ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.06.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2016

HOTĂRÂRE
15.06.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1390/2016

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 30 aprilie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și SC C. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei daune materiale și 360.000 lei daune morale pentru suferințele provocate în urma accidentului rutier din data de 14 august 2012.

Prin Sentința nr. 6082 din 5 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și a obligat pârâta SC C. SA la plata sumei de 1.568,72 lei daune materiale și a sumei de 180.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin Decizia nr. 1841 din 17 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta SC C. SA împotriva Sentinței nr. 6082 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă; a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA, solicitând diminuarea daunelor morale, în acord cu jurisprudența constantă în materie.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Decizia nr. 1841 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, este definitivă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului" iar conform alin. (2) "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. l lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la l.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Litigiul de față are ca obiect o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 30 aprilie 2014, astfel încât, în raport de textele legale menționate Decizia nr. 1841 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză de pârâta SC C. SA.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva Deciziei nr. 1841 din 17 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-03-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2018
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 28 octombrie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. SA, solicitând, în temeiul art. 1349, 1357 și 1381 din C. civ. și a art. 26 și 50 din Norm
ÎCCJ 2016-03-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 536/2016
Decizia nr. 536/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A., introdusă la 27 noiembrie 2013, de obligare a pârâtei SC B. SA, la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul
ÎCCJ 2017-06-28
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1471/2018
râta SC B. SA și intervenientul C., având ca obiect pretenții. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale și 66.036 euro, cu titlu de daune materiale și a respins capătul de cerere p
ÎCCJ 2019-05-29
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2019
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 31 martie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu B. SA, obligarea pârâtei la plata sumelor de 7.182,64 de RON, reprezentând cheltuie
ÎCCJ 2017-06-08
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2017
Decizia nr. 1046/2017 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii introductive Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 18.07.2
Sursă