ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2014

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 342 din 20 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul O.A. împotriva rezoluției nr. 683/P/2013 din 17 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluția nr. 1905/HV2 din 03 octombrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul R.I., ca nefondată, fiind menținută rezoluția atacată ca legală și temeinică.

A fost obligat petentul la 20 lei cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 683/P din 17 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc R.I., cercetat pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare, în cuantum de 20 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 02 august 2013, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a înregistrat plângerea formulată de O.A., prin care se solicita efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc R.I., deoarece acesta i-a lezat drepturile și interesele prin aceea că nu i-a achitat în totalitate suma de 6.023 lei la care avea dreptul, conform Deciziei nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut în fapt că, urmare a solicitării creditorului O.A., B.E.J. R.I. a declanșat procedura de executare silită împotriva debitorului A.U.A.I. Gura Timocului, cu sediul în comuna Pristol, jud. Mehedinți, fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. 88/E/2006.

Prin Decizia nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova s-a dispus reintegrarea numitului O.A. pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea A.U.A.I. Gura Timocului la plata drepturilor bănești începând cu data desfacerii contractului de muncă (20 iulie 2004) și până la data reîncadrării efective.

Prin încheierea din 30 august 2006 a Judecătoriei Vînju Mare, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Urmare a solicitării executorului judecătoresc R.I., s-a întocmit un raport de expertiză contabilă pentru determinarea drepturilor salariale cuvenite conform Deciziei nr. 2649 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, stabilindu-se că debitoarea A.U.A.J. Gura Timocului datorează creditorului O.A. suma totală actualizată la data de 31 august 2006, de 6.023 lei.

B.E.J. R.I. a urmat ulterior procedura de executare silită, emițând somații către debitor, identificând și aplicând sechestru pe mai multe bunuri mobile, etc. In urma vinderii prin licitație publică a bunurilor mobile ale debitorului, R.I. a procedat la distribuirea prețului obținut, în acest fel fiind înmânată creditorului O.A. suma de 3.244,1 lei rămasă după reținerea cheltuielilor de executare și plata expertizelor efectuate în cauză.

Pentru recuperarea restului de debit, B.EJ. R.I. a continuat demersurile în vederea identificării altor bunuri urmăribile ale debitorului. De asemenea, a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul debitorului, precum și a încasărilor viitoare, până la achitarea integrală a debitului. Astfel, R.I. a pus sechestru și pe alte bunuri mobile ale debitoarei, însă, deși a solicitat creditorului O.A. să consemneze la C.E.C. suma de 250 lei reprezentând onorariu expert evaluator al acestor bunuri, creditorul nu a dat curs acestei solicitări. De asemenea, luând cunoștință de executarea silită derulată asupra bunurilor debitorului A.U.AJ. Gura Timocului și de către B.E.J. M.I., executorul judecătoresc R.I. a efectuat demersuri la B.E.J. M.I. pentru a fi inclus și O.A. în tabloul de distribuire a prețului rezultat din vânzarea la licitație publică a celorlalte bunuri ale debitorului. B.E.J. M.I. a preluat astfel executarea în totalitate, procedând la valorificarea întregului patrimoniu al debitoarei.

Mai mult, procurorul a reținut că O.A. a solicitat în paralel reintegrarea în postul avut anterior la A.U.A.J. Gura Timocului și obligarea acestei unități la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă în muncă și la B.E.J. M.I., fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. 113/E/2007, în cursul căruia, în urma vânzării la licitație publică a unor bunuri aparținând debitoarei, i s-a acordat creditorului O.A. suma de 2.400 lei reprezentând drepturi salariale și s-a constatat că acesta a fost reintegrat în muncă la unitatea debitoare. în acest dosar de executare silită, prețul obținut din vânzarea bunurilor debitorului a trebuit să fie împărțit și la alți 9 salariați ce aveau de recuperat drepturi salariale, neputându-se acorda prioritate petentului O.A.

De asemenea, B.E.J. M.I. a continuat procedura de executare silită și, în urma unei noi licitații publice, i s-a repartizat creditorului O.A. și suma de 307 lei.

În acest fel, O.A. a intrat în posesia sumei de 5.951 lei, rămânând de recuperat doar suma de 72 lei.

Întrucât B.EJ. M.I. a sechestrat debitoarei toate bunurile ce se puteau vinde, B.E.J. R.I. a constatat că debitoarea nu mai posedă bunuri pentru a putea fi urmărite în vederea recuperării diferenței din debitul neachitat, context în care nu s-a putut reține că executorul judecătoresc R.I. ar fi urmărit în vreun fel să aducă atingere drepturilor și intereselor creditorului O.A., modul de derulare al procedurilor execuționale din cauză atestând contrariul.

Ulterior, soluția procurorului de caz a fost confirmată prin rezoluția nr. 1905/11/2 din 03 octombrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen. anterior, a respins ca neîntemeiată plângerea, sens în care s-a reținut că soluția adoptată în cauză răspunde cerințelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care exclud existența unor temeiuri de fapt și de drept care să contureze infracțiunea sesizată în sarcina executorului judecătoresc.

Petentul O.A. a formulat plângere la instanță, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. anterior, cauza fiind înregistrată astfel pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 22 octombrie 2013, sub nr. 1611/54/2013.

În motivarea plângerii, petentul a susținut în esență că rezoluția este nelegală și netemeinică, întrucât organul de urmărire penală „nu a dorit să cunoască situația statelor de plată, nu a făcut cercetări în acest sens", deși petentul a solicitat în acest sens efectuarea unei adrese pentru a se comunica adrese de la I.T.M. Mehedinți, parchetul reținând în mod eronat că avea de primit o sumă mai mică decât cea indicată de către acesta. Menționează că cele două comunicări ale B.E.J. R.I. nu au fost primite și semnate de către petent, însă procurorul nu a efectuat cercetări pentru aflarea adevărului, aducând o vătămare intereselor sale legitime, solicitând astfel instanței să restituie cauza la parchet pentru a se efectua cercetări în vederea aflării adevărului.

