ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1703/2015

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de

revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

04 martie 2015, sub nr. 886/1/2015, petenții U.I. și U.F. au solicitat, în

contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Botoșani, prin primar,

revizuirea Deciziei nr. 544 din 20 februarie 2015, pronunțată de această

instanță în Dosarul nr. 801/39/2010

În

susținerea cererii de revizuire petenții au invocat existența înscrisurilor

noi, reprezentate de adresele nr. 28497 din 07 aprilie 2015 emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, nr. 1 din 15 aprilie 2015 eliberată de

Arhivele Naționale, nr. 5839 din 05 mai 2015 a Consiliului Județean Botoșani și

nr. 5738 din 25 martie 2015 a Municipiului Botoșani - Direcția Patrimoniu, prin

care li s-a adus la cunoștință că aceste instituții nu au în evidență situația

despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 58/1974.

Demersurile

în vederea obținerii adreselor mai sus menționate au fost efectuate de către

revizuenți în scopul combaterii aspectului reținut de instanța de recurs cu

privire la faptul că, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2.884 mp,

aferent construcțiilor, dreptul la acordarea măsurilor reparatorii aparține

vânzătorului, care a avut calitatea de proprietar la momentul trecerii acestuia

în proprietatea statului, prin Decizia de casare nr. 2384 din 21 aprilie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind tranșată

irevocabil, îndreptățirea revizuenților la despăgubiri, exclusiv pentru

construcțiile ce se găseau pe teren, ca efect al exproprierii. Or, în opinia

petenților, dacă situația reală ar fi fost cea reținută de instanța de recurs,

ar fi trebuit ca proprietarii să primească despăgubirile aferente terenului,

ceea ce nu s-a întâmplat, fiind mai mult decât evident că acesta a fost preluat

de la ei, așa după cum rezultă din adresa nr. 0473 din 30 aprilie 1993 emisă de

Prefectura Județului Botoșani.

Petenții

au arătat, de asemenea, că în contractul translativ de proprietate s-a

menționat că aceștia au achiziționat doar construcțiile edificate pe terenul de

2.884 mp, care a fost trecut în proprietatea statului, întrucât vânzarea

acestuia s-a făcut sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 58/1974, care nu

permiteau, la acel moment, înstrăinarea terenurilor prin acte autentice.

În ceea

ce privește prețul achitat în urma perfectării contractului de

vânzare-cumpărare nr. 3652 din 31 mai 1986, petenții au precizat că acesta a

inclus și contravaloarea terenului în suprafață de 2.884 mp, asupra căruia au

exercitat un drept de folosință. Mai mult decât atât, așa după cum rezultă din

certificatul nr. 5231/1990 emis de Primăria Municipiului Botoșani, revizuenții

au achitat impozitele aferente clădirilor și lotului în suprafață de 2.884 mp,

până la momentul exproprierii.

Referitor

la măsurile reparatorii în echivalent solicitate sub forma atribuirii în

compensare a imobilelor situate în str. P.Ș. nr. 39 (19) și str. S. nr. 6 din

municipiul Botoșani, prin raportare la înscrisurile noi de care se prevalează

în prezenta cerere de revizuire, petenții se consideră îndreptățiți la

acordarea acestor măsuri, care este posibilă, în opinia lor, datorită valorii

mari a terenului.

În drept,

cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Prin

Decizia nr. 544 din 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 801/39/2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanții U.F. și U.I. împotriva Deciziei nr. 395 din 18

iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Pentru a

dispune astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a interpretat în mod

just dispozițiile art. 315 C. proc. civ., ale art. 11 alin. (7) din Legea nr.

10/2001, precum și pe cele ale art. 1 alin. (1) și art. 24 din Legea nr.

165/2013.

Astfel,

în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 2.884 mp, s-a constatat că,

în mod corect, instanța de apel a reținut, cu respectarea prevederilor art. 315

C. proc. civ., că prin decizia de casare nr. 2384 din 21 aprilie 2011, Înalta

Curte a statuat că dreptul la acordarea măsurilor reparatorii aparține

vânzătorului, care avea calitatea de proprietar la momentul trecerii

terenurilor în proprietatea statului, care se aflau sub incidența Legii nr.

58/1974, fiind tranșată irevocabil îndreptățirea recurenților-reclamanți

exclusiv pentru construcțiile ce erau edificate pe teren, ca efect al

exproprierii și care ulterior au fost demolate.

Cât

privește despăgubirile aferente construcțiilor expropriate, Înalta Curte a

apreciat că instanța de apel a aplicat în mod just dispozițiile art. 11 alin.

(7) din Legea nr. 10/2001 raportate la cele ale art. 11.4 din Normele aprobate

prin H.G. nr. 250/2007, conform cărora modul de calcul al despăgubirilor de

rambursat se face prin raportare la coeficientul de actualizare precizat în

art. 1 alin. (1) al Titlului II din O.U.G. nr. 184/2002. Pe cale de consecință,

a reținut că instanța de apel a statuat că, pentru actualizarea despăgubirilor

ce se deduc din valoarea construcției expropriate, în vederea stabilirii

întinderii măsurilor reparatorii, indicatorul de referință este cursul

leu/dolar din anul soluționării cauzei, motiv pentru care a apreciat că se

impune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul

expropriat, în limita sumei de 14.200,46 lei.

De

asemenea, Înalta Curte a constatat că instanța de apel a interpretat în mod

corect dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr.

165/2013, considerând că singura măsură reparatorie care se impune în cauză,

față de imposibilitatea restituirii în natură și a compensării cu alte imobile,

o constituie compensarea prin puncte prevăzută de Legea nr. 165/2013, motiv

pentru care a dispus obligarea Primarului municipiului Botoșani la emiterea

deciziei cu propunere de acordare a măsurii compensatorii pentru clădirile

situate în Botoșani, str. S.J. nr. 2, la nivelul sumei de 14.200,46 lei.

Referitor

la măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți revizuenții, al căror cuantum

se situează la nivelul pragului valoric de 14.200,46 lei, Înalta Curte a

constatat că, în mod corect, instanța de apel nu a dispus validarea atribuirii

în natură, în compensare, a imobilului situat în str. P.Ș. nr. 39 (19), cu o

valoare superioară sumei menționate, în timp ce situația juridică actuală a

imobilului din str. S. nr. 6, demolat și urmat de edificarea unei noi clădiri,

ce nu se încadrează în sfera de incidență a art. 1 alin. (5) din Legea nr.

10/2001, nu a mai impus și realizarea operațiunii de comparare a celor două

valori (măsuri reparatorii în echivalent și valoarea imobilului).

Examinând,

cu prioritate, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de

revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, atunci când evoca fondul, se poate

cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu

s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin

urmare, revizuirea unei decizii întemeiate pe dispozițiile legale mai sus

menționate este condiționată de evocarea fondului litigiului dedus judecății.

Pentru ca

hotărârea atacată cu revizuire să îndeplinească condiția de a evoca fondul,

este necesar ca instanța care a pronunțat această hotărâre să stabilească o

altă situație de fapt decât cea reținută în etapele procesuale anterioare sau

să aplice alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce au fost deja

determinate, și, în oricare dintre aceste ipoteze, să dea o altă dezlegare

raportului juridic dedus judecății. în acest context, s-a statuat că nu pot

forma obiect al revizuirii, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a

respins recursul ori, deși acesta a fost admis, s-a dispus casarea cu

trimitere, spre rejudecare, a cauzei, și nici hotărârile instanțelor de recurs

prin care s-a soluționat o excepție, fără a se evoca fondul.

În cauză,

prin Decizia nr. 544 din 20 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr.

801/39/2010, supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții U.F. și U.I.

împotriva Deciziei nr. 395 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția I

civilă.

În

considerentele hotărârii, Înalta Curte a arătat că nu poate examina aspectele

de netemeinicie ale deciziei atacate, întrucât acestea nu pot fi supuse

controlului de nelegalitate pe calea recursului, ele constituind nemulțumiri

legate de modul de calcul al cuantumului despăgubirilor la care recurenții se

consideră îndreptățiți. Prin urmare, situația de fapt stabilită în cauză de

instanța de apel a fost menținută, recursul fiind respins fără evocarea

fondului.

Astfel,

prin raportare la aspectele mai sus menționate, precum și la dispozițiile art.

326 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de

revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și

la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia a cărei revizuire se

solicită, prin care recursul a fost respins, ca nefondat, nu poate forma

obiceiul acestei căi extraordinare de atac, întrucât nu evocă fondul.

Prin

urmare, neîndeplinind condițiile edictate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., hotărârea ce face obiectul analizei în cauză nu este susceptibilă

de revizuire.

În

consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții U.I. și U.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții U.I. și U.F.

împotriva Deciziei nr. 544 din 20 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publica, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV