ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la instanța de fond petenta SC O. SRL Cluj-Napoca prin administrator

H.l.R. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se

dispună desființarea rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Cluj din Dosar nr. 170/P/2009, menținută prin Rezoluția din 5 noiembrie

2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și

să se trimită cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea plângerii sale petenta a arătat că rezoluția atacată este

netemeinică și nelegală, plângerea fiind soluționată în baza declarațiilor

numitului H.M., fără luarea în considerare a probelor de la dosar.

Din motivarea rezoluției, în care s-a arătat că lipsește latura,

subiectivă, rezultă că latura obiectivă a infracțiunii există. A considerat

evidentă intenția directă a numitului H.M. în alterarea înscrisului reprezentat

de Contractul de asistență juridică din 10 aprilie 2007, acest înscris

denaturat prin adăugire fiind folosit ulterior în scopul obținerii în mod

nemeritat a unor sume importante de bani. înscrisul a fost folosit în Dosarul execuțional

nr. 237/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc C.M.R.

A arătat că organul de urmărire penală nu s-a pronunțat în nici un fel

cu privire la alterarea contractului de asistență juridică prin transformarea

cifrei 7 în 9 și nici cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995

și a Statului profesiei de avocat ce reglementează condițiile de fond și formă

ale contractului de asistență juridică și a normelor de drept comun referitoare

la modul de încheiere și modificare a contractelor.

Onorariul de succes fiind suma stabilită pentru atingerea de către

avocat a unui anumit rezultat, iar la data de 14 iunie 2007 avocatul H.M. obținuse

deja rezultatul preconizat, petenta nu mai avea de ce să fie de acord cu

onorariul de succes pentru servicii juridice prestate în anii anteriori, iar

dacă ar fi dorit să îl gratifice pe avocat pentru serviciile aduse de-a lungul

timpului în diverse procese, ar fi plătit direct suma de bani, fără menționarea

unei sume de bani într-un contract mai vechi ca reprezentând onorariu de

succes.

Petenta a învederat că este nemulțumită și de modul în care și-a

îndeplinit avocatul obligațiile, considerând că acesta a complicat în favoarea

sa lucrurile, convingând petenta să accepte alte 13 contracte „ajutătoare”,

deși petenta dorise un singur contract pentru recuperarea unei sume de bani în

procedura somației de plată.

A considerat petenta că prin simpla vizualizare a contractului de

asistență juridică nr. 1170 din 10 aprilie 2007 se observă că acesta a fost

alterat prin menționarea sumei ulterior aplicării ștampilei și prin

transformarea cifrei 7 în 9.

Referitor la infracțiunea de fals în declarații a arătat petenta că H.M.,

fără a avea mandat, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc N.M. punerea

în executare a Ordonanței comerciale nr. 1038/271/2008 a Tribunalului Bihor, Dosar

nr. 1818/111/2007, transmițându-i prin fax Contractul de asistență juridică din

5 decembrie 2007, dar petenta a refuzat să semneze acest contract datorită

sumei prea mari, de 180.000 RON, prevăzută ca și onorariu.

Deși nu avea mandat, H.M. a depus cerere de pornire a executării silite.

Greșit a reținut Parchetul, numai pe baza declarațiilor numitului H.M. că

ambele exemplare ale împuternicirii avocațiale au fost înmânate

reprezentantului societății pentru a fi semnate și parafate, având în vedere că

acest contract pretins a fi încheiat la data de 5 decembrie 2007 i-a fost

comunicat prin fax la data de 9 ianuarie 2008.

A considerat petenta că declararea în fața executorului judecătoresc de

către H.M. că petenta l-a mandatat constituie infracțiunea de fals în

declarații.

În consecință petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale.

Curtea de

Apel Cluj, secția penală și de minori, prin sentința penală nr. 6 din 19

ianuarie 2010, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC O. SRL

împotriva rezoluției din data de 29 septembrie 2009 a procurorului de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 170/P/2009.

În baza art. 193

C. proc. pen. a obligat petenta să plătească intimatului H.M. suma de 2380 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta să plătească suma de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Verificând

rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform

prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., curtea a constatat

că plângerea formulată nu este fondată și a respins-o pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Astfel, s-a constatat că în Dosarul nr. 170/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj s-au efectuat cercetări față de H.M., avocat în

Baroul Timiș, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev.

de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și fals în

declarații, prev. de art. 292 C. pen.

Prin rezoluția din data de 29 septembrie 2009 din Dosar nr. 170/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de H.M. în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.,

reținându-se că fapta de înșelăciune nu există, iar în privința faptelor de

fals lipsește latura subiectivă și anume intenția numitului H.M. de a întocmi

documente cu conținut necorespunzător adevărului.

Procurorul a reținut că petenta îl acuză pe avocatul H.M. că după

încheierea contractului nr. 1170 din 10 aprilie 2007 pentru reprezentarea și

asistarea la un proces aflat pe rolul Tribunalului Bihor, pentru care au

convenit un onorariu de 3.000 lei, avocatul ar fi adăugat pe contract mențiunea

privind plata unui onorariu de succes în valoare de 92.000 lei și că fără a

avea mandat din partea petentei a solicitat punerea în executare a unei

hotărâri judecătorești la Biroul Executorului Judecătoresc N.M., solicitând un

onorariu de 180.000 lei, deși nu s-a încheiat contract de asistență juridică și

că ar fi falsificat și contractul de asistență juridică nr. 1376 din 16

ianuarie 2007 prin aceea că în contract se face referire la Dosarele nr. 10541/271/2007

și 10.542/271/2007 ale Judecătoriei Oradea, înregistrate în 19 decembrie 2007,

astfel că nu se putea încheia contractul în luna ianuarie 2007.

H.M. a susținut în declarația dată că onorariul de succes de 92.000 lei

a fost trecut în contract cu acordul reprezentantului petentei, numitul H.I.R.,

acesta semnând și ștampilând în dreptul rubricii „onorariu" în exemplarul

contractului rămas la avocat, reprezentantul petentei spunând că a uitat să

aducă propriul exemplar.

Reprezentantul petentei recunoaște că a semnat și ștampilat exemplarul

avocatului, însă susține că nu era trecut cuantumul onorariului de succes.

Petenta nu a depus la solicitarea organelor de urmărire penală,

exemplarul din contract în care să apară doar ștampila societății și semnătura

reprezentantului, fără suma onorariului de succes.

Referitor la contractul de asistență juridică din 5 decembrie 2007 s-a

reținut că ambele exemplare și împuternicirea avocațială au fost predate de H.M.

reprezentantului petentei H.I.R. în vederea semnării și parafării, acesta

urmând să le trimită prin fax, dar i-a transmis numai împuternicirea.

H.M. a înregistrat contractul în registrul de contracte de asistență

juridică, între contracte, cu respectarea ordinii cronologice a înregistrărilor.

Referitor la contractul de asistență juridică din 16 ianuarie 2007 s-a

reținut că acesta este datat și înregistrat cu data de 16 ianuarie 2008 în

evidențele avocatului, având în vedere că dosarele la care se referă au fost

înregistrate în decembrie 2007, primind termene de judecată în ianuarie 2008.

Contractul menționat apare între contractele din 12 ianuarie.

În anul 2007 avocatul H.M. nu avut nici un contract, astfel că

procurorul a concluzionat că este vorba despre o eroare materială în privința

anului, fiind trecut anul 2007 în loc de anul 2008.

Plângerea petentei SC O. SRL împotriva acestei rezoluții a fost respinsă

de procurorul general al Curții de Apel Cluj la data de 5 noiembrie 2009, cu

motivarea că din actele premergătoare efectuate a rezultat că există mai multe

contracte încheiate între petentă și H.M. care prevăd și onorariu de succes,

iar unele dintre acestea, cum sunt contractele din 17 ianuarie 2007, din 23

iulie 2007, din 1 octombrie 2007 nu sunt semnate și ștampilate de către

reprezentantul SC O. SRL la rubrica „onorariu", iar altele, cum sunt contractele

din 3 aprilie 2007, din 3 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007,

din 11 aprilie 2007 la rubrica „onorariu" poartă semnătura sau ștampila

reprezentantului petentei, astfel că nu poate fi primită afirmația

reprezentantului petentei că a semnat și ștampilat contractul din 10 aprilie 2007

în necunoștință de cauză, câtă vreme a mai semnat și alte contracte care

prevedeau onorariu de succes, iar alte contracte nu erau semnate și ștampilate

la rubrica onorariu, deși prevedeau și onorariu de succes.

S-a reținut că nu corespunde realități că avocatul H. a declanșat

executarea silită la B.E.J. N.M. fără contract de asistență juridică, deoarece

acesta a avut împuternicire avocațială din partea SC O. SRL.

Referitor la contractul din 16 ianuarie 2007 s-a reținut că este vorba

despre o evidentă eroare materială, anul corect fiind 2008 și nu 2007.

În motivarea sentinței

mai sus-menționată s-a reținut că soluția adoptată de procuror este temeinică și

legală.

Astfel, s-a

arătat că infracțiunea de înșelăciune nu există, deoarece reprezentantul

petentei a fost de acord cu onorariul de succes de 92.000 lei, semnând și

parafând contractul de asistență juridică, infracțiunea de fals în declarații

de asemenea nu există, deoarece declanșarea procedurii de executare silită la B.E.J.

N.M. s-a făcut în baza împuternicirii avocațiale transmise prin fax, semnată și

ștampilată de reprezentanții petentei, iar în ceea ce privește falsificarea contractului

de asistență juridică din 16 ianuarie 2007 s-a constatat că acesta nu este  fals,

fiind vorba de o eroare materială, în realitate fiind vorba despre data de 16 ianuarie

2008.

Contrar susținerilor petentei, soluția dată de procuror nu are la bază

doar declarațiile numitului H.M., ci și actele la care a făcut referire petenta,

și anume contractele de asistență juridică despre care aceasta a afirmat că ar

fi falsificate, registrele de evidență a contractelor încheiate în care apar

înregistrate în ordine cronologică contractele, astfel că dacă contractele de

asistență juridică nu s-ar fi încheiat nu ar fi fost posibil ca acestea să

apară înregistrate cronologic în registrele de evidență ale biroului avocatului

H.M., coroborate cu împrejurarea că reprezentantul petentei nu a pus la

dispoziția organelor de anchetă contractele solicitate de acestea, pentru a se

putea face verificările necesare.

În aceste condiții nefiind probată existența infracțiunilor reclamate,

nu poate fi antrenată răspunderea penală a numitului H.M.

Petenta se contrazice în susțineri, afirmând cu referire la contractul

din 10 aprilie 2007 că suma reprezentând onorariu de succes a fost trecută

ulterior convenirii onorariului de 3.000 lei, doar de către avocatul H.M., fără

a-i aduce la cunoștință acest aspect, apoi afirmă că cifra 7 a fost

transformată în 9, ceea ce semnifică cu totul altceva, și anume că petenta ar

fi avut cunoștință și ar fi fost de acord cu un onorariu de succes de 72.000

lei, dar nu este de acord cu cel de 92.000 lei.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală susținerea referitoare la scrierea

inițială a cifrei 7 care ar fi fost transformată ulterior în 9, se constată că

această operațiune este posibil să se fi realizat concomitent cu înscrierea

sumei, câtă vreme suma este trecută și în litere, existând scris cu litere

„nouăzeci și două mii lei" - fila 144 dosar u.p.

