ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei lași la data de 14 septembrie 2011,

reclamanta SC A. SA lași a solicitat să se constate nulitatea absolută a

contractului de asociere în participațiune nr. 888 din data de 03 aprilie

2008 autentificat din 03 aprilie 2008 la B.N.P. - C.G.F. și a actelor

adiționale la acest contract, motivat de faptul că la momentul încheierii

contractului de asociere în participațiune nu exista mandatul Hotărârii

Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA în sensul încheierii

contractului de asociere în participațiune.

În drept, a invocat dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art.

153

22

din Legea nr. 31/1990 și art. 1513 din C. civ.

Prin Sentința nr. 2389 din 01 februarie 2012, Judecătoria lași,

secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului lași, secția civilă, apreciind că în cauză este întemeiată

excepția necompetenței materiale invocată în cauză.

Prin încheierea din data 08 mai 2013 pronunțată de Tribunalul

lași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a suspendat judecarea cauzei, cu

motivarea că obiectul acțiunii de față îl reprezintă constatarea nulității unui

contract de asociere în participațiune (acțiune cu caracter patrimonial)

și că efectul nulității este repunerea părților în situația anterioară, fiind

cert că acțiunea de față are drept scop realizarea creanței reclamantei asupra

pârâtei debitoare aflată în insolvență. S-a mai reținut că procedura

insolvenței este o procedură specială, cu caracter colectiv, concursual și

egalitar, astfel încât legiuitorul a prevăzut în art. 36 din Legea nr. 85/2006

că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale

”

deoarece toate creanțele îndreptate împotriva debitorului supus acestei

proceduri se declară, se înregistrează și se îndestulează exclusiv după

regulile și în ordinea stabilite imperativ prin Legea insolvenței.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC

A. SA lași.

Urmare a încheierii civile nr. 3712 din 31 octombrie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea formulată de către

intimata SC R.R.A.B. SRL și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel

Suceava, prin încheierea de la data de 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel lași, secția

civilă, - a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul la Curtea de Apel

Suceava.

Prin Decizia nr. 1588 din 12 februarie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA lași

împotriva încheierii de ședință din data de 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul

lași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr.

2353/99/2012*, a fost casată încheierea recurată și s-a trimis cauza aceleiași

instanțe pentru continuarea judecății.

În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reținut că nu

este incident motivul de suspendare prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006,

întrucât acțiunea pendinte nu vizează realizarea unei creanțe asupra

debitorului sau bunurilor sale, din moment ce nu s-a solicitat repunerea

părților în situația anterioară (iar instanța nu se poate pronunța asupra a

ceea ce nu s-a cerut).

Totodată, instanța a arătat că susținerile părților, cu

privire la posibilele influențe pe care le-ar avea pronunțarea unei hotărâri în

cauză asupra tabelului de creanțe împotriva debitoarei SC M. SA, nu au

relevanță în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006

sunt clare și imperative. De altfel, prin Decizia civilă nr. 1110 din 27 septembrie

2012 pronunțată de curtea de apel constanța, secția a ii-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 9.993/99/2011/a6.1, irevocabilă, s-a

dispus cu autoritate de lucru judecat înscrierea în tabelul definitiv de

creanțe împotriva debitoarei SC M. SA a creditorilor SC R.R.A.B. SRL, cu

1.500.000 euro și SC A. SA, cu 1.500.000 euro, ambele în litigiu provizoriu

până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 29.792/245/2011 (prezenta

cauză), impunându-se pe cale de consecință judecarea acestui dosar și

pronunțarea unei soluții irevocabile.

Prin Sentința nr. 535/2014/CIV din 24 septembrie 2014,

Tribunalul lași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC A. SA în

contradictoriu cu pârâta SC R.R.A.B. SRL și SC M. SA în favoarea Tribunalului

Suceava.

Tribunalul lași a reținut că prin admiterea cererii de

strămutare a dosarului în favoarea Curții de Apel Suceava, Înalta Curte de

Casație și Justiție a investit Curtea de Apel Suceava cu soluționarea cauzei,

strămutarea dispusă producându-și efectele până la pronunțarea unei hotărâri

definitive în cauză. Astfel, efectele strămutării se întind atât la instanțele

ierarhic superioare, cât și la cele ierarhic inferioare în cazul exercitării

căilor de atac urmare cărora se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare ca

în prezenta cauză.

De asemenea, pentru identitate de rațiune - aceea ca în

eventualele căi de atac ulterioare pricina să nu ajungă din nou pe rolul instanței

de la care a fost strămutată - tribunalul a apreciat că această soluție trebuie

admisă și în ipoteza de față.

Prin Decizia nr. 1803/2014 din 28 octombrie 2014, Tribunalul

Suceava, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată

de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului lași, raportat la dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

potrivit cărora când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor

procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

Tribunalul Suceava a reținut că în speță Curtea de Apel

Suceava a casat încheierea din data de 08 mai 2013 și a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare Tribunalului lași, iar conform dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ. Tribunalul lași este ținut să respecte dispozițiile instanței de

control, în sensul judecării pricinii.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între

Tribunalul lași și Tribunalul Suceava a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art.

22 alin. (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului lași, pentru argumentele ce succed:

Instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu îl

reprezintă o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de

asociere în participațiune nr. 888 din 03 aprilie 2008 și a actelor adiționale

la acest contract.

Din actele dosarului s-a constatat că prin încheierea din

data 08 mai 2013 pronunțată de Tribunalul lași, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de reclamanta SC

A. SA lași, care a fost înregistrat la Curtea de Apel lași sub nr. de Dosar nr.

2353/99/2012*/a1*.

Așa cum s-a arătat, Înalta Curte de Casație și Justiție la

cererea intimatei SC R.R.A.B. SRL a strămutat judecarea recursului care a făcut

obiectul Dosarului nr. 2353/99/2012*/a1*, la Curtea de Apel Suceava, care a

admis recursul, a casat încheierea din 8 mai 2013 a Tribunalului lași și a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 39-40 C. proc. civ., Înalta Curte strămută judecarea

unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul

în care apreciind temeinicia motivelor de strămutare, consideră că sunt motive

de bănuială legitimă sau de siguranță publică.

De asemenea, din examinarea art. 38 C. proc. civ. rezultă că

strămutarea nu poate fi dispusă din oficiu ci doar la cererea părții interesate

sau a procurorului de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

În cauză intimata SC R.R.A.B. SRL a cerut numai strămutarea

judecării recursului declarat împotriva încheierii din 8 mai 2013 a

Tribunalului lași, cererea fiindu-i admisă.

Cât privește judecarea fondului, acesta trebuie să continue

conform procedurii legale la Tribunalul lași.

Or, dacă s-ar proceda altfel s-ar ajunge la situația nelegală

de a transfera o cauză a cărei strămutare nu a fost cerută și în afara

temeiului prevăzut de art. 37 C. proc. civ., singurul care poate justifica

strămutarea unei cauze.

Mai mult, Decizia nr. 1588 din 12 februarie 2014 a Curții de

Apel Suceava de a trimite cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul lași

este irevocabilă.

Așa fiind, câtă vreme această decizie n-a fost desființată pe

calea unei căi de atac extraordinare prevăzută de lege, era obligatorie pentru

Tribunalul lași.

Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă

nu este o sesizare de natură a face posibilă discuția cu privire la un conflict

de competență ci o soluție dată în procesul civil, soluție ce nu este

susceptibilă a fi desființată decât pe căi legale. Or, regulatorul de

competență nu este prevăzut printre căile legale de desființare a unei hotărâri

irevocabile de soluționare a unei cauze.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza

dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului lași.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului lași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.