ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1930/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la instanța de fond petenta SC O. SRL Cluj-Napoca prin administrator H.l.R. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună desființarea rezoluției procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj din Dosar nr. 170/P/2009, menținută prin Rezoluția din 5 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și să se trimită cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale. În motivarea plângerii sale petenta a arătat că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală, plângerea fiind soluționată în baza declarațiilor numitului H.M., fără luarea în considerare a probelor de la dosar.

Din motivarea rezoluției, în care s-a arătat că lipsește latura, subiectivă, rezultă că latura obiectivă a infracțiunii există. A considerat evidentă intenția directă a numitului H.M. în alterarea înscrisului reprezentat de Contractul de asistență juridică din 10 aprilie 2007, acest înscris denaturat prin adăugire fiind folosit ulterior în scopul obținerii în mod nemeritat a unor sume importante de bani. înscrisul a fost folosit în Dosarul execuțional nr. 237/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc C.M.R. A arătat că organul de urmărire penală nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la alterarea contractului de asistență juridică prin transformarea cifrei 7 în 9 și nici cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 și a Statului profesiei de avocat ce reglementează condițiile de fond și formă ale contractului de asistență juridică și a normelor de drept comun referitoare la modul de încheiere și modificare a contractelor.

Onorariul de succes fiind suma stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat, iar la data de 14 iunie 2007 avocatul H.M. obținuse deja rezultatul preconizat, petenta nu mai avea de ce să fie de acord cu onorariul de succes pentru servicii juridice prestate în anii anteriori, iar dacă ar fi dorit să îl gratifice pe avocat pentru serviciile aduse de-a lungul timpului în diverse procese, ar fi plătit direct suma de bani, fără menționarea unei sume de bani într-un contract mai vechi ca reprezentând onorariu de succes. Petenta a învederat că este nemulțumită și de modul în care și-a îndeplinit avocatul obligațiile, considerând că acesta a complicat în favoarea sa lucrurile, convingând petenta să accepte alte 13 contracte „ajutătoare”, deși petenta dorise un singur contract pentru recuperarea unei sume de bani în procedura somației de plată.

A considerat petenta că prin simpla vizualizare a contractului de asistență juridică nr. 1170 din 10 aprilie 2007 se observă că acesta a fost alterat prin menționarea sumei ulterior aplicării ștampilei și prin transformarea cifrei 7 în 9. Referitor la infracțiunea de fals în declarații a arătat petenta că H.M., fără a avea mandat, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc N.M. punerea în executare a Ordonanței comerciale nr. 1038/271/2008 a Tribunalului Bihor, Dosar nr. 1818/111/2007, transmițându-i prin fax Contractul de asistență juridică din 5 decembrie 2007, dar petenta a refuzat să semneze acest contract datorită sumei prea mari, de 180.000 RON, prevăzută ca și onorariu. Deși nu avea mandat, H.M.

a depus cerere de pornire a executării silite. Greșit a reținut Parchetul, numai pe baza declarațiilor numitului H.M. că ambele exemplare ale împuternicirii avocațiale au fost înmânate reprezentantului societății pentru a fi semnate și parafate, având în vedere că acest contract pretins a fi încheiat la data de 5 decembrie 2007 i-a fost comunicat prin fax la data de 9 ianuarie 2008. A considerat petenta că declararea în fața executorului judecătoresc de către H.M. că petenta l-a mandatat constituie infracțiunea de fals în declarații. În consecință petenta a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin sentința penală nr. 6 din 19 ianuarie 2010, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC O. SRL împotriva rezoluției din data de 29 septembrie 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 170/P/2009.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat petenta să plătească intimatului H.M. suma de 2380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petenta să plătească suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., curtea a constatat că plângerea formulată nu este fondată și a respins-o pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, s-a constatat că în Dosarul nr. 170/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-au efectuat cercetări față de H.M., avocat în Baroul Timiș, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. Prin rezoluția din data de 29 septembrie 2009 din Dosar nr. 170/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H.M. în temeiul art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., reținându-se că fapta de înșelăciune nu există, iar în privința faptelor de fals lipsește latura subiectivă și anume intenția numitului H.M. de a întocmi documente cu conținut necorespunzător adevărului. Procurorul a reținut că petenta îl acuză pe avocatul H.M.

că după încheierea contractului nr. 1170 din 10 aprilie 2007 pentru reprezentarea și asistarea la un proces aflat pe rolul Tribunalului Bihor, pentru care au convenit un onorariu de 3.000 lei, avocatul ar fi adăugat pe contract mențiunea privind plata unui onorariu de succes în valoare de 92.000 lei și că fără a avea mandat din partea petentei a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătorești la Biroul Executorului Judecătoresc N.M., solicitând un onorariu de 180.000 lei, deși nu s-a încheiat contract de asistență juridică și că ar fi falsificat și contractul de asistență juridică nr. 1376 din 16 ianuarie 2007 prin aceea că în contract se face referire la Dosarele nr. 10541/271/2007 și 10.542/271/2007 ale Judecătoriei Oradea, înregistrate în 19 decembrie 2007, astfel că nu se putea încheia contractul în luna ianuarie 2007. H.M.

