ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2263/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Judecătoria Iași, contestatoarea SC M. SA a solicitat în

contradictoriu cu intimata SC R.A.B. SRL și întervenientul în nume ptopriu SC

A. SA:

- constatarea nulității absolute a contractului

de asociere în participațiune din data de 3 aprilie 2008 autentificat din 3

aprilie 2008 Ia Biroul Notarial Public C.G.F. și a actelor adiționale Ia acest contract;

- anularea tuturor formelor de executare

începute împotriva reclamantei în cadrul dosarului de executare silită înregistrat

la

B

iroul

Executorului

Judecătoresc A.C., despre care intimata face referire în cuprinsul cererii de admitere

creanță înregistrată la Dosarul nr. 9993/99/2011 al Tribunalului Iași și, urmare

a admiterii primului capăt de cerere, întoarcerea executării silite prin restabilirea

situației anterioare încheierii contractului de asociere în participațiune.

Prin sentința nr. 5221 din 7 martie 2012

Judecătoria Iași hotărăște:

„Disjunge și declină în favoarea Tribunalului

lași capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

asociere în participațiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F.

Dispune suspendarea contestației Ia executare

potrivit art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 36 din Legea nr. 85/2008

până Ia soluționarea dosarului de faliment.”

Judecătoria Iași a reținut, referitor la

capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de asociere

în participațiune, că acest contract are ca obiect prospectarea și ofertarea pieții

imobiliare în scopul vânzării suprafeței de 133.542 mp teren situat în lași,

str. B., Ia un preț de minimum 200 euro/m

2

potrivit art. 4, valoarea

minimă a contractului fiind de 26.708.400 euro.

Pârâta SC R.A.B. SRL a formulat în Dosarul

nr. 9993/99/2011 aflat pe rolul Tribunalului lași, Judecător

Sindic cerere de admite a creanței pentru

suma de 107.452.880 RON (88.665,548 RON creanță plus TVA).

Valoarea contractului depășește suma de

500.000 RON până la care judecătoria este competență să judece.

Excepția necompetenței materiale a instanței

s-a constatat că este întemeiată și în temeiul art. 158 alin. (3) și art. 2

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ. s-a disjuns și declinat în favoarea Tribunalului

lași capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

asociere în participațiune.

Capătul de cerere privind judecarea contestației

Ia executare a fost suspendat potrivit art. 243 (1) pct. 5 C. proc. civ. și art.

36 din Legea nr. 85/2006 până Ia soluționarea dosarului de faliment (conform cererii

de admitere creanță).

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

lași, prin sentința civilă 288/CA din 13 februarie 2013, hotărăște:

„Declină competența de soluționare a contestației

la executare formulată de contestatoarea SC M. SA în contradictoriu cu intimata

SC R.A.B. SRL și intervenienta SC A. SA în favoarea Judecătoriei lași.

Constata ivit conflictul negativ de competență

între Judecătoria lași și Tribunalul lași.

Înaintează cauza Curții de Apel lași în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.”

Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat

să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din

2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.G.F., titlu executoriu, pe calea contestației

Ia executare, fiind indicat ca temei de drept al acțiunii art. 399 și urm. C. proc.

civ.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se introduce la instanța de executare și, deși nu se arată în

mod expres, rezultă că acest prim alineat are în vedere contestația la executare

propriu-zisă, din moment ce în alin. (2) se prevede care este instanța competentă

să soluționeze contestația Ia titlu.

Din coroborarea art. 400 alin. (1) cu

art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că instanța de executare este judecătoria

în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că în ceea

ce privește competența soluționării contestației la executare propriu-zisă, aceasta

aparține întotdeauna judecătoriei, indiferent că este vorba despre un titlu executoriu

în materie comercială sau în materie civilă.

Atunci când se cere lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu care nu emană de Ia un organ cu activitate

jurisdicțională art. 400 alin. (2) teza a ll-a C. proc. civ. face trimitere la instanța

de executare.

Cum această instanță este întotdeauna judecătoria,

conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., s-a statuat că aceasta este competentă

să judece în primă instanță contestația Ia titlu când titlul nu emană de la un organ

de jurisdicție, inclusiv în materie comercială.

Pentru aceste considerente s-a declinat

competența de soluționare a contestației Ia executare în favoarea Judecătoriei lași

și a fost înaintată cauza Curții de Apel Iași pentru soluționarea conflictului negativ

de competență.

Prin sentința civilă nr. 8/2013 din 22

martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost stabilită competența

de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului

de asociere în participațiune din 2008 autentificat la Biroul Notarial Public C.C.F.

în favoarea Judecătoriei lași.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut

următoarele:

Contractul de asociere în participațiune

a fost investit cu formulă executorie prin încheierea din 27 octombrie 2010 a Judecătoriei

lași.

Contestatoarea a invocat ca temei de drept

dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul în care executarea

silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță

judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări pe fond împotriva

titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Față de dispozițiile art. 400 alin.

(2) C. proc. civ. și decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție,

competența de soluționare în primă instanță a contestației ce vizează lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de Ia un organ

de jurisdicție, cum este cazul contractului de asociere în participațiune din 2008,

revine judecătoriei.

În consecință, curtea constată că Judecătoria

lași este competentă să soluționeze capătul de cerere privind constatarea nulității

absolute a contractului de asociere în participațiune din 2008 autentificat Ia Biroul

Notarial Public C.C.F., criteriul valoric neaplicându-se în cauză, având în vedere

că acest contract a fost investit cu formulă executorie, iar constatarea nulității

actului juridic este un incident ivit în cadrul contestației la executare.

În termen legal, împotriva acestei sentințe

a declarai recurs pârâta SC R.A.B. SRL, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și

pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de nelegalitate,

recurenta a arătat că instanței care a pronunțat regulatorul de competență a recalificat

obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, se susține că s-a formulat contestație

Ia executarea silită și de asemenea s-a formulat și capătul accesoriu împotriva

titlului executoriu, reprezentat de contractul de asociere în participațiune. Arată

că temeiul acțiunii este reprezentat de art. 399 C. proc. civ.

Decizia nr. 15/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu este incidență în speță, cauza trebuia să fie trimisă la

Dosarul nr. 29791/245/2011/a1 al Judecătoriei Iași.

În consecință, recurenta a solicitat admiterea

recursului modificarea în parte a sentinței atacate și trimiterea spre judecare

a capătului de contestație care vizează apărări împotriva titlului executoriu la

dosarul Judecătoriei lași, de unde a fost disjuns nelegal.

Recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs prin prisma

motivelor formulate, Înalta Curte constată că deși recurenta a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate pot fi subsumate numai

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează

aplicarea greșită a legii.

Din acest punct de vedere este de observat

petitul cererii de chemare în judecată, care a constat în formularea pe calea contestației

la executare a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul

de asociere în participațiune, care a fost investit cu formulă executorie prin încheierea

din data de 27 octombrie 2010 a Judecătoriei Iași.

Confuzia reclamantei vizează faptul că

prima instanță investită cu soluționarea cererii, Judecătoria Iași a distins între

două capete de cerere, respectiv unul privind constatarea nulității absolute a contractului

de asociere și altul privind contestarea actelor de executare silită și a dispus

disjungerea acestora, însă această sentință se supune dispozițiilor art. 20 pct.

2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea

nefiind supusă niciunei căi de atac.

Soluția pronunțată de Judecătoria Iași

nu a rămas irevocabilă, Tribunalul Iași investit prin declinarea de competență și-a

verificat propria competență de soluționare a cauzei, constatând competența Judecătoriei

Iași în soluționarea cauzei.

Hotărârea prin care a fost soluționat irevocabil

conflictul negativ de competență, se impune cu forța lucrului judecat, astfel încât

Înalta Curte urmează a verifica numai temeiurile de drept care au stat la baza regulatorului

de competență.

Astfel, în mod corect a constatat Curtea

de Apel lași că reclamanta a investit instanța de judecată cu o contestație Ia executare,

prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu sus menționat,

formulată în temeiul art. 399 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, corect a fost reținută incidența

dispozițiilor deciziei nr. 15/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care

a statuat în sensul că în temeiul dispozițiilor art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei în primă instanță a contestației ce vizează

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană

de la un organ de jurisdicție, revine judecătoriei.

În raport de cele ce preced, Înalta

Curte, în temeiul art. 311 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul

pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâta SC R.A.B. SRL împotriva sentinței civile nr. 8/2013 din 22 martie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

iunie 2013.