ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2343/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova, la data de 06 mai 2008, reclamantul A.C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a contractului de asistență juridică din 16 decembrie 2006, încheiat între părți, în ce privește clauzele înscrise la pct. 2.2 al art. 2 și art. 5 din contract, referitoare la plata sumei de 800.000 euro - onorariu de succes și la urmărirea bunurilor imobile. S-a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces. Prin sentința civilă nr. 12639 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9926/215/2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E.

Prin decizia civilă nr. 274 din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul formulat de către reclamantul A.C.I. împotriva sentinței civile nr. 12639 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova. S-a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamatul A.C.I. și s-a constatat nulitatea clauzelor înscrise la punctul 2.2. din art. 2 și art. 5 din contractul din 16 decembrie 2006. S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că excepția de necompetență materială a Judecătoriei Craiova este neîntemeiată, instanța fiind învestită cu o cerere având ca obiect constatarea nulității unor clauze contractuale, așadar aprecierea și analizarea legalității acestora în raport de dispozițiile legii, fără a interesa suma trecută în contractul de asistență, câtă vreme reclamantul neagă și contestă tocmai valabilitatea clauzei ce o menționează.

Prin urmare, competența nu este cea prevăzută de art. 2 C. proc. civ., ci aparține Judecătoriei, fiind instanță civilă de drept comun. Cauza dedusă judecății nu este de natură comercială, în privința faptelor de comerț obiective, subiective sau mixte, fiind aplicabile dispozițiile Codului Comercial, însă în speța dedusă judecății nu se pune problema comercialității cauzei determinată de calitatea pârâtului. Asupra fondului cauzei, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat în mod eronat legalitatea clauzei prin care se stabilea un onorariu de succes de 800.000 euro (art. 2 pct. 2.2) și a celei prin care s-a consemnat că reclamantul – client A.C.I.

este de acord cu urmărirea bunurilor imobile ce au făcut obiectul hotărârii nr. 13295 a Judecătoriei Craiova (art. 5). Astfel, tribunalul a constatat că aceste două clauze contravin nu numai legii, dar și principiilor eticii, deontologiei profesionale și moralei, fiind în contrast evident chiar și cu realitățile economico-sociale actuale. Prin decizia civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 9926/215/2008, a fost admis recursul declarat de pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E. împotriva deciziei civile nr. 274 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 9926/215/2008 și a sentinței civile nr. 12639 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. 9926/215/2007, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.C.I.

– decedat, având următorii moștenitori A.M., B.V. și A.L. Au fost casate ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond la Tribunalul Dolj. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei și deci, urma ca litigiul să se judece în primă instanță de către tribunal și nu de către Judecătoria Craiova. În consecință, s-a constatat că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel că prin hotărârile date s-a încălcat competența materială a tribunalului de a judeca în primă instanță, urmând astfel a se admite recursul, a se casa ambele hotărâri și a se dispune trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond, la Tribunalul Dolj, ca primă instanță.

Prin decizia civilă nr. 156 din 01 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C.I., decedat la 20 august 2009 și continuată de reclamantul moștenitor A.L., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E. și s-a constatat nulitatea clauzei înscrise la pct. 2.2 din art. 2 și a clauzei înscrise la art. 5 din contractul de asistență juridică din 16 decembrie 2006 încheiat de reclamantul defunct și pârât. Rejudecând în fond după casare, instanța a constatat următoarele: Prin contractul de asistență juridică din 16 decembrie 2006 încheiat de pârâtul Cabinet Individual C.E.

și defunctul reclamant A.C.I., având ca obiect asistență juridică, reprezentare, redactare și semnare cereri, căi de atac, mediere în dosarul de partaj succesoral nr. 23956/C/2006 al Judecătoriei Craiova sau 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova a fost stabilit un onorariu fix de 1000 lei și prin art. 2 pct. 2.2 s-a stabilit un onorariu de succes de 800.000 de euro ce se achită de către A.C.I. la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței ce se va pronunța în dosar nr. 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova. Potrivit art. 5 din același contract, clientul A.C.I. este de acord cu urmărirea bunurilor imobile ce se vor atribui în lot prin hotărârea din dosarul nr. 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova.

