ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 536/2016

Decizia nr. 536/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A., introdusă la 27 noiembrie 2013, de obligare a pârâtei SC B. SA, la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 444.000 lei, la cursul B.N.R. de 1 euro - 4,44 lei), reprezentând daune materiale și morale suferite ca urmare a accidentului de circulație produs în data de 25 octombrie 2011 soldat cu vătămarea corporală gravă a reclamantei, la penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la 19 noiembrie 2013, până la achitarea debitului principal și ia cheltuieli de judecată. Pretențiile reclamantei au fost precizate în sensul că 20.000 euro reprezintă daune materiale și 80.000 euro daune morale.

Prin sentința civilă nr. 5779 din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013 s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC B. SA și s-a respins acțiunea introdusă de reclamanta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Prin Decizia nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

La data de 27 noiembrie 2015 reclamanta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 decembrie 2015. Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C.F., la data de 14 ianuarie 2016, constatând că raportul întmneșle condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. Recurenta - reclamantă a primit comunicarea raportului la 19 ianuarie 2016, iar la 26 ianuarie 2016 a depus un punct de vedere. în care a susținut că recursul este admisibil, întrucât suma de 1.000.000 lei este acoperită deoarece pe lângă daunele materiale cuantificate a solicitat și penalități de întârziere de 0,1% pe zi. începând cu 19 noiembrie 2013. până la data achitării integrale a debitului. Consta tându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 10 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., fără citarea părților, dată ia care. instanța a reținut cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Analizând recursul, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Art. 483 alin. (1) C. proc. civ., dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) ,„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a) -i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Litigiul de față are ca obiect o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, în valoare depana la 1.000.000 lei, introdusă la 27 noiembrie 2033, deci după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a N.C.P.C. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând eu data intrării în vigoare a prezentei legi și până Ia data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia atacată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Aceasta regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac. Conform dispozițiilor ari. 98 alin. (2) C. proc. civ., „Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau alte asemenea." Prin urmare, susținerea recurentei reclamante de a se lua în calcul și penalitățile de 0,1% pe zi de întârziere pentru stabilirea valorii obiectului cererii deduse judecății, nu poate fi avută în vedere, întrucât acesteia i se opun prevederile art. 98 alin. (2) C. proc.

civ., așa cum s-a arătat. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2016.