în ce se cuantifică sau raportează aceste onorarii, în condițiile în care nu

există tarife minimale și maximale.

Recurenta

arată că onorariul nu este achitat, munca s-a depus de către Cabinet, clientul

și-a obținut beneficiile acestui contract, dar nulitatea afectează numai

avocatul nu și cealaltă parte contractantă, „o situația sui generis” pentru

instituția nulității absolute, care normal trebuie să afecteze ambele părți

contractante, și nu numai o parte.

În susținerea

recursului, la dosar s-au depus înscrisuri.

Intimata R.A.

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând

recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază

că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele

considerente:

În cauză nu

sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 1 C. proc. civ., instanța fiind

alcătuită în conformitate cu dispozițiile legale în materie, din doi judecători,

care au pronunțat atât încheierea de la 23 mai 2012, cât și decizia de la 30

mai 2012.

Din

încheierea de la 23 mai 2012 nu rezultă că recurenta a solicitat instanței de

apel să-și verifice competența față de intrarea în vigoare a noului C. civ. Nu

există consemnări în acest sens. Pe de altă parte, litigiul a fost corect

soluționat de secția I civilă a Curții de Apel Craiova, astfel că nu au fost

încălcate de dispozițiile legale în materie de competență și nici de compunere

a instanței.

În cauză nu

sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 4 C. proc. civ., instanța nu a depășit

atribuțiile puterii judecătorești. Aceasta deoarece obiectul acțiunii

introductive îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de

asistență juridică din 17 martie 2008, deci nulitatea absolută a unui act

juridic și, nicidecum, astfel cum susține recurenta, contestarea onorariului,

care este de competența Decanului Baroului.

Intimata

reclamantă a contestat contractul de asistență juridică având în vedere

dispozițiile acestuia raportat la stabilirea unei quota litis.

În ceea ce

privește art. 304 pct. 6, respectiv „instanța a dat mai mult decât s-a cerut

ori ceea ce nu s-a cerut”, Înalta Curte apreciază că acesta nu este aplicabil

în cauză. Pe de altă parte, recurenta nu precizează ce anume a dat instanța mai

mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, iar pe de altă parte, hotărârea

dispune numai cu privire la criticile invocate în apel față de sentința

pronunțată de tribunal.

Decizia

recurată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar considerentele acesteia

sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 261 pct. 5, fiind menționate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În ceea ce

privește identitatea reclamantei, Curtea de Apel s-a pronunțat asupra excepției

lipsei calității procesuale active făcând trimitere la probele administrate.

Aprecierea

probelor nu constituie un motiv de nelegalitate care să se regăsească în

dispozițiile art. 304 pct. 1-pct. 9 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte

consideră că, în ceea ce privește critica asupra înscrisurilor care

demonstrează identitatea reclamantei cu persoana cu care a încheiat contractul

de asistență juridică, aceasta privește netemeinicia deciziei recurate și nu

poate fi analizată în calea de atac a recursului.

Nu se poate

reține susținerea recurentei în ceea ce privește faptul că instanța a încălcat

dreptul avocatului de a-și încasa onorariul pentru munca depusă.

În cauză,

onorariul avocatului pentru munca depusă nu a fost încasat deoarece acesta nu a

fost prevăzut în contract, deci nu poate fi plătit, atâta timp cât singura sumă

de bani prevăzută în contract a fost quota litis, ceea ce este interzis de

lege.

Curtea de

Apel a făcut o corectă analiză paralelă a „onorariului de succes” și a „pactului

de quota litis” având ca reper art. 135 alin. (1) și alin. (2), art. 132 precum

și art. 134 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat.

Astfel, „este

interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact „de quota litis”,

care este o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de

soluționarea definitivă a unei cauze, conevenție care fixează exclusiv

totalitatea onorariilor avocatului, în funcție de rezultatul judiciar al

cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau

orice altă valoare.

S-a reținut

în mod corect de către Curtea de Apel că pentru a fi considerat onorariu de

succes părțile ar fi trebuit să convină asupra unui onorariu care să

îndeplinească condiția proporționalității în raport de natura și complexitatea

cauzei în care a fost acordată asistența juridică, la care se adaugă onorariul

de succes cu titlu complementar raportat la atingerea de către avocat a unui

anumit rezultat.

Între părți

nu a fost încheiat un contract aleatoriu în care să existe atât posibilitatea

unui câștig cât și riscul unei pierderi, existând certitudine asupra obținerii

rezultatului, în condițiile în care reclamanta deținea un titlu executoriu prin

care obținuse reconstituirea dreptului de proprietate pe un amplasament indicat

chiar în titlu.

Așa fiind, în

mod corect s-a constatat nulitatea contractului de asistență juridică, astfel

că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Nu poate fi

primită nici critica privind cheltuielile de judecată, instanța de apel făcând

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de

nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate și pe cale

de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Nu poate fi

primită nici critica privind cheltuielile de judecată, instanța de apel făcând

o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de

nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate și pe

cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Cabinet de avocatură A.P. împotriva deciziei nr.

43 din 30 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca

nefondat.

Obligă

recurentul Cabinet de avocatură A.P. la plata sumei de 8.800 RON cheltuieli de

judecată către intimata R.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 mai 2013.