ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 627/2016

Decizia nr. 627/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.proc.eiv., constată următoarele:

I. Cererea de recurs

Prin recursul declarat la data de 10 decembrie 2015 împotriva Deciziei civile nr. 1703 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, reclamanta SC A. SA a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel ca urmare a constatării faptului că dreptul material la acțiune nu s-a prescris.

Prin motivele de recurs, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat, în sinteză, faptul că dreptul material la acțiune în speța dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, când prin Decizia nr. 2114/R/2015, pronunțată în Dosarul nr. x/236/2009, Curtea de Apel București, secția penală, a stabilit că pârâtul din cauza de față se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, urmare a faptei ilicite de conducere a autoturismului, pe drumul public în stare de ebrietate cu o alcoolemie peste limita legală, iar nu la data plății despăgubirii către asigurat.

Dat fiind faptul că temeiul juridic al cererii deduse judecății este reprezentat de dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, iar nu de dispozițiile art. 998-999 C. proc. civ., recurentul a concluzionat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958 care reglementează momentul de început al prescripției extinctive, în acțiunea în răspundere civilă delictuală.

Dosarul a fost înregistrat pe roiul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 ianuarie 2016,

La data de 21 ianuarie 2016, s-a procedat ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C5, constatând că sunt întrunite condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 21 ianuarie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului către părți, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aliate la filele 21-22 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 28 ianuarie 2016, nefiind depus punct de vedere.

La data de 25 februarie 2016, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, s~a fixat termen de judecată pentru data de 17 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

2.1. Cauza de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, prin care asigurătorul s-a îndreptat împotriva asiguratului, în vederea recuperării sumei achitate cu titlu de despăgubiri.

Prin cererea, înregistrata pe rolul Tribunalului București, la data de 15 septembrie 2014, sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 558.686,76 Iei cu titlul de despăgubire achitată de către reclamantă, precum și la plata sumei de 130.264,45 lei, cu titlu de dobândă legală, calculată de la data achitării despăgubirii și până la achitarea integrală a debitului.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin sentința penală nr. 514 din 21 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, Decizia penală nr. 120 din 16 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Giurgiu și Decizia penală nr. 2114/R din 01 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanta împreună cu pârâtul au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor menționate în favoarea părților civile constituite în cauza penală.

Instanțele au reținut că la data de 19 ianuarie 2007, în timp ce conducea autoturismul având o îmbibație alcoolică peste limita legală, pârâtul a produs un accident rutier soldat cu decesul pasagerului din autoturism, cauza principală a accidentului, reținută de aceste instanțe fiind alcoolemia în sânge de 1,65-1,45 gft.

Pentru acest motiv, asigurătorul este îndreptățit la recuperarea despăgubirilor acordate, raportat la dispozițiile art. 58 Legea nr. 136/1995, întrucât conducătorul auto se afla, la momentul producerii accidentului, sub influența băuturilor alcoolice, cu o alcoolemie peste limita legală.

Prin sentința civilă nr. 1705 din 3 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 1.347,97 lei, achitată la 05 august 2011, la suma de 1.233,48 lei, achitată la 07 iunie 2011, la suma de 1.726,68 lei, achitată la 20 aprilie 2011 și la suma de 229.697,64 lei, achitată la 09 martie 2011 și a admis, în parte, cererea formulată, obligând pârâtul la plata sumei de 324.680,99 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data sesizării instanței până la data plății efective,

Prin Decizia nr. 1703 din 2 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1705 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost schimbată în parte sentința atacată și pe fond, a fost admisă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, fiind obligat pârâtul la plata onorariului de avocat în cuantum de 4.960 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, la data de 10 octombrie 2015.

2.2. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în alte cereri evaluabile în bani în valoare depana la 1.000.000 tei inclusiv".

Cum, în temeiul art. 634 alin, (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", hotărârea pronunțată de instanța de apel, în pricina având un obiect cu valoare inferioară sumei de 1.000.000 lei, este definitivă și prin urmare, nu poate fi atacată cu recurs.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege, fn afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În concluzie, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 1703 din 2 noiembrie 2015 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1703 din 2 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2016.