În aceeași plângere, s-a menționat că parchetul nu a stabilit că poprirea nu a fost pentru perioada iulie 2004 - august 2006, ci pentru o altă perioadă, respectiv 01 septembrie 2006 - 31 iulie 2007, împrejurare care face obiectul cercetării unei alte cauze și, de asemenea, nu a efectuat cercetări cu privire la suma la care este evaluat întreg patrimoniul angajatorului, suma totală cu privire la care s-a efectuat executarea, destinația acestor sume de bani, dacă există bunuri care nu au fost vândute.

Curtea de Apel Craiova a constatat că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din actele premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 683/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunii sesizată de petent, pretins a fi săvârșită de către executorul judecătoresc R.I., astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, este temeinică și legală.

Criticile formulate de petent cu privire la o insuficientă activitate de cercetare penală desfășurată de procuror, nu pot fi avute în vedere, deoarece, în faza actelor premergătoare, procurorul este singurul în măsură să aprecieze asupra necesității efectuării acestora sub aspectul felului lor, în funcție de natura infracțiunii, în vederea dispunerii unei soluții legale și temeinice.

Actele premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații pentru a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Legiuitorul nu limitează activitățile ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, cu excepția dispunerii unor măsuri procesuale, ceea ce conduce la concluzia că procurorul trebuie să acționeze în așa fel încât să epuizeze toate verificările necesare unei eventuale începeri a urmăririi penale sau pentru formarea convingerii asupra existenței ori inexistenței elementelor necesare adoptării unei soluții.

Ori, în cauza de față, în mod justificat parchetul a efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale, în raport de ansamblul faptic prezentat de petent, procedând la studierea actelor indicate de către acesta.

Potrivit art. 246 C. pen. anterior, constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și, prin aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.

Contrar susținerilor petentului, analiza actelor premergătoare efectuate în cauză nu relevă existența unor indicii din care să rezulte că executorul judecătoresc și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, urmărind cu rea-credință vătămarea intereselor legale ale acestuia. Astfel, prin Decizia nr. 2649/2005 a Curții de Apel Craiova, s-a dispus reintegrarea petentului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești începând cu data de 20 iulie 2004 și până la data reîncadrării efective, iar prin încheierea din 30 august 2006 a Judecătoriei Vînju Mare, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu menționat mai sus. în dosarul de executare s-a întocmit un raport de expertiză contabilă pentru determinarea drepturilor salariale, stabilindu-se că debitoarea datorează petentului suma totală actualizată la 31 august 2006, de 6.023 lei.

B.EJ. R.I., urmând procedura de executare silită, a emis somații către debitor, identificând și aplicând sechestrului pe mai multe bunuri mobile, iar în urma vânzării unor bunuri mobile prin licitație publică, B.E.J. a procedat la distribuirea prețului obținut, sumă care a revenit petentului fiind de 3.244,1 lei, rămasă după reținerea cheltuielilor de executare și plata expertizelor efectuate în cauză. Ulterior, executorul judecătoresc a continuat demersurile în vederea identificării altor bunuri urmăribile ale debitorului, a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul debitorului și a încasărilor viitoare, până la achitarea integrală a debitului, a pus sechestra și pe alte bunuri mobile. De asemenea, expertul a solicitat petentului să consemneze la C.E.C. suma de 250 lei reprezentând onorariu expert evaluator, însă petentul nu s-a conformat acestei solicitări. Mai mult, expertul judecătoresc a efectuat demersuri și la un alt birou - respectiv B.EJ. M.I. - solicitând includerea petentului în tabloul de distribuire a prețului rezultat din vânzarea la licitație a celorlalte bunuri ale debitorului, acest din urmă birou preluând executarea și procedând la evaluarea întregului patrimoniul al debitoarei. De altfel, petentul a solicitat și acestui birou reintegrarea efectivă în muncă și recuperarea drepturilor salariale, fiindu-i înmânată suma de 2.400 lei în urma vânzării la licitație a unor bunuri aparținând debitoarei, iar ulterior, i s-a repartizat suma de 307 lei, astfel încât, la final, a rămas de recuperat suma de 72 lei (s-a constatat că debitoarea nu mai posedă bunuri ce pot fi urmărite în vederea recuperării diferenței din debitul neachitat).

În raport de aceste considerente, nu se poate reține că executorul judecătoresc R.I. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel în cât rezoluția atacată este legală și temeinică și, în consecință, plângerea formulată este nefondată, fiind respinsp în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul O.A., calea de atac nefiind însă motivată.

Examinând calea de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 "Cererile de recurs împotriva sentințelor (...) depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel".

Drept urmare, Înalta Curte constată că textul anterior menționat conține o dispoziție imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât deși calea de atac a recursului a fost declarată la data de 31 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a C. proc. pen., prin recalificare devine apel, instanța urmând a examina apelul declarat de petent împotriva sentinței penale nr. 342 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. anterior, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că rămân în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013, având în vedere data pronunțării sentinței atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sentința judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecința menținerii rezoluției sau ordonanței de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.

Prin urmare, în privința sentinței penale atacate, pronunțată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Se constată, așadar, că petentul O.A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, întrucât petentul O.A. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil apelul cu care a fost învestită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul O.A. împotriva sentinței penale nr. 342 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2014.