ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2018

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. privind încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017, pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în dosarul cu nr. x/54/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21 septembrie 2017, petentul A. a solicitat revizuirea încheierii nr. 137 din 5 iulie 2017 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în dosarul cu nr. x/54/2017.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut că soluția pronunțată de judecătorul de cameră preliminară este nelegală și netemeinică, susținând că s-a tergiversat soluționarea plângerii sale și nu a avut cunoștință de soluțiile dispuse, deoarece aceste soluții nu i-au fost comunicate. În cauză, s-a atașat dosarul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/219/P/2017, în care s-a dat ordonanța din 3 mai 2017, prin care s-a dispus clasarea sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pretins a fi fost săvârșită de către magistratul-procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că prin încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în dosarul cu nr. x/54/2017, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/P/2017 și a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON. Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin ordonanța nr. x/P/2017 din 3 mai 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus clasarea sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., pretins a fi săvârșită de către magistratul prim-procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar în temeiul art. 275 alin. (5) rap. la art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în cuantum de 40 de RON, s-a dispus a fi suportate de către C..

Prin ordonanța nr. x/P/2017 din data de 12.04.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.. În urma verificărilor efectuate în cauză, s-au reținut următoarele: cauza penală nr. x/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova s-a format ca urmare a unei plângeri depuse de C. împotriva numitei D., consilier juridic în cadrul E., sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că, în cadrul unui proces aflat pe rolul instanței de judecată, aceasta a făcut afirmații nereale. Inițial, prin rezoluția din data de 26.08.2004 s-a dispus neînceperea urmării penale cu privire la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către D., această soluție fiind însă infirmată prin Decizia nr. 992 din 21.10.2005 a Tribunalul Dolj, care a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Prin rezoluția nr. x/P/2004, din data de 20.04.2006, s-a dispus și cu privire la infracțiunea menționată anterior o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Legalitatea acestei soluții a fost confirmată prin Sentința penală nr. 2622 din data de 11 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova și prin Decizia penală nr. 56 din data de 06.02.2009 a Tribunalului Dolj, hotărâri prin care au fost respinse căile de atac formulate de către C.. În urma verificării dosarului nr. x/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, contrar susținerilor persoanei vătămate C., s-a constatat faptul că acesteia i s-au comunicat răspunsuri cu privire la toate cererile formulate cu privire la dosarul penal anterior menționat.

Prin ordonanța nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 336 - 339 C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea petentului, acesta fiind obligat la 20 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva celor două acte ale procurorului, petentul C. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, invocând în esență, aceleași susțineri ca și în plângerea inițială. Analizând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a constatat că petentul a formulat plângere penală împotriva procurorului B. - din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova - susținând că și-a exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. x/2004, constând în aceea că nu i-a comunicat modul de soluționare a cererilor sale, a tergiversat cercetările, vătămându-i drepturile și interesele sale legitime

Examinând actele de urmărire penală din dosarul x/P/2017, s-a constatat că modul în care intimatul procuror a instrumentat dosarul nr. x/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a făcut obiectul verificărilor de către instanța judecătorească competentă care, prin Sentința penală nr. 1950 din 31 mai 2007, a respins ca tardiv formulată plângerea formulată de același petent împotriva rezoluției de clasare emise la 20 aprilie 2006 de către magistratul intimat, sentința penală anterior menționată a rămas definitivă la 07.09.2008, când Tribunalul Dolj, secția Penală a respins recursul formulat de petent, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat. Această concluzie a fost întărită și de Decizia penală nr. 56 din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/215/2008, prin care a fost respinsă definitiv o nouă plângere formulată de același petent, vizând modul de soluționare de către același procuror a dosarului nr. x/P/2004.

Ulterior, prin încheierea nr. 205 din 22 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în dosarul nr. x/54/2017, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a contestației formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 137 din 5 iulie 2017 a Judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a dispune astfel, s-a constatat, în esență că, la data de 4 octombrie 2017, petentul A. a formulat cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea nr. 137 din 5 iulie 2017, susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, reiterând criticile formulate în plângerea inițială cu privire la temeinicia ordonanțelor de clasare dispuse de procuror.

La termenul din 13 octombrie 2017, în raport de conținutul cererii formulată de petent, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel a procedat la calificarea acesteia drept contestație împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară și, analizând excepția de necompetență materială, a reținut că aceasta este întemeiată deoarece, potrivit art. 341 alin. (10) C. proc. pen., contestația împotriva încheierilor prin care au fost soluționate plângerile împotriva ordonanțelor de neurmărire sau netrimitere în judecată sunt de competența judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară.

II. S-a constatat că cererea de revizuire formulată în cauză de petent este inadmisibilă, reținându-se că, pentru a fi admisibilă, motivul pe care să sprijină revizuirea trebuie să fie dintre cele prevăzute la art. 453 alin. (1) C. proc. pen.., iar nu invocate doar formal, doar pentru a se trece peste această fază procesuală, în sprijinul revizuirii trebuie depuse ori să fie invocate dovezi care sunt la dosar, în caz contrar, cererea de revizuirea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Instanța de fond a avut în vedere caracterul unei căi de atac, prin care sunt constatate și înlăturate erori judiciare în rezolvarea acțiunii penale, precum și faptul că revizuirea privește numai hotărârile definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei. În acest sens, în practica instanțelor judecătorești s-a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, precum și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Prin urmare, s-a constatat că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă. În acest context, s-a reținut că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. Prin urmare, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca inadmisibilă.

III. Împotriva Sentinței penale nr. 13 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 2 martie 2018, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 24 aprilie 2018.

Examinând calea de atac formulată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva încheierii din 5 iulie 2017 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de acesta împotriva ordonanței nr. x/II/2/2017 din 12 mai 2017. (încheiere definitivă, nesupusă niciunei căi de atac).

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (5) C. proc. pen. ce reglementează admiterea în principiu a cererii de revizuire, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prev la alin. (3) dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. În această situație, sentința prin care s-a respins cererea de revizuire, după analiza admiterii în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă, conform art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen.

Prin urmare, față de dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 13 din 23 ianuarie 2018 împotriva căreia contestatorul A. a formulat prezenta cale de atac este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva Sentinței penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017 și în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul să plătească statului suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 13 din data de 23 ianuarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/54/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL