ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2013

Prin Sentința comercială nr. 12862 din 8 decembrie 2010 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC B.T.T. SA București în contradictoriu cu pârâta SC A.S. SRL București, ca neîntemeiată. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta SC A.S. SRL București și a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002 încheiat între părți, din vina reclamantei și a respins celelalte pretenții ca neîntemeiate. A obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 8.205,32 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 30 octombrie 2002, între reclamanta SC B.T.T.

SA și pârâta SC A.S. SRL s-a încheiat contractul de asociere în participatiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002, având ca obiect asocierea în vederea consolidării, reparării, modernizării și exploatării în comun a activului cu destinația de minihotel, amplasat în baza de agrement B.T.T. Străulești, împreună cu terenul aferent acestuia în suprafață de totală de aproximativ 31.581,83 m.p.

Cât privește cererea reclamantei, prin care a solicitat să se dispună rezilierea contractului de asociere în participatiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002, instanța a reținut că, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală prevăzută la art. 6.3 lit. c) din convenție, de a acorda sprijinul și de a pune la dispoziția celuilalt asociat toate documentele necesare obținerii avizelor, respectiv documentația cadastrală și încheierea de intabulare a dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la terenul aferent contractului de asociere în participatiune, astfel că pârâta a fost în imposibilitate obiectivă de a obține certificatul de urbanism și autorizația de construire și de a demara hotărârile prevăzute în contract, situație ce îi conferă pârâtei dreptul de a solicita rezilierea contractului, potrivit art. 1020-1021 C. civ., reclamanta neputându-se prevala de propria-i culpă.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiate pretențiile pârâtei din cererea reconvențională, de obligare a reclamantei la plata sumei de 403.890,22 RON, compusă din 168.719,71 RON, reprezentând plăți efectuate către SC B.T.T. SA și 235.170,51 RON, reprezentând cota de 44% din cheltuielile efectuate cu terții. Tribunalul a apreciat că în ce privește suma de 168.719 RON, reprezentând contravaloarea folosinței terenului și ratelor plătite în conformitate cu prevederile art. 7.1 alin. final, aceste pretenții sunt neîntemeiate în măsura în care convenția părților, exprimată în art. 12.2 din contract a fost în sensul că rezilierea contractului nu va avea nici un efect asupra obligațiilor deja scadente între părțile contractante.

Or, prin clauza 7.1 alin. ultim s-a stabilit că pe durata efectuării lucrărilor pârâta are obligația de a plăti contravaloarea folosinței terenului, precum și o sumă lunară de 250 Dolari S.U.A., reprezentând 50% din avansul la decontul de venituri și cheltuieli. Referitor la suma de 235.170,51 RON, reprezentând 44% din cheltuielile efectuate cu terții, tribunalul a reținut că această sumă nu este certă, atâta timp cât prin raportul de expertiză nu s-a putut stabili, astfel cum rezultă din conținutul acestuia decât totalul sumelor cheltuite cu contractele de proiectare pentru diversele studii și documentații achitate, fără a fi posibilă împărțirea pe destinații a acestor cheltuieli, respectiv pentru bunul imobil care face obiectul asocierii și pentru bunul imobil proprietatea pârâtei.

Părțile nu au prezentat bugetul de venituri și cheltuieli al asocierii, nefiind ținută de către pârâtă evidența veniturilor și cheltuielilor asocierii în conformitate cu prevederile art. 101 din Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991. Din analiza înscrisurilor depuse în susținerea pretențiilor sale de către pârâtă, instanța de fond a reținut că unele contracte au fost perfectate și unele plăți au fost efectuate anterior semnării contractului de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002, precum și că există neconcordanțe între identificarea imobilelor în legătură cu care au fost perfectate unele contracte și descrierea activului din contractul de asociere în participațiune în litigiu.