Prin sentința civilă nr. 8542 din 08 iunie 2007, pronunțată în dosar nr. 13295/54/2006 de Judecătoria Craiova s-a luat act de tranzacția părților și s-a consfințit învoiala acestora pentru partaj succesoral în lotul defunctului A.C.I. revenind următoarele bunuri: 1/10 din imobilul situat în Craiova, 1/10 din imobilul situat în Craiova, 1/10 din imobilul situat în Craiova str. Unirii, ½ din 5,4 ha pădure situat în comuna Malu Mare, sat Ghindeni jud. Dolj, 5 ha din terenul situat pe raza comunei Coșoveni. Prin acțiunea formulată reclamantul a invocat în motivarea acțiunii sale, printre altele, cauza ilicită și imorală a clauzelor contractuale de la pct. 2.2 și pct. 5, precum și nevalabilitatea clauzelor având în vedere că la stabilirea onorariului de succes nu s-a menționat rezultatul ce trebuia atins.

În speță, tribunalul a constatat că acea clauză privind achitarea unui onorariu de succes în cuantum de 800.000 euro, contravine principiilor eticii, deontologiei profesionale și morale. În conformitate cu dispozițiile statutului profesiei de avocat, onorariul acestora va fi stabilit în raport de dificultatea, amploarea și durata cazului. De asemenea avocatul are dreptul, ca în completarea onorariului fix, să solicite și să obțină și un onorariu de succes cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Potrivit Codului Deontologic al Avocaților, avocatul trebuie să-și informeze clientul cu privire la tot ce cere cu titlu de onorariu, iar valoarea însumată a onorariilor sale trebuie să fie echitabilă și justificată.

În raport de aceste texte de lege și având în vedere natura cauzei în care a fost acordată asistența judiciară - partaj succesoral - a faptului că acesta nu este un proces cu grad de complexitate sau cu caracter de noutate pentru avocat, instanța a apreciat că inserarea onorariului de succes în sumă de 800.000 euro care reprezintă un onorariu exorbitant pentru clientul reclamant, constituie un fapt imoral. În plus, s-a apreciat că această clauză nu este valabilă având în vedere și faptul că pentru achitarea onorariului de succes nu a fost stabilit un anumit rezultat ce trebuia atins de către avocat, așa cum prevăd dispozițiile statutului profesiei de avocat. În ceea ce privește clauza inserată la art. 5 din contract, instanța a apreciat că aceasta este nulă pentru lipsa cauzei.

Potrivit art. 5 din contract, clientul este de acord cu urmărirea bunurilor imobile ce i se vor atribui în lot prin hotărârea din dosarul nr. 13295/54/2006. În cazul acestei clauze lipsește scopul imediat constând în prefigurarea mentală a unei contraprestații sau a executării prestației pentru care urmează a i se urmări bunurile. Când lipsa cauzei se datorează lipsei scopului imediat, această lipsă se răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsând actul juridic fără suport juridic, astfel încât sancțiunea care intervine va fi nulitatea absolută. Față de aceste motive, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 966 C. civ. în ceea ce privește cauza celor două clauze aflate în litigiu, raportându-se la dispozițiile art. 948 C. civ., prima instanță a admis acțiunea și, în consecință, a constatat nulitatea acestora.

Curtea de Apel Craiova - secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 349 din 28 octombrie 2010, a respins apelul declarat de pârâtul Cabinet Individual Avocat C.E. împotriva sentinței civile nr. 156 din 01 aprilie 2010 a Tribunalului Dolj și a obligat apelantul pârât la 2000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant moștenitor A.L. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, aplicând în mod corespunzător și dispozițiile legale în materie, respectiv art. 966-968 C. civ., privind cauza, ca și condiție esențială pentru validitatea convențiilor.

Astfel, chiar Statutul profesiei de avocat prevede, pentru contractul de asistență juridică, și obligativitatea de a îndeplini toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții (art. 126 alin. (1) din Statut), ceea ce înseamnă că acesta are regimul juridic al unei convenții, fiind supus condițiilor esențiale pentru validitatea convențiilor, între care și cauza, prevăzute de art. 948 și urm. C. civ. Prin urmare, îndeplinirea celorlalte condiții, cerute ad probationem sau pentru opozabilitate față de terți, nu înseamnă legalitatea contractului, decât dacă sunt îndeplinite și condițiile de validitate privind capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza contractului.

