ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1381/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1381/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursurilor de față ;
În baza
lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 158/P/2010 din 13
mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin.
(6) rap. la art. 10 lit. a)
C. proc. pen.,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
S.C. - avocat în cadrul
Baroului Gorj - pentru infracțiunile
de
fals sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen. și înșelăciune
prev.
de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., reținându-se că faptele nu există.
Pentru a se dispune astfel, s-a
reținut că persoana vătămată
B.I.O. a
formulat plângere penală față de avocatul S.C.
pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune, motivând în esență că a încheiat cu acesta un
contract de asistență juridică pe care l-a semnat „în alb", fără a fi
făcută vreo mențiune referitoare la onorariul și modalitatea de plată.
Ulterior, contractul a fost completat
de către avocat, care a menționat cu titlu de onorariu sume de bani mai mari
decât cele stabilite de comun acord, apreciind astfel că a fost indusă în
eroare în scopul obținerii unui folos material injust, cu prilejul încheierii
și executării contractului de asistență juridică.
Din actele premergătoare efectuate în
cauză, a rezultat că persoana vătămată B.I.O. s-a deplasat la cabinetul
avocatului S.C., fiind însoțită de prietena sa, D.M., intenționând să încheie
un contract de asistență juridică, petenta având pe rolul Judecătoriei Râmnicu
Vâlcea o acțiune civilă având ca obiect „partaj succesoral".
Cele relatate de persoana vătămată în
plângere nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, martora D.M.
declarând că avocatul i-a dat persoanei vătămate o coală albă ce nu cuprindea
nici o mențiune, pe care aceasta din urmă a semnat-o, nicidecum un contract
tipizat, însă martora nu a participat la discuțiile
dintre părți referitoare la onorariu și modalitatea de plată a acestuia.
Cu toate acestea, la dosarul cauzei
s-a depus contractul de asistență juridică nr. 215 din 01 noiembrie 2003, pe
care se află semnătura persoanei vătămate, necontestată de aceasta, deși nu își
explică cum a fost depusă pe contractul tipizat, în condițiile în care a
susținut că a semnat doar o coală albă, nescrisă.
În aceste condiții, nu s-a putut
reține în sarcina avocatului S.C. infracțiunile de fals sub semnătură privată
și înșelăciune reclamate în plângerea persoanei vătămate, fiind cert că aceasta
din urmă a semnat contractul de asistență juridică la data de 01 noiembrie 2003,
însușindu-și deci mențiunile contractului în care se făcea referire și la
onorariul constând în 20% din valoarea litigiului, achitându-se în ziua
încheierii actului și un avans de 300 lei,
conform chitanței nr. 1802470.
Mai mult, s-a reținut că petenta a
intrat în posesia contractului de asistență juridică în anul 2006, dată la care
se presupune că a observat mențiunile „false" făcute cu privire la
onorariul pe care trebuia să-l plătească avocatului, însă plângerea a fost
formulată abia la data de 27 ianuarie 2010.
Referitor la infracțiunea de
înșelăciune, s-a constatat că din probele administrate nu a rezultat
exercitarea de manopere dolosive specifice acțiunii de inducere în eroare, ca
element material al acestei fapte penale.
Împotriva acestei rezoluții, petenta a
formulat plângere la
procurorul ierarhic
superior care, prin rezoluția nr. 797/11/2/2010 din 08
iunie 2010, în
baza art. 275 - 278 C. proc. pen., a dispus respingerea acesteia, ca
neîntemeiată, apreciind că soluția adoptată de procurorul de caz este legală,
fundamentându-se pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa
oricăror temeiuri de fapt ori de drept care să contureze infracțiunile sesizate
în sarcina avocatului S.C.
Împotriva acestor rezoluții, petenta B.I.O.
a formulat
plângere la instanță, potrivit
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe
rolul Curtea de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori,
la data de 29 iunie 2010, sub nr. 1959/54/2010.
În motivarea
plângerii, petenta a susținut, în esență, că soluția dată
de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova este nefondată, deoarece cercetările nu sunt complete, iar pe de
altă parte, s-a reținut
greșit starea de
fapt, în condițiile în care nu s-a făcut o expertiză din care
ar fi
rezultat faptul că mențiunile contestate au fost consemnate cu un alt
instrument scriptural (pix) decât restul mențiunilor din contract și semnătura
și pentru că nu au fost verificate susținerile sale cu privire la plățile
periodice făcute făptuitorului - avocat, pe parcursul mai multor ani, plăți -
pentru care petenta a depus înscrisuri - și care atestau faptul că cea mai mare
parte a pretinsului onorariu de succes fusese achitat, astfel încât nu se
justifica punerea în executare a respectivului contract
și scoaterea la licitație a casei în care locuiește petenta.
Prin sentința
penală nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și
pentru cauze cu minori, s-a admis plângerea
formulată de petenta B.I.O. împotriva rezoluției nr.
158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,
confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Craiova nr. 797/11/2/2010 din 08 iunie 2010, privind pe
intimatul S.N.C.
S-a desființat rezoluția nr.
158/P/2010 din 13 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea începerii urmăririi penale pentru
infracțiunile prev. de art. 290 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.
pen., față de intimatul avocat S.C.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond constatat că
plângerea este fondată.