Cât privește convențiile încheiate cu SC G.E. și SC As. SRL, instanța de fond a constatat că acestea privesc terenul în suprafață de 40.180 mp aflat în proprietatea SC A.S. SRL și nu terenul obiect al contractului de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002. Prin Decizia civilă nr. 63 din 13 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâta SC A.S. SRL, București, împotriva Sentinței comerciale nr. 12862 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 44372/3/2008. A admis apelul declarat de către reclamanta SC B.T.T.

SA București, împotriva Sentinței comerciale nr. 12862 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5020 RON, reprezentând onorariu avocat, taxă timbru și timbru judiciar în loc de 8205,32 RON, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că apelul declarat de către reclamanta SC B.T.T. SA este fondat parțial, după cum urmează: Cât privește respingerea cererii de reziliere a contractului de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002 din culpa pârâtei, SC A.S.

SRL, apelul este nefondat, instanța de fond stabilind în mod judicios starea de fapt, în sensul constatării neîndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor ce-i incumbau, astfel încât, în absența executării propriilor obligații, reclamanta nu are dreptul de a solicita rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de către cocontractant. Sub acest aspect curtea a reținut că acordul pentru obținerea avizelor și autorizațiilor necesare executării lucrărilor care se eliberează în baza acordului proprietarului, obligație pe care reclamanta B.T.T. SA și-a asumat-o prin art. 7.2 lit. b) din contractul de asociere, implica și punerea la dispoziție a documentelor necesare în vederea obținerii autorizației de construire, fără de care nu se putea trece la executarea lucrărilor, în speță B.T.T.

SA nepredând asociatului extrasul de plan cadastral actualizat la zi, deși îi fusese solicitat atât prin Adresa nr. 2674 din 6 noiembrie 2003 cât și prin Adresa nr. 7 din 28 februarie 2008. Susținerea reclamantei în sensul că nu a pus la dispoziția asociatului înscrisurile necesare deoarece acesta nu a făcut dovada depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, s-a reținut ca nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (12) din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, se depune și se înregistrează la autoritatea administrației publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la alin. 1 (certificatul de urbanism, dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi - art. 7 alin. 1). Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de către B.T.T. SA, la solicitarea instanței de apel, a rezultat că reclamanta nici nu putea pune la dispoziția asociatului documentele solicitate, necesare obținerii autorizației de construire, întrucât intabularea dreptului de proprietate, precum și dezmembrarea suprafeței de 90.819,54 m.p.

teren, teren în care se include și suprafața de 31.581,83 m.p. care împreună cu construcțiile ridicate pe le făceau obiectul contractului de asociere în participațiune, s-a efectuat abia în anul 2008. Așa fiind, în mod întemeiat instanța de fond a apreciat că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale asumate, ceea ce a dus la imposibilitatea obținerii autorizației de construire și implicit, la neînceperea executării lucrărilor, motiv pentru care a reținut culpa acesteia în rezilierea contractului de asociere în participațiune. Instanța a apreciat că, apelul reclamantei B.T.T.

SA este însă fondat în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată pe care a fost obligată să le plătească pârâtei, că reclamanta putea fi obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către pârâtă, proporțional cu pretențiile admise, respectiv pentru suma de 5020 RON, sumă ce include taxa de timbru și timbru judiciar aferentă cererii de reziliere a contractului de asociere în participațiune și onorariul avocațial. În ceea ce privește apelul declarat de către pârâta SC A.S. SRL, instanța a reținut următoarele: Prin motivele de apel pârâta a susținut că în mod corect instanța de fond a admis rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002, dar a solicitat să îi fie restituite sumele plătite cu titlu de cotă fixă de asociere, în valoare totală de 168.719,71 RON, contravaloarea folosință teren + cotă asociere.