a susținut în declarația dată că onorariul de succes de 92.000 lei a fost trecut în contract cu acordul reprezentantului petentei, numitul H.I.R., acesta semnând și ștampilând în dreptul rubricii „onorariu" în exemplarul contractului rămas la avocat, reprezentantul petentei spunând că a uitat să aducă propriul exemplar. Reprezentantul petentei recunoaște că a semnat și ștampilat exemplarul avocatului, însă susține că nu era trecut cuantumul onorariului de succes. Petenta nu a depus la solicitarea organelor de urmărire penală, exemplarul din contract în care să apară doar ștampila societății și semnătura reprezentantului, fără suma onorariului de succes. Referitor la contractul de asistență juridică din 5 decembrie 2007 s-a reținut că ambele exemplare și împuternicirea avocațială au fost predate de H.M.

reprezentantului petentei H.I.R. în vederea semnării și parafării, acesta urmând să le trimită prin fax, dar i-a transmis numai împuternicirea. H.M. a înregistrat contractul în registrul de contracte de asistență juridică, între contracte, cu respectarea ordinii cronologice a înregistrărilor. Referitor la contractul de asistență juridică din 16 ianuarie 2007 s-a reținut că acesta este datat și înregistrat cu data de 16 ianuarie 2008 în evidențele avocatului, având în vedere că dosarele la care se referă au fost înregistrate în decembrie 2007, primind termene de judecată în ianuarie 2008. Contractul menționat apare între contractele din 12 ianuarie. În anul 2007 avocatul H.M.

nu avut nici un contract, astfel că procurorul a concluzionat că este vorba despre o eroare materială în privința anului, fiind trecut anul 2007 în loc de anul 2008. Plângerea petentei SC O. SRL împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Curții de Apel Cluj la data de 5 noiembrie 2009, cu motivarea că din actele premergătoare efectuate a rezultat că există mai multe contracte încheiate între petentă și H.M.

care prevăd și onorariu de succes, iar unele dintre acestea, cum sunt contractele din 17 ianuarie 2007, din 23 iulie 2007, din 1 octombrie 2007 nu sunt semnate și ștampilate de către reprezentantul SC O. SRL la rubrica „onorariu", iar altele, cum sunt contractele din 3 aprilie 2007, din 3 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007, din 10 aprilie 2007, din 11 aprilie 2007 la rubrica „onorariu" poartă semnătura sau ștampila reprezentantului petentei, astfel că nu poate fi primită afirmația reprezentantului petentei că a semnat și ștampilat contractul din 10 aprilie 2007 în necunoștință de cauză, câtă vreme a mai semnat și alte contracte care prevedeau onorariu de succes, iar alte contracte nu erau semnate și ștampilate la rubrica onorariu, deși prevedeau și onorariu de succes.

S-a reținut că nu corespunde realități că avocatul H. a declanșat executarea silită la B.E.J. N.M. fără contract de asistență juridică, deoarece acesta a avut împuternicire avocațială din partea SC O. SRL. Referitor la contractul din 16 ianuarie 2007 s-a reținut că este vorba despre o evidentă eroare materială, anul corect fiind 2008 și nu 2007. În motivarea sentinței mai sus-menționată s-a reținut că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală. Astfel, s-a arătat că infracțiunea de înșelăciune nu există, deoarece reprezentantul petentei a fost de acord cu onorariul de succes de 92.000 lei, semnând și parafând contractul de asistență juridică, infracțiunea de fals în declarații de asemenea nu există, deoarece declanșarea procedurii de executare silită la B.E.J.

N.M.

s-a făcut în baza împuternicirii avocațiale transmise prin fax, semnată și ștampilată de reprezentanții petentei, iar în ceea ce privește falsificarea contractului de asistență juridică din 16 ianuarie 2007 s-a constatat că acesta nu este fals, fiind vorba de o eroare materială, în realitate fiind vorba despre data de 16 ianuarie 2008. Contrar susținerilor petentei, soluția dată de procuror nu are la bază doar declarațiile numitului H.M., ci și actele la care a făcut referire petenta, și anume contractele de asistență juridică despre care aceasta a afirmat că ar fi falsificate, registrele de evidență a contractelor încheiate în care apar înregistrate în ordine cronologică contractele, astfel că dacă contractele de asistență juridică nu s-ar fi încheiat nu ar fi fost posibil ca acestea să apară înregistrate cronologic în registrele de evidență ale biroului avocatului H.M., coroborate cu împrejurarea că reprezentantul petentei nu a pus la dispoziția organelor de anchetă contractele solicitate de acestea, pentru a se putea face verificările necesare.