Astfel, s-a reținut că, așa cum
rezultă din declarația petentei, dar și
din
declarația martorului ocular D.M., există indicii temeinice care să ducă la
concluzia că acuzațiile formulate de B.I.O.
împotriva avocatului S.N.C.,
ar putea fi întemeiate.
Deși se impunea
efectuarea unei expertize a scrisului pentru a se
verifica dacă mențiunile contestate de
petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, acest lucru nu s-a
făcut, deși, așa cum s-a arătat, există un martor - persoană apropiată de
făptuitor - care confirmă în parte acuzațiile petentei părți vătămate.
Totodată,
Ministerul Public nu a verificat nici sumele pretins primite
în contul prestației avocațiale de
către făptuitor, potrivit copiilor chitanțelor existente la dosar, emise chiar
de făptuitor și care contrazic susținerea acestuia din urmă precum că i s-ar fi
achitat doar 200 lei pentru fiecare termen de judecată - sumele plătite și
atestate de chitanțe
și mandate poștale
sunt constant în jurul sumei de 500 lei.
Față de aceste probatorii, din oficiu,
instanța a apreciat că, pe lângă probele solicitate a fi administrate de partea
vătămată, trebuia să se procedeze la o confruntare între această parte și
făptuitorul avocat și între făptuitorul avocat și martora D.M., dar și să se
efectueze o percheziție informatică asupra calculatoarelor făptuitorului - de
la cabinetul avocațial și de la domiciliu - pentru a se stabili data la care a
fost tehnoredactat și modificat contractul de asistență juridică nr. 215 din 01
octombrie 2003.
Această percheziție informatică este
necesară pentru a se infirma sau confirma susținerea părții vătămate B.I.O., în
sensul că acest contract de asistență juridică nu era tehnoredactat la data de
01 noiembrie 2003, ea semnând doar o filă albă de hârtie, care ulterior a fost
„machetată" pe baza unui formular ce este posibil să se afle în calculatoarele
făptuitorului.
De asemenea, din
oficiu, procurorul era obligat să verifice dacă pe
rolul Curții de Apel Craiova se mai
află plângeri de același fel, formulate împotriva aceluiași făptuitor de către
clienți beneficiari ai asistenței juridice și să dispună reunirea acelei
plângeri cu prezenta plângere.
Instanța de fond a constatat că
efectuarea unei expertize a scrisului, a unei percheziții informatice, a unor
confruntări între făptuitor și partea vătămată pe de o parte, între făptuitor
și martora D.M., pe de altă parte, reaudierea părții vătămate și a
făptuitorului cu privire la aspectele probatorii neclarificate sunt probe
necesare și utile pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor
de înșelăciune și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu atât mai mult
cu cât probele administrate de procuror până în prezent nu confirmă apărarea
făptuitorului.
Împotriva hotărârii instanței de fond,
în termen legal, au declarat
recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimatul S.C.
Prin motivele de
recurs formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea, ca nefondată, a
plângerii formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 158/P/2010 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, susținând, în esență, că
soluția pronunțată de instanța de
fond este nelegală
și netemeinică, întrucât niciuna din probele
menționate nu este în
măsură să completeze probatoriul deja administrat ori să conducă la o altă
stare de fapt, decât cea reținută în fapt de parchet.
Recurentul intimat, prin recursul
declarat, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea
plângerii, ca nefondată, susținând că nu este necesară efectuarea unei confruntări,
întrucât atât el cât și petenta au fost audiați într-o primă fază de procuror,
iar ulterior au fost reaudiați pentru a se elucida anumite aspecte, nefiind
relevante nici efectuarea unei percheziții informatice și nici efectuarea unei
expertize grafoscopice.
Înalta Curte, examinând cauza prin
prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a apreciat corect că
se impune desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și
trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale și
completării probatoriului.
Față de existenta unor indicii
temeinice care conduc la concluzia, cel puțin în această fază procesuală, că
plângerea petentei B.I.O.
împotriva
intimatului avocat S.N.C. ar putea fi
întemeiată, se impune
administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare în vederea clarificării
situației de fapt și stabilirii adevărului în cauză.
Astfel, în mod corect s-a apreciat că
se impune administrarea mijloacelor de probă menționate, deosebit de relevantă
fiind expertiza grafoscopică, pentru a se verifica dacă mențiunile contestate
de petenta au fost scrise cu un alt instrument scriptural, întrucât există
indicii că înscrisul cu privire la care petenta a afirmat că ar conține
mențiuni necorespunzătoare adevărului ar fi fost întocmit și completat în alte
condiții si la o altă dată, decât cele ale materializării în formă scrisă a
acordului de voință exprimat de părți privind acordarea asistenței juridice de
către intimat.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge, ca nefondate,
recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și
de
intimatul S.C. împotriva sentinței penale nr. 192 din 19
octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze
cu minori
În baza art. 192 alin. (3) C. proc.
pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului parchetului
rămân în
sarcina statului, iar în baza art.
192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul intimat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Craiova
și de intimatul S.C.
Împotriva
sentinței penale nr. 192 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate de
soluționarea recursului parchetului rămân în sarcina statului.
Obligă recurentul intimat la plata
sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 6 aprilie 2011.