Cum părțile au înțeles să stipuleze prin contract o clauză de reziliere, art. 12.2, prin care au convenit expres în sensul că rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligațiilor deja scadente între părțile contractante, în mod întemeiat instanța de fond, făcând o corectă interpretare a clauzelor contractelor, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, a considerat că pretențiile pârâtei de restituire a sumelor plătite în conformitate cu prevederile clauzei 7.1 alin. final din contract, sunt neîntemeiate. Cât privește pretențiile pârâtei, în sumă de 235.170,51 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu terții (44% din totalul cheltuielilor efectuate), Curtea a constatat că și acestea au fost respinse în mod întemeiat de către instanța de fond care a efectuat o analiză judicioasă a probatoriilor administrate în cauză.

Astfel, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert C.G., a rezultat că nu s-a putut determina cuantumul resurselor financiare alocate de către SC A.S. SRL și nici gradul de nerealizare a acestor resurse și că nu există un buget de venituri și cheltuieli al asocierii, iar asociatul SC A.S. SRL nu și-a respectat obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 7.1, lit. d din contractul de asociere, respectiv obligația de a tine evidența veniturilor și cheltuielilor asocierii în conformitate cu prevederile art. 101 din Regulamentul privind aplicarea Legii contabilității nr. 82/1991, aprobat prin H.G. nr. 704/1993, motiv pentru care aceasta nu a putut prezența contabilitatea asocierii spre expertizare.

De asemenea, între contractele prevăzute de către asociat și descrierea activului înscris în contractul de asociere există numeroase neconcordanțe stabilite de către expertiză, astfel încât nu se pot determina cu certitudine cheltuielile necesare obiectului asocierii, în absența fișei analitice a mijlocului fix respectiv, în evoluția sa pe anii 2002, în prezent, în absența contabilității asocierii, neputându-se cuantifica cât din cheltuielile efectuate de către SC A.S. SRL sunt în cadrul asocierii și cât în afara acestuia, în condițiile în care aceasta a efectuat cheltuieli și pentru terenul în suprafață de 40.180 m.p. achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4712 din 9 decembrie 2002 (intabulat în noiembrie 2007) tot de la BTT - SA.

Împotriva Deciziei civile nr. 63 din 13 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs reclamanta SC B.T.T. SA București, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul admiterii și a cererii de reziliere a contractului de asociere din culpa pârâtei și înlăturarea obligației societății sale de la plata cheltuielilor de judecată. În criticile formulate, recurenta reclamantă după o prezentare amănunțită a situației de fapt, a susținut în esență următoarele: În mod greșit a reținut instanța de apel, neîndeplinirea culpabilă de către B.T.T.

a obligației contractuale de a acorda sprijinul și de a pune la dispoziția celuilalt asociat toate documentele necesare obținerii avizelor, pretinsa obligație de a transmite documentația cadastrală și încheierea de intabulare neregăsindu-se în contractul de asociere în participațiune nr. 2303 din 30 octombrie 2002, art. 6.3 lit. c), în condițiile în care prin adresele din 6 noiembrie 2003 și 28 februarie 2008 aceasta solicitase extrasul de carte funciară și nu extrasul de plan cadastral. De asemenea a arătat că pârâta SC A.S. SRL este cea care nu a făcut dovada depunerii documentației în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de construire, așa cum s-a obligat expres prin art. 7.1 lit. h) din contract, astfel că scopul asocierii nu a putut fi realizat și că acest aspect rezultă și din concluziile raportului de expertiză în construcții, efectuat în cauză.

Cu privire la cererea de reziliere a contractului de asociere din culpa exclusivă a pârâtei, este de observat că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse la art. 7.1 și art. 7.2 din contractul de asociere. Deși recurenta-reclamantă formulează critici, se reține că acestea nu fac referire la dispozițiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Motivarea recursului, așa cum s-a arătat mai sus, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia. Or, art. 304 alin. (1) și art. 302 1 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitatea nerespectarea lor. Constatându-se, totodată, că nu sunt nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția și va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. raportat la art. 306 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva Deciziei civile nr. 63 din 13 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG