ÎCCJ, decizie (scj.ro #123250)

1.

Recurs declarat împotriva încheierii de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Strămutarea judecării recursului. Casarea cu trimitere spre rejudecare. Consecințe

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor

Index alfabetic : conflict negativ de competență

-competență teritorială

-strămutare

C. proc. civ. din 1865, art. 22 alin. (3), art. 37 - art. 40

Legea nr. 85/2006, art. 36

În cazul în care judecarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 este strămutată la o altă curte de apel care admite recursul, casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă nu echivalează cu o sesizare de natură a face posibilă discuția cu privire la un conflict de competență.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76 din 15 ianuarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.09.2011, reclamanta SC A. SA Iași a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 888 din data de 03.04.2008 autentificat sub nr. 174/03.04.2008 la BNP C.G.F. și a actelor adiționale la acest contract, motivat de faptul că la momentul încheierii contractului de asociere în participațiune nu exista mandatul Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC A. SA în sensul încheierii contractului de asociere în participațiune.

În drept, a invocat dispozițiile art. 111 C. proc. civ., art. 153

22

din Legea nr. 31/1990 și art. 1513 C. civ.

Prin sentința nr. 2389 din 01 februarie 2012, Judecătoria Iași, Secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, Secția civilă, apreciind că în cauză este întemeiată excepția necompetenței materiale invocată în cauză.

Prin încheierea din data 08 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a suspendat judecarea cauzei, cu motivarea că obiectul acțiunii de față îl reprezintă constatarea nulității unui contract de asociere în participațiune (acțiune cu caracter patrimonial) și că efectul nulității este repunerea părților în situația anterioară, fiind cert că acțiunea de față are drept scop realizarea creanței reclamantei asupra pârâtei debitoare aflată în insolvență. S-a mai reținut că procedura insolvenței este o procedură specială, cu caracter colectiv, concursual și egalitar, astfel încât legiuitorul a prevăzut în art. 36 din Legea nr. 85/2006 că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, deoarece toate creanțele îndreptate împotriva debitorului supus acestei proceduri se declară, se înregistrează și se îndestulează exclusiv după regulile și în ordinea stabilite imperativ prin Legea insolvenței.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC A. SA Iași.

Urmare a încheierii civile nr. 3712 din 31 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis cererea formulată de către intimata SC R.A.B. SRL și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Suceava, prin încheierea de la data de 15 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași, Secția civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Suceava.

Prin decizia nr. 1588 din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA Iași împotriva încheierii de ședință din data de 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. xx53/99/2012*, a fost casată încheierea recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

În motivarea acestei decizii, curtea de apel a reținut că nu este incident motivul de suspendare prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât acțiunea pendinte nu vizează realizarea unei creanțe asupra debitorului sau bunurilor sale, din moment ce nu s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară (iar instanța nu se poate pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut).

Totodată, instanța a arătat că susținerile părților, cu privire la posibilele influențe pe care le-ar avea pronunțarea unei hotărâri în cauză asupra tabelului de creanțe împotriva debitoarei SC M. SA, nu au relevanță în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 sunt clare și imperative. De altfel, prin decizia civilă nr. 1110 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul xx93/99/2011/a6.1, irevocabilă, s-a dispus cu autoritate de lucru judecat înscrierea în tabelul definitiv de creanțe împotriva debitoarei SC M. SA a creditorilor SC R.A.B. SRL, cu 1.500.000 EURO și SC A. SA, cu 1.500.000 EURO, ambele în litigiu provizoriu până la soluționarea irevocabilă a dosarului xx.792/245/2011 (prezenta cauză), impunându-se pe cale de consecință judecarea acestui dosar și pronunțarea unei soluții irevocabile.

Prin sentința nr. 535/2014/CIV din 24 septembrie 2014, Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC R.A.B. SRL și SC M. SA în favoarea Tribunalului Suceava.

Tribunalul Iași a reținut că prin admiterea cererii de strămutare a dosarului în favoarea Curții de Apel Suceava, Înalta Curte de Casație și Justiție a învestit Curtea de Apel Suceava cu soluționarea cauzei, strămutarea dispusă producându-și efectele până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză. Astfel, efectele strămutării se întind atât la instanțele ierarhic superioare, cât și la cele ierarhic inferioare în cazul exercitării căilor de atac urmare cărora se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare ca în prezenta cauză.

De asemenea, pentru identitate de rațiune – aceea ca în eventualele căi de atac ulterioare pricina să nu ajungă din nou pe rolul instanței de la care a fost strămutată – tribunalul a apreciat că această soluție trebuie admisă și în ipoteza de față.

Prin decizia nr. 1803/2014 din 28 octombrie 2014, Tribunalul Suceava, Secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, raportat la dispozițiile art. 315 C. proc. civ. potrivit cărora când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

Tribunalul Suceava a reținut că în speță Curtea de Apel Suceava a casat încheierea din data de 08.05.2013 și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași, iar conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. Tribunalul Iași este ținut să respecte dispozițiile instanței de control, în sensul judecării pricinii.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Tribunalul Suceava a dispus ca dosarul să fie înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru argumentele ce succed:

Instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 888/03.04.2008 și a actelor adiționale la acest contract.

Din actele dosarului s-a constatat că prin încheierea din data 08 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Această încheiere a fost atacată cu recurs de reclamanta SC A. SA Iași, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Iași sub nr. de dosar xx53/99/2012*/a1*.

Așa cum s-a arătat, Înalta Curte de Casație și Justiție, la cererea intimatei SC R.A.B. SRL a strămutat judecarea recursului care a făcut obiectul dosarului nr. xx53/99/2012*/a1* la Curtea de Apel Suceava, care a admis recursul, a casat încheierea din 8 mai 2013 a Tribunalului Iași și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 39-40 C. proc. civ., Înalta Curte  strămută  judecarea  unei  cauze  de  la instanța competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, apreciind temeinicia motivelor  de strămutare, consideră că sunt motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică.

De asemenea, din examinarea art. 38 C. proc. civ. rezultă că strămutarea nu poate fi dispusă din oficiu, ci doar la cererea părții interesate sau a procurorului  de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauză, intimata SC R.A.B. SRL a cerut numai strămutarea judecării recursului declarat împotriva încheierii din 8 mai 2013 a Tribunalului Iași, cererea fiindu-i admisă.

Cât privește judecarea fondului, acesta trebuie să continue conform procedurii legale la Tribunalul Iași.

Or, dacă s-ar proceda altfel s-ar ajunge la  situația nelegală de a transfera o cauză a cărei strămutare nu a fost cerută și în afara temeiului prevăzut de art. 37 C. proc. civ., singurul care poate justifica strămutarea unei cauze.

Mai mult, decizia nr. 1588 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava de a trimite cauza pentru continuarea judecății la Tribunalul Iași este irevocabilă.

Așa fiind, câtă vreme această decizie n-a fost desființată pe calea unei căi de atac extraordinare prevăzută de lege era obligatorie pentru Tribunalul Iași.

Casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă nu este o sesizare de natură a face posibilă discuția