ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3094/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 6 aprilie 2012 și declinată, prin Sentința nr. 736 din 24 ianuarie 2013 la Tribunalul Botoșani, secția I civilă, reclamantul A.R. prin mandatar B.D., a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Botoșani și B.G., anularea actului de vânzare întocmit în favoarea celui de al doilea pârât, în anul 2003. În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1950, casa cu trei apartamente din str. A., aparținând autorului A.I., a fost confiscată și trecută în administrarea Primăriei Botoșani. în august 2001, în calitate de moștenitor, reclamantul a realizat, notificarea prevăzută de lege, în scopul recuperării imobilului iar în anul 2003, unul dintre cele trei apartamente a fost însă înstrăinat, în mod abuziv, pârâtului B.G.

Prin Sentința nr. 745 din 10 mai 2013, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis excepția de autoritate a lucrului judecat și a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că excepția autorității de lucru judecat este dată în prezenta cauză, care are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Consiliul Local al municipiului Botoșani și pârâtul B.G., raportat la Sentința civilă nr. 3870 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. 7214/40/2010, având ca obiect tot cerere de anulare a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat. Prin urmare, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 166 C. proc.

civ., raportat la art. 1201 C. civ., în sensul că sunt întrunite cele trei elemente referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză. În contextul în care prima judecată s-a desfășurat între aceleași părți ca și în prezenta cauză, respectiv, între reclamantul A.R., prin mandatar B.D., și pârâții B.G., B.F. și Consiliul Local al municipiului Botoșani, s-a conchis că prima condiție referitoare la identitatea de părți este îndeplinită, după cum este îndeplinită și condiția identității de obiect, întrucât cel din a doua acțiune este identic cu cel din prima, respectiv, acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare din 6 martie 2003, intervenit între Consiliul Local al municipiului Botoșani, pe de o parte, și pârâții B.G.

și F., pe de altă parte. De asemenea, instanța de fond a constatat că și justificarea pretenției promovată în prezenta cauză este identică cu cea analizată în Dosarul nr. 7214/40/2010, considerentele expuse cu privire la anularea contractului fiind aceleași, respectiv, înstrăinarea în mod abuziv a apartamentului situat în municipiul Botoșani, str. A., județul Botoșani. Prin Decizia nr. 1317 din 30 octombrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii mai sus menționate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut ca în speță, reclamantul nu și-a motivat, în drept, recursul, și a invocat, în fapt, aspecte vizând fondul cauzei, fără a face referire la conținutul sentinței atacate prin care cererea sa a fost respinsă, dată fiind excepția autorității de lucru judecat, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului declarat, conduită procesuală care trebuie sancționată, potrivit legii, cu anularea recursului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs neîncadrat în drept reclamantul A.R., arătând, în esență, că nu poate fi de acord cu restituirea parțială dispusă în cauză, impunându-se a-i fi înapoiate casa, anexa precum și celelalte bunuri confiscate, întrucât este persoană îndreptățită la restituire, a formulat notificare, iar bunurile arătate au fost preluate în mod abuziv.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 august 2014 intimatul pârât B.G. a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, raportat la împrejurarea că a acesta a fost declarat împotriva unei hotărâri irevocabile. Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii alocate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

"hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speță, Decizia nr. 1317 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, împotriva căreia reclamantul A.R. a declarat prezentul recurs, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat recursul formulat de același reclamant împotriva Sentinței nr. 745 din 10 mai 2013 a Tribunalului Botoșani, hotărâre irevocabilă și, deci, nesusceptibilă de o asemenea calc de atac. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.R. împotriva Deciziei nr. 1317 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS