ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3386/2010

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de A.C., împotriva Rezoluției din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a Rezoluției din 21 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata C.E.

Rezoluția din 17 iunie 2009 a fost desființată, cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

La 21 aprilie 2008, persoana vătămată A.C. a formulat plângere penală împotriva avocatului C.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, arătând că făptuitoarea, deși a solicitat și a încasat onorariul cerut în sumă de 4.000 RON, nu a încheiat contract de asistență juridică în Dosarul civil nr. 13295/54/2006 al Judecătoriei Craiova.

Totodată, a arătat că avocatul i-a cerut semnarea în alb a unui contract de asistență juridică, solicitare acceptată, iar în baza acestei semnături i se pretinde plata unui onorariu de succes în valoare de 800.000 euro înscris în contract, în condiții pe care persoana vătămată le denunță ca fiind ilegale și împotriva acordului său.

Prin Rezoluția din 17 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea C.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 290 C. pen., art. 9 din Legea nr. 241/2005.

S-a susținut că din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat faptul că avocatul C.E. l-ar fi indus în eroare pe A.C. cu prilejul încheierii contractelor de asistență juridică din 4 aprilie 2006 și din 16 decembrie 2006, iar între declarațiile persoanei vătămate - pe de o parte - dar și între declarațiile acesteia și ale martorului A.L., fiul acesteia - pe de altă parte - există numeroase contradicții, care pun sub semnul întrebării veridicitatea afirmațiilor făcute de către cei doi. De altfel, nu a rezultat faptul că avocatul C.E. a completat contractele de asistență juridică menționate după ce acestea au fost semnate „în alb" de către petent, menționându-se că, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 29 mai 2008, a rezultat că atât semnătura existentă la rubrica „client" în cuprinsul contractului din 4 aprilie 2006, cât și cea existentă în cuprinsul contractului din 16 decembrie 2006, au fost efectuate de petiționar.

Din actele premergătoare a rezultat și că, pentru sumele încasate, intimata C.E. a eliberat chitanțele din 4 aprilie 2007 și din 27 februarie 2007.

Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petentul A.C., iar prin Rezoluția din 21 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza dispozițiilor art. 275 și urm. C. proc. pen., s-a dispus admiterea în parte a plângerii. În sensul modificării temeiului juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., prin reținerea cazului prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu menținerea celorlalte dispoziții din Rezoluția din 17 iunie 2009.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că sunt întemeiate criticile aduse de petent soluției adoptate de procuror, în ceea ce privește disproporția dintre valoarea onorariului de succes și cota de 1/10 din valoarea drepturilor litigioase ce i-ar fi revenit beneficiarului contractului de asistență juridică, aspect ce ar putea pune în discuție caracterul moral al contractului ori existenței dolului cu privire la care numai instanța de judecată civilă are competența de a se pronunța.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat instanței cu plângere, în care a susținut că soluția procurorului este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri eronate a dovezilor administrate în cauză, fără a ține seama de faptul că inadvertențele constatate s-au datorat vârstei sale înaintate și stării de sănătate precare, dar și presiunilor psihice la care a fost supus, fiind în situația de a-și pierde toate bunurile, inclusiv casa în care locuiește.

A solicitat astfel admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor date de procurorul de caz și de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și începerea urmăririi penale față de intimata C.E. pentru faptele reclamate în plângerea penală formulată, deoarece s-a dovedit că aceasta din urmă a încercat să scoată la licitație toate bunurile sale pentru a recupera suma exorbitantă de 800.000 RON, reprezentând contravaloarea onorariului de succes și care a fost inserată în mod fraudulos în contractul din 16 decembrie 2006.

Instanța de fond a constatat că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile sesizate, omițând să dea o soluție cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și că cercetările efectuate sunt incomplete.

S-a apreciat necesar să se stabilească autorul scrierii și subscrierii din cele două dosare de asistență juridică, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză nelămurind acest lucru, atâta timp cât s-a cerut să examineze doar probele de scris luate persoanei vătămate, iar nu și făptuitoarei, și dacă aceasta din urmă a făcut mențiunile în litigiu în aceeași împrejurare și cu același instrument scriptural.

S-a arătat că pentru stabilirea împrejurărilor în care s-au întocmit cele două contracte este necesară ridicarea de probe de scris atât de la avocatul reclamat - ținându-se seama de dizabilitatea pe care o are acesta (lipsa unui braț) - cât și de la fiul acestuia, avocat în cadrul aceluiași cabinet.

În acest sens, este necesară reaudierea avocatului C.E., acesta urmând să indice persoana care a completat cu scriere de mână rubricile netipărite ale celor două contracte, precum și persoanele care au aplicat semnăturile pe aceste contracte, precum și verificarea momentului în care apărătorul a depus pentru fiecare contract delegația de asistență juridică la dosarul cauzei, ridicându-se copii de pe delegație și de pe încheierea de ședință.

