ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 536/2016

Decizia

nr. 536/2016

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Obiectul

prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A., introdusă la 27

noiembrie 2013, de obligare a pârâtei SC B. SA, la plata sumei de 100.000 euro

(echivalentul a 444.000 lei, la cursul B.N.R. de 1 euro - 4,44 lei),

reprezentând daune materiale și morale suferite ca urmare a accidentului de

circulație produs în data de 25 octombrie 2011 soldat cu vătămarea corporală

gravă a reclamantei, la penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la

19 noiembrie 2013, până la achitarea debitului principal și ia cheltuieli de

judecată. Pretențiile reclamantei au fost precizate în sensul că 20.000 euro

reprezintă daune materiale și 80.000 euro daune morale.

Prin sentința civilă nr. 5779 din 21

noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în

Dosarul nr. x/3/2013 s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a

pârâtei SC B. SA și s-a respins acțiunea introdusă de reclamanta, ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin Decizia nr. 1306/A din 23

septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a anulat,

ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva

sentinței civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a civilă.

La data de 27 noiembrie 2015

reclamanta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie

2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 decembrie 2015.

Învestită cu soluționarea recursului,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că

recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C.F., la data de

14 ianuarie 2016, constatând că raportul întmneșle condițiile art. 493 alin. (3)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului

părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Recurenta - reclamantă a primit

comunicarea raportului la 19 ianuarie 2016, iar la 26 ianuarie 2016 a depus un

punct de vedere. în care a susținut că recursul este admisibil, întrucât suma

de 1.000.000 lei este acoperită deoarece pe lângă daunele materiale

cuantificate a solicitat și penalități de întârziere de 0,1% pe zi. începând cu

19 noiembrie 2013. până la data achitării integrale a debitului.

Consta tându-se încheiată procedura de

filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii

termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 10 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților, dată ia care. instanța a

reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de

dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 1306/A din 23

septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a anulat,

ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva

sentinței civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile

date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ.,

dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de

apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse

recursului", iar conform alin. (2) ,„Nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a) -i), în cele privind

navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea

prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile

în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Litigiul de față are ca obiect o

acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, în valoare depana la 1.000.000 lei,

introdusă la 27 noiembrie 2033, deci după data de 15 februarie 2013, data

intrării în vigoare a N.C.P.C.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie

2017", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite

începând eu data intrării în vigoare a prezentei legi și până Ia data de 31

decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei

inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de

primă instanță sunt supuse numai apelului."

În raport de dispozițiile legale

sus-menționate, decizia atacată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată

de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei

hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Aceasta regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că

mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale

sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege,

cenzurii prin această cale de atac.

Conform dispozițiilor ari. 98 alin.

(2) C. proc. civ., „Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere

accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile

sau alte asemenea."

Prin urmare, susținerea recurentei

reclamante de a se lua în calcul și penalitățile de 0,1% pe zi de întârziere

pentru stabilirea valorii obiectului cererii deduse judecății, nu poate fi

avută în vedere, întrucât acesteia i se opun prevederile art. 98 alin. (2) C.

proc. civ., așa cum s-a arătat.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A., împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 martie 2016.