ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2823/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, la data de 13 decembrie 2013, pârâta SC S.E.O. SRL Timișoara a declarat apei împotriva sentinței civile nr. 911 din 10 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș. Prin Încheierea de ședință din 23 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, instanța a recalificat calea de atac incidență în cauză ca fiind recursul, având în vedere dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și a amânat judecata cauzei la data de 27 mai 2014 pentru constituirea legală a completului de recurs. La termenul din 27 mai 2014, apărătorul pârâtei SC S.E.O.

SRL Timișoara a invocat excepția privind greșita recalificare a căii de atac, precizând că, la termenul din 23 aprilie 2014, completul de apel, în mod eronat a recalificat calea de atac din apel în recurs. Prin încheierea de ședință din 27 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*, instanța a respins, ca nefondată, excepția privind greșita recalificare a căii de atac din apel în recurs și a menținut calea de atac dată prin încheierea din 23 aprilie 2014. Împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta SC S.E.O. SRL, întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, la termenul din 22 octombrie 2014, a invocat; din oficiu, excepția înadmisibilității recursului a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepție pe care o va admite și va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute delege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Art. 299 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: „Hotărârile date iară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător". Potrivit art. 282 C. proc.

civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate tace apel sau recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății. În speță, recurenta a declarat recurs împotriva unei încheieri prin care instanța, învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitată ca apel și recalificată ca recurs, a respins, ca nefondată, excepția privind greșita recalificare a căii de atac din apel în recurs și a menținut calea de atac dată prin încheierea din 23 aprilie 2014. Potrivit codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța (art. 268 alin. (2) C. proc.

civ.) sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.). Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art. 299 C. proc. civ.). Prin urmare, încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta.

În consecință, recursul împotriva încheierii prin care s-a recalificat calea de atac nu poate fi promovat decât odată cu fondul, fiind vorba de o încheiere premergătoare, interlocutorie, care este supusă, cu privire la căile de atac, regimului juridic prevăzut de art. 282 alin. (2) C. proc. civ., fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea, câtă vreme este vorba de o încheiere care nu întrerupe cursul judecății . Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC S.E.O. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC S.E.O. SRL împotriva Încheierii din 27 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 5547/30/2009*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2014.