ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1381/2011

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C. - avocat în cadrul Baroului Gorj - pentru infracțiunile de fals sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. și înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., reținându-se că faptele nu există. Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că persoana vătămată B.I.O. a formulat plângere penală față de avocatul S.C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, motivând în esență că a încheiat cu acesta un contract de asistență juridică pe care l-a semnat „în alb", fără a fi făcută vreo mențiune referitoare la onorariul și modalitatea de plată.

Ulterior, contractul a fost completat de către avocat, care a menționat cu titlu de onorariu sume de bani mai mari decât cele stabilite de comun acord, apreciind astfel că a fost indusă în eroare în scopul obținerii unui folos material injust, cu prilejul încheierii și executării contractului de asistență juridică. Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că persoana vătămată B.I.O. s-a deplasat la cabinetul avocatului S.C., fiind însoțită de prietena sa, D.M., intenționând să încheie un contract de asistență juridică, petenta având pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea o acțiune civilă având ca obiect „partaj succesoral". Cele relatate de persoana vătămată în plângere nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, martora D.M.

declarând că avocatul i-a dat persoanei vătămate o coală albă ce nu cuprindea nici o mențiune, pe care aceasta din urmă a semnat-o, nicidecum un contract tipizat, însă martora nu a participat la discuțiile dintre părți referitoare la onorariu și modalitatea de plată a acestuia. Cu toate acestea, la dosarul cauzei s-a depus contractul de asistență juridică nr. 215 din 01 noiembrie 2003, pe care se află semnătura persoanei vătămate, necontestată de aceasta, deși nu își explică cum a fost depusă pe contractul tipizat, în condițiile în care a susținut că a semnat doar o coală albă, nescrisă. În aceste condiții, nu s-a putut reține în sarcina avocatului S.C.

infracțiunile de fals sub semnătură privată și înșelăciune reclamate în plângerea persoanei vătămate, fiind cert că aceasta din urmă a semnat contractul de asistență juridică la data de 01 noiembrie 2003, însușindu-și deci mențiunile contractului în care se făcea referire și la onorariul constând în 20% din valoarea litigiului, achitându-se în ziua încheierii actului și un avans de 300 lei, conform chitanței nr. 1802470. Mai mult, s-a reținut că petenta a intrat în posesia contractului de asistență juridică în anul 2006, dată la care se presupune că a observat mențiunile „false" făcute cu privire la onorariul pe care trebuia să-l plătească avocatului, însă plângerea a fost formulată abia la data de 27 ianuarie 2010. Referitor la infracțiunea de înșelăciune, s-a constatat că din probele administrate nu a rezultat exercitarea de manopere dolosive specifice acțiunii de inducere în eroare, ca element material al acestei fapte penale.

Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluția nr. 797/11/2/2010 din 08 iunie 2010, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată, apreciind că soluția adoptată de procurorul de caz este legală, fundamentându-se pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricăror temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracțiunile sesizate în sarcina avocatului S.C. Împotriva acestor rezoluții, petenta B.I.O. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 29 iunie 2010, sub nr. 1959/54/2010.

În motivarea plângerii, petenta a susținut, în esență, că soluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondată, deoarece cercetările nu sunt complete, iar pe de altă parte, s-a reținut greșit starea de fapt, în condițiile în care nu s-a făcut o expertiză din care ar fi rezultat faptul că mențiunile contestate au fost consemnate cu un alt instrument scriptural (pix) decât restul mențiunilor din contract și semnătura și pentru că nu au fost verificate susținerile sale cu privire la plățile periodice făcute făptuitorului - avocat, pe parcursul mai multor ani, plăți - pentru care petenta a depus înscrisuri - și care atestau faptul că cea mai mare parte a pretinsului onorariu de succes fusese achitat, astfel încât nu se justifica punerea în executare a respectivului contract și scoaterea la licitație a casei în care locuiește petenta.

Prin sentința penală nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea formulată de petenta B.I.O. împotriva rezoluției nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 797/11/2/2010 din 08 iunie 2010, privind pe intimatul S.N.C. S-a desființat rezoluția nr. 158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., față de intimatul avocat S.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond constatat că plângerea este fondată. Astfel, s-a reținut că, așa cum rezultă din declarația petentei, dar și din declarația martorului ocular D.M., există indicii temeinice care să ducă la concluzia că acuzațiile formulate de B.I.O. împotriva avocatului S.N.C., ar putea fi întemeiate. Deși se impunea efectuarea unei expertize a scrisului pentru a se verifica dacă mențiunile contestate de petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, acest lucru nu s-a făcut, deși, așa cum s-a arătat, există un martor - persoană apropiată de făptuitor - care confirmă în parte acuzațiile petentei părți vătămate.

Totodată, Ministerul Public nu a verificat nici sumele pretins primite în contul prestației avocațiale de către făptuitor, potrivit copiilor chitanțelor existente la dosar, emise chiar de făptuitor și care contrazic susținerea acestuia din urmă precum că i s-ar fi achitat doar 200 lei pentru fiecare termen de judecată - sumele plătite și atestate de chitanțe și mandate poștale sunt constant în jurul sumei de 500 lei.

Față de aceste probatorii, din oficiu, instanța a apreciat că, pe lângă probele solicitate a fi administrate de partea vătămată, trebuia să se procedeze la o confruntare între această parte și făptuitorul avocat și între făptuitorul avocat și martora D.M., dar și să se efectueze o percheziție informatică asupra calculatoarelor făptuitorului - de la cabinetul avocațial și de la domiciliu - pentru a se stabili data la care a fost tehnoredactat și modificat contractul de asistență juridică nr. 215 din 01 octombrie 2003. Această percheziție informatică este necesară pentru a se infirma sau confirma susținerea părții vătămate B.I.O., în sensul că acest contract de asistență juridică nu era tehnoredactat la data de 01 noiembrie 2003, ea semnând doar o filă albă de hârtie, care ulterior a fost „machetată" pe baza unui formular ce este posibil să se afle în calculatoarele făptuitorului.

De asemenea, din oficiu, procurorul era obligat să verifice dacă pe rolul Curții de Apel Craiova se mai află plângeri de același fel, formulate împotriva aceluiași făptuitor de către clienți beneficiari ai asistenței juridice și să dispună reunirea acelei plângeri cu prezenta plângere. Instanța de fond a constatat că efectuarea unei expertize a scrisului, a unei percheziții informatice, a unor confruntări între făptuitor și partea vătămată pe de o parte, între făptuitor și martora D.M., pe de altă parte, reaudierea părții vătămate și a făptuitorului cu privire la aspectele probatorii neclarificate sunt probe necesare și utile pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu atât mai mult cu cât probele administrate de procuror până în prezent nu confirmă apărarea făptuitorului.

Împotriva hotărârii instanței de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul S.C. Prin motivele de recurs formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 158/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținând, în esență, că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât niciuna din probele menționate nu este în măsură să completeze probatoriul deja administrat ori să conducă la o altă stare de fapt, decât cea reținută în fapt de parchet.

Recurentul intimat, prin recursul declarat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea plângerii, ca nefondată, susținând că nu este necesară efectuarea unei confruntări, întrucât atât el cât și petenta au fost audiați într-o primă fază de procuror, iar ulterior au fost reaudiați pentru a se elucida anumite aspecte, nefiind relevante nici efectuarea unei percheziții informatice și nici efectuarea unei expertize grafoscopice. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate. Instanța de fond a apreciat corect că se impune desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale și completării probatoriului.

Față de existenta unor indicii temeinice care conduc la concluzia, cel puțin în această fază procesuală, că plângerea petentei B.I.O. împotriva intimatului avocat S.N.C. ar putea fi întemeiată, se impune administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare în vederea clarificării situației de fapt și stabilirii adevărului în cauză. Astfel, în mod corect s-a apreciat că se impune administrarea mijloacelor de probă menționate, deosebit de relevantă fiind expertiza grafoscopică, pentru a se verifica dacă mențiunile contestate de petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, întrucât există indicii că înscrisul cu privire la care petenta a afirmat că ar conține mențiuni necorespunzătoare adevărului ar fi fost întocmit și completat în alte condiții si la o altă dată, decât cele ale materializării în formă scrisă a acordului de voință exprimat de părți privind acordarea asistenței juridice de către intimat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul intimat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de intimatul S.C. Împotriva sentinței penale nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.