Contractul de asistență juridică este semnat și ștampilat de petenta

atât în josul paginii, cât și în dreptul onorariului de succes, ceea ce

semnifică faptul că onorariul de succes a fost trecut ulterior încheierii

contractului de asistență juridică, aspect necontestat de numitul H.M., dar cu

acordul petentei, rezultat din ștampilarea și semnarea contractului în dreptul

onorariului de succes.

Împrejurarea că numitul H.M. ar fi trecut suma reprezentând onorariu de

succes după semnarea și ștampilarea în alb a contractului la rubrica menționată

pe de o parte nu a fost demonstrată, nefiind susținută de nicio probă, petenta

nedepunând exemplarul său din contract și neinvocând o altă probă pentru a-și

susține afirmația, iar pe de altă parte, dacă situația ar fi reală, nu își

poate invoca propria culpă pentru a obține un efect juridic.

Referitor la infracțiunea de fals în declarații care în opinia petentei

ar consta în depunerea de către numitul H.M. a unei cereri de pornire a

executării silite la executorul judecătoresc N.M., deși nu avea mandat, se constată

că această faptă nu există, la dosar fiind transmisă de către B.E.J. N.M. împuternicirea

avocațială semnată și ștampilată de petentă cu data de 5 decembrie 2007.

Pentru pornirea executării silite nu este necesară atașarea contractului

de asistență juridică, iar refuzul ulterior al petentei de a semna acest

contract pe motiv că nu i-a convenit onorariul solicitat de avocat nu prezintă

relevanță sub aspectul infracțiunii de fals în declarații reclamate, fiind un

litigiu de natură contractuală între client și avocat.

Nu poate fi primită nici susținerea reprezentantului petentei că

intimatul a profitat de lipsa lui de necunoaștere a legii și astfel a semnat

fără să știe anume ce semnează, deoarece pentru a înțelege un contract de

asistență juridică nu se cer cunoștințe de specialitate, fiind suficient ca

reprezentantul petentei să fi citit acest contract și să își exprime sau nu

acordul în legătură cu onorariul solicitat de avocat. Dacă suma solicitată ca

onorariu nu îi convenea, avea posibilitatea de a se adresa altui avocat.

Ori, câtă vreme petenta a semnat și ștampilat contractele de asistență

juridică, nu se poate reține că acestea sunt false, ori întocmite fără acordul

petentei, aceasta neafirmând că s-ar fi contrafăcut semnătura ori că ștampila

ar fi falsă.

Împotriva acestei

hotărâri petiționara SC O. SRL a declarat recurs, reiterând motivele formulate

în fața primei instanțe.

Recursul este

nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinând hotărârea

atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte, constată că

în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare

plângerii formulate de petiționară.

Din

conținutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva

intimatului, avocat în cadrul Baroului Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor imputate

prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) art. 290 și art. 292 C. pen., fiind

incidente disp. art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., astfel cum în mod corect a

reținut prima instanță.

Astfel s-a

reținut că nu se impune începerea urmăririi penale față de intimat pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune deoarece fapta nu există. De asemenea,

nu se impune începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de

fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, întrucât nu

sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, deoarece

lipsește latura subiectivă și anume intenția inculpatului H.M. de a întocmi

documente cu un conținut  necorespunzător adevărului.

Atâta timp cât

nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în

sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimat, în mod

corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față

de acesta.

Nemulțumirea

petentei față de modul în care și-a îndeplinit avocatul obligațiile pe

parcursul colaborării cu acesta nu prezintă relevanță sub aspectul elementelor

constitutive ale infracțiunilor reclamate.

Așa fiind, hotărârea

primei instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționară în temeiul art.

278

1

C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, atacate, astfel că recursul declarat

în cauză apare ca nefondat și va fi respins ca tare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara SC O. SRL împotriva sentinței penale

nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de

300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 351 lei cheltuieli

judiciare către intimatul H.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2010.