Or, în ceea ce privește cauza clauzei din contract, referitoare la onorariul de succes de 800.000 euro, s-a reținut că în mod corect a stabilit tribunalul că este o cauză imorală, având în vedere, în principal, natura și complexitatea litigiului pentru care s-a încheiat contractul de asistență juridică, respectiv partaj succesoral finalizat prin tranzacție, durata acestuia nefiind hotărâtoare pentru stabilirea unui asemenea cuantum al onorariului de succes, peste onorariul fix de 1000 euro. Instanța de apel a constatat că, clauza privind onorariul de succes de 800.000 euro, are o cauză imorală ce decurge chiar din nerespectarea legislației avocațiale – Statut, Cod deontologic – care impun stabilirea de onorarii în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului (art. 132 alin. (2) din Statut), iar valoarea acestora să fie echitabilă și justificată (Codul deontologic).

De asemenea, în ceea ce privește clauza din contract, în sensul acordului reclamantului cu urmărirea bunurilor imobile, ce i se vor atribui în lot, la partaj, în mod corect a reținut tribunalul că este lipsită de cauză, fiind incidentă sub acest aspect nulitatea, în raport de art. 966 C. civ., atâta timp cât nu rezultă scopul urmărit de reclamant, prin înscrierea acestei clauze. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Cabinet individual avocat C.E., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că s-a încălcat principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Astfel, recurentul a arătat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește situația în care, deși actul juridic este cât se poate de clar, instanța îi schimbă natura ori înțelesul. În acest sens, a susținut că contractul de asistență juridică nr. 33 din 16 decembrie 2006 a fost legal încheiat, cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute de lege, iar pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, reprezentându-l pe durata unui proces complex, de durată, soldat cu o victorie pentru reclamant. Prin urmare, recurentul a arătat că instanța, în loc să aplice dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ., a dat un alt înțeles actului juridic în cauză. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a arătat că instanța de apel a identificat textele de lege incidente în cauză, însă fie le-a încălcat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. S-a susținut că, încălcând principiul înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., atâta timp cât clauzele din contract sunt clare și precise, instanța avea obligația să le respecte și nu să stabilească că achitarea onorariului de succes este un fapt imoral ( art. 968 C. civ.) ce atrage nulitatea clauzei. Recurentul a susținut că instanța de apel a reținut în mod nelegal lipsa cauzei, în raport de dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. și art. 966 C. civ. Existând scop imediat și scop mediat, clauza este legală, astfel că instanța a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.

La termenul de judecată din 29 martie 2012, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție. Analizând cu prioritate această excepție, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată, privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, cu excepțiile prevăzute de lege, se timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și 3. Art. 11 din Legea nr. 146/1997 statuează criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

La termenul din 10 noiembrie 2011, Înalta Curte a pus în discuție caracterul patrimonial al acțiunii și necesitatea timbrării la fond și în căile de atac, în raport de dispozițiile art. 2 raportat la art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 și de Decizia nr. 32/2008 pronunțată în recursul în interesul legii. Aplicând aceste dispoziții legale, instanța de recurs, în conformitate cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 a dispus obligarea recurentului la plata sumei de 18964 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru calea de atac a recursului.

Totodată, având în vedere că pentru fazele procesuale anterioare, reclamantul pentru prima instanță și pârâtul pentru calea de atac a apelului, nu au plătit taxele de timbru aferente, Înalta Curte a constatat că reclamantul are obligația să achite suma de 37916 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, deoarece a achitat suma de 12 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, iar pârâtul suma de 18964 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru calea de atac a apelului. Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 martie 2012, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de intimatul - reclamant A.L., acesta fiind scutit de la plata taxelor judiciare în cuantum de 37916 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, datorate pentru prima instanță.

Recurentul - pârât Cabinet individual avocat C.E. a fost citat pentru termenele de judecată din 1 martie 2012 și, respectiv, 29 martie 2012, cu mențiunea să achite taxele de timbru în sumă de câte 18964 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru fiecare cale de atac exercitată, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 22 și 57 din dosarul de recurs. Întrucât recurentul - pârât nu s-a conformat acestor obligații, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul declarat de pârât va fi anulat, ca netimbrat. Totodată, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, va fi obligat recurentul - pârât la plata sumei de 18.964 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru calea de atac a apelului.

Constatând culpa procesuală a recurentului, instanța va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2.000 lei către intimatul-reclamant A.L. , reprezentând onorariu de avocat micșorat, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere proporționalitatea acestuia cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Cabinet individual avocat C.E. împotriva deciziei nr. 349 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova - secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 obligă recurenta - pârâtă Cabinet individual avocat C.E. la plata sumei de 18.964 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, pentru calea de atac a apelului. Obligă recurenta - pârâtă Cabinet individual avocat C.E. la plata sumei de 2.000 lei către intimatul-reclamant A.L., reprezentând cheltuieli de judecată reduse potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.