Cercetările ce urmează a fi efectuate trebuie să verifice și susținerile martorului A.L. cu privire la inexactitatea datelor de identitate ale tatălui său în cuprinsul contractului de asistență juridică din 4 aprilie 2006, ca și susținerile celor doi că nici aceste mențiuni, nici semnătura, nu-i aparțin lui A.C.

În sfârșit, instanța a constatat lipsa oricăror verificări din partea organelor de urmărire penală cu privire la înregistrarea în evidența cabinetului de avocatură a celor două contracte de asistență juridică, precum și valoarea sumelor de bani încasate cu titlu de onorariu și înregistrarea lor în evidențele contabile.

Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea persoanei vătămate, a desființat rezoluția atacată și a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimata C.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea plângerii petentului, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

S-a susținut că procurorul s-a pronunțat asupra tuturor faptelor sesizate de petent în plângerea penală, având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. și care cuprinde inclusiv acțiunea de folosire a înscrisului falsificat în vreunul din modurile arătate în latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în scopul producerii unei consecințe juridice.

Printr-o a doua critică s-a susținut că în condițiile în care cercetările efectuate au stabilit că ambele contracte au fost completate de C.E., nu se mai impune completarea expertizei grafice; pe de altă parte, persoana vătămată și-a însușit semnăturile existente pe cele două contracte la rubrica „client” ca aparținându-i, iar alte indicii care să-i confirme acuzațiile pe care le aduce avocatului nu există, probatoriul administrat conținând suficiente elemente pentru lămurirea situației de fapt și pentru stabilirea adevărului cu privire la faptele sesizate de petent.

Recurenta-intimată, făptuitoarea C.E., a invocat tardivitatea plângerii formulate de petent, motiv de recurs arătat în scris, dar care nu a mai fost susținut oral.

Pe fond, a arătat că rezoluția procurorului este legală și temeinică, ea pronunțându-se asupra tuturor faptelor sesizate de petiționar.

Raportul de constatate tehnico-științifică din 29 mai 2008 întocmit de Serviciul de criminalistică din cadrul I.P.J. Dolj a stabilit cui aparțin semnăturile în litigiu, iar părțile nu au contestat aceste constatări. Contractele de asistență juridică conțin realitatea, persoana vătămată urmărind prin plângerea sa doar tergiversarea executării lor cu privire la onorariul de succes. Contractele au fost înregistrate în evidența cabinetului de avocatură în ordinea încheierii lor, iar recurenta le-a semnat.

În aceste împrejurări, nu există motive pentru admiterea plângerii petentului, astfel că a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și, pe fond, restituirea plângerii formulate de A.C.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Petiționarul A.C. s-a adresat în termen legal instanței de judecată, la data de 12 august 2009, cu plângere împotriva Rezoluției din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Instanța de fond a verificat rezoluția atacată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei, constatând în mod just că se impune desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de avocatul C.E.

Verificările efectuate de procuror au stabilit, inițial, inexistența faptelor sesizate de către persoana vătămată pentru ca ulterior, în urma admiterii plângerilor acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen., soluțiile dispuse să fie infirmate și să se recunoască existența faptelor în materialitatea lor, apreciindu-se însă, că ele nu sunt de natură penală, constatarea existenței dolului fiind de competența instanței civile.

Admiterea posibilității existenței dolului (vicleniei) ca viciu de consimțământ în raporturile avocat-client, în condițiile în care acest viciu de consimțământ constituie o eroare provocată, iar nu proprie acestuia din urmă care a fost indus în eroare cu aportul unor mijloace viclene (mașinațiuni, șiretlicuri, manopere frauduloase etc.) pentru a fi determinat să încheie actele juridice, necesită o cercetare penală completă, care să verifice inexistența oricăror elemente, date, împrejurări care să atragă incidența dispozițiilor Codului penal referitoare la infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Sub acest aspect, cercetările întreprinse de organele de urmărire penală nu sunt complete și nu fac dovada deplină a existenței vreunuia din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. ca impediment al punerii în mișcare a acțiunii penale.

Efectuarea tuturor probelor necesare în vederea stabilirii adevărului constituie obligația organelor de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 3 și 4 C. proc. pen., astfel că administrarea probatoriilor dispuse de instanța de fond se circumscrie interesului și scopului principiilor procesului penal.

Raportul de constatare tehnico-științifică a scrisului, întocmit de Serviciul criminalistic al Poliției județului Dolj, nu a putut răspunde tuturor obiectivelor stabilite, impunându-se efectuarea în cauză a unei expertize grafoscopice.

Semnalarea contradicțiilor dintre susținerile celor doi A. - tată și fiu - nu înseamnă neapărat și întotdeauna incorectitudine și inconsecvență în conduita procesuală din partea acestora, organele de urmărire penală având obligația să valorifice, în interesul unei juste și complete stabiliri a situației de fapt și a adevărului, toate elementele care se desprind din conținutul acestor dovezi, precum și a celor care s-au dispus și/ori a altora care se impun în continuare a fi administrate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate și urmează să le respingă, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-intimată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimata C.E. împotriva Sentinței penale nr. 2 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta-intimată la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2010.

Procesat de GGC - AZ