În aceste condiții nefiind probată existența infracțiunilor reclamate, nu poate fi antrenată răspunderea penală a numitului H.M. Petenta se contrazice în susțineri, afirmând cu referire la contractul din 10 aprilie 2007 că suma reprezentând onorariu de succes a fost trecută ulterior convenirii onorariului de 3.000 lei, doar de către avocatul H.M., fără a-i aduce la cunoștință acest aspect, apoi afirmă că cifra 7 a fost transformată în 9, ceea ce semnifică cu totul altceva, și anume că petenta ar fi avut cunoștință și ar fi fost de acord cu un onorariu de succes de 72.000 lei, dar nu este de acord cu cel de 92.000 lei. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală susținerea referitoare la scrierea inițială a cifrei 7 care ar fi fost transformată ulterior în 9, se constată că această operațiune este posibil să se fi realizat concomitent cu înscrierea sumei, câtă vreme suma este trecută și în litere, existând scris cu litere „nouăzeci și două mii lei" - fila 144 dosar u.p.

Contractul de asistență juridică este semnat și ștampilat de petenta atât în josul paginii, cât și în dreptul onorariului de succes, ceea ce semnifică faptul că onorariul de succes a fost trecut ulterior încheierii contractului de asistență juridică, aspect necontestat de numitul H.M., dar cu acordul petentei, rezultat din ștampilarea și semnarea contractului în dreptul onorariului de succes. Împrejurarea că numitul H.M. ar fi trecut suma reprezentând onorariu de succes după semnarea și ștampilarea în alb a contractului la rubrica menționată pe de o parte nu a fost demonstrată, nefiind susținută de nicio probă, petenta nedepunând exemplarul său din contract și neinvocând o altă probă pentru a-și susține afirmația, iar pe de altă parte, dacă situația ar fi reală, nu își poate invoca propria culpă pentru a obține un efect juridic.

Referitor la infracțiunea de fals în declarații care în opinia petentei ar consta în depunerea de către numitul H.M. a unei cereri de pornire a executării silite la executorul judecătoresc N.M., deși nu avea mandat, se constată că această faptă nu există, la dosar fiind transmisă de către B.E.J. N.M. împuternicirea avocațială semnată și ștampilată de petentă cu data de 5 decembrie 2007. Pentru pornirea executării silite nu este necesară atașarea contractului de asistență juridică, iar refuzul ulterior al petentei de a semna acest contract pe motiv că nu i-a convenit onorariul solicitat de avocat nu prezintă relevanță sub aspectul infracțiunii de fals în declarații reclamate, fiind un litigiu de natură contractuală între client și avocat.

Nu poate fi primită nici susținerea reprezentantului petentei că intimatul a profitat de lipsa lui de necunoaștere a legii și astfel a semnat fără să știe anume ce semnează, deoarece pentru a înțelege un contract de asistență juridică nu se cer cunoștințe de specialitate, fiind suficient ca reprezentantul petentei să fi citit acest contract și să își exprime sau nu acordul în legătură cu onorariul solicitat de avocat. Dacă suma solicitată ca onorariu nu îi convenea, avea posibilitatea de a se adresa altui avocat. Ori, câtă vreme petenta a semnat și ștampilat contractele de asistență juridică, nu se poate reține că acestea sunt false, ori întocmite fără acordul petentei, aceasta neafirmând că s-ar fi contrafăcut semnătura ori că ștampila ar fi falsă.

Împotriva acestei hotărâri petiționara SC O. SRL a declarat recurs, reiterând motivele formulate în fața primei instanțe. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar, Înalta Curte, constată că în cauză au fost efectuate acte premergătoare urmăririi penale, urmare plângerii formulate de petiționară. Din conținutul acestor acte rezultă că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva intimatului, avocat în cadrul Baroului Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor imputate prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (5) art. 290 și art. 292 C. pen., fiind incidente disp. art. 10 lit. a) și d) C. proc.

pen., astfel cum în mod corect a reținut prima instanță. Astfel s-a reținut că nu se impune începerea urmăririi penale față de intimat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune deoarece fapta nu există. De asemenea, nu se impune începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, deoarece lipsește latura subiectivă și anume intenția inculpatului H.M. de a întocmi documente cu un conținut necorespunzător adevărului. Atâta timp cât nu există indicii, respectiv elemente care să genereze cel puțin suspiciuni în sensul săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală de către intimat, în mod corect s-a apreciat că în speță nu se justifică începerea urmăririi penale față de acesta.

Nemulțumirea petentei față de modul în care și-a îndeplinit avocatul obligațiile pe parcursul colaborării cu acesta nu prezintă relevanță sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate. Așa fiind, hotărârea primei instanțe de respingere a plângerii formulată de petiționară în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. este corectă ca și menținerea rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, atacate, astfel că recursul declarat în cauză apare ca nefondat și va fi respins ca tare conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC O. SRL împotriva sentinței penale nr. 6 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 351 lei cheltuieli judiciare către intimatul H.M. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2010.