ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2461/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția a II-a civilă, la data de 13 decembrie 2013, pârâta SC

S.E.O. SRL Timișoara a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 911 din 10

decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Prin Încheierea de

ședință din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, instanța a recalificat calea de atac

incidentă în cauză ca fiind recursul, având în vedere dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ.

Împotriva Încheierii

de ședință din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a

civilă, a declarat recurs pârâta SC S.E.O. SRL, întemeiat pe motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Examinând recursul,

în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimată prin

întâmpinare, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea

interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași

hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale

extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ

prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu

regulile de drept.

Dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "Hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe jurisdicționale sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2)

sunt aplicabile în mod corespunzător".

Potrivit art. 282 C.

proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel sau

recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt

cursul judecății.

În cauză, recurenta a

declarat recurs împotriva unei încheieri prin care completul învestit cu

soluționarea unei căi de atac a recalificat calea de atac incidentă în cauză.

Potrivit C. proc.

civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească

soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot

conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă

instanța (art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau, dimpotrivă, pot conține

soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța

(încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor

hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.).

Consecința practică a

unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile

premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri

interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul

declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva

încheierilor premergătoare (art. 299 C. proc. civ.).

Prin urmare,

încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și vor fi supuse

recursului numai odată cu aceasta.

În consecință,

recursul împotriva încheierii prin care s-a recalificat calea de atac nu poate

fi promovat decât odată cu fondul, fiind vorba de o încheiere premergătoare,

interlocutorie, care este supusă, cu privire la căile de atac, regimului

juridic prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ., fiind susceptibilă de a

fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea, câtă vreme este vorba de o

încheiere care nu întrerupe cursul judecății.

Având în vedere

considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

pârâta SC S.E.O. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC S.E.O. SRL împotriva Încheierii de

ședință din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