ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2263/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, contestatoarea SC M. SA a solicitat în contradictoriu cu intimata SC R.A.B. SRL și întervenientul în nume ptopriu SC A. SA: - constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune din data de 3 aprilie 2008 autentificat din 3 aprilie 2008 Ia Biroul Notarial Public C.G.F. și a actelor adiționale Ia acest contract; - anularea tuturor formelor de executare începute împotriva reclamantei în cadrul dosarului de executare silită înregistrat la B iroul Executorului Judecătoresc A.C., despre care intimata face referire în cuprinsul cererii de admitere creanță înregistrată la Dosarul nr. 9993/99/2011 al Tribunalului Iași și, urmare a admiterii primului capăt de cerere, întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare încheierii contractului de asociere în participațiune.

Prin sentința nr. 5221 din 7 martie 2012 Judecătoria Iași hotărăște: „Disjunge și declină în favoarea Tribunalului lași capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F. Dispune suspendarea contestației Ia executare potrivit art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 36 din Legea nr. 85/2008 până Ia soluționarea dosarului de faliment.” Judecătoria Iași a reținut, referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune, că acest contract are ca obiect prospectarea și ofertarea pieții imobiliare în scopul vânzării suprafeței de 133.542 mp teren situat în lași, str. B., Ia un preț de minimum 200 euro/m 2 potrivit art. 4, valoarea minimă a contractului fiind de 26.708.400 euro.

Pârâta SC R.A.B. SRL a formulat în Dosarul nr. 9993/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului lași, Judecător Sindic cerere de admite a creanței pentru suma de 107.452.880 RON (88.665,548 RON creanță plus TVA). Valoarea contractului depășește suma de 500.000 RON până la care judecătoria este competență să judece. Excepția necompetenței materiale a instanței s-a constatat că este întemeiată și în temeiul art. 158 alin. (3) și art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. s-a disjuns și declinat în favoarea Tribunalului lași capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune. Capătul de cerere privind judecarea contestației Ia executare a fost suspendat potrivit art. 243 (1) pct. 5 C. proc.

civ. și art. 36 din Legea nr. 85/2006 până Ia soluționarea dosarului de faliment (conform cererii de admitere creanță). Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul lași, prin sentința civilă 288/CA din 13 februarie 2013, hotărăște: „Declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea SC M. SA în contradictoriu cu intimata SC R.A.B. SRL și intervenienta SC A. SA în favoarea Judecătoriei lași. Constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria lași și Tribunalul lași. Înaintează cauza Curții de Apel lași în vederea soluționării conflictului negativ de competență.” Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F., titlu executoriu, pe calea contestației Ia executare, fiind indicat ca temei de drept al acțiunii art. 399 și urm. C. proc.

civ. Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se arată în mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestația la executare propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța competentă să soluționeze contestația Ia titlu. Din coroborarea art. 400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că în ceea ce privește competența soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu în materie comercială sau în materie civilă.

Atunci când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de Ia un organ cu activitate jurisdicțională art. 400 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. face trimitere la instanța de executare. Cum această instanță este întotdeauna judecătoria, conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., s-a statuat că aceasta este competentă să judece în primă instanță contestația Ia titlu când titlul nu emană de la un organ de jurisdicție, inclusiv în materie comercială. Pentru aceste considerente s-a declinat competența de soluționare a contestației Ia executare în favoarea Judecătoriei lași și a fost înaintată cauza Curții de Apel Iași pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 8/2013 din 22 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost stabilită competența de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.C.F. în favoarea Judecătoriei lași. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele: Contractul de asociere în participațiune a fost investit cu formulă executorie prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei lași. Contestatoarea a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări pe fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Față de dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. și decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, competența de soluționare în primă instanță a contestației ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de Ia un organ de jurisdicție, cum este cazul contractului de asociere în participațiune din 2008, revine judecătoriei. În consecință, curtea constată că Judecătoria lași este competentă să soluționeze capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune din 2008 autentificat Ia Biroul Notarial Public C.C.F., criteriul valoric neaplicându-se în cauză, având în vedere că acest contract a fost investit cu formulă executorie, iar constatarea nulității actului juridic este un incident ivit în cadrul contestației la executare.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarai recurs pârâta SC R.A.B. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive de nelegalitate, recurenta a arătat că instanței care a pronunțat regulatorul de competență a recalificat obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, se susține că s-a formulat contestație Ia executarea silită și de asemenea s-a formulat și capătul accesoriu împotriva titlului executoriu, reprezentat de contractul de asociere în participațiune. Arată că temeiul acțiunii este reprezentat de art. 399 C. proc. civ. Decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este incidență în speță, cauza trebuia să fie trimisă la Dosarul nr. 29791/245/2011/a1 al Judecătoriei Iași.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate și trimiterea spre judecare a capătului de contestație care vizează apărări împotriva titlului executoriu la dosarul Judecătoriei lași, de unde a fost disjuns nelegal. Recursul este nefondat. Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate pot fi subsumate numai motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează aplicarea greșită a legii. Din acest punct de vedere este de observat petitul cererii de chemare în judecată, care a constat în formularea pe calea contestației la executare a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de asociere în participațiune, care a fost investit cu formulă executorie prin încheierea din data de 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Iași.

Confuzia reclamantei vizează faptul că prima instanță investită cu soluționarea cererii, Judecătoria Iași a distins între două capete de cerere, respectiv unul privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere și altul privind contestarea actelor de executare silită și a dispus disjungerea acestora, însă această sentință se supune dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac. Soluția pronunțată de Judecătoria Iași nu a rămas irevocabilă, Tribunalul Iași investit prin declinarea de competență și-a verificat propria competență de soluționare a cauzei, constatând competența Judecătoriei Iași în soluționarea cauzei.

Hotărârea prin care a fost soluționat irevocabil conflictul negativ de competență, se impune cu forța lucrului judecat, astfel încât Înalta Curte urmează a verifica numai temeiurile de drept care au stat la baza regulatorului de competență. Astfel, în mod corect a constatat Curtea de Apel lași că reclamanta a investit instanța de judecată cu o contestație Ia executare, prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu sus menționat, formulată în temeiul art. 399 alin. (3) C. proc. civ. În consecință, corect a fost reținută incidența dispozițiilor deciziei nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat în sensul că în temeiul dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei în primă instanță a contestației ce vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, revine judecătoriei. În raport de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 311 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.A.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 8/2013 din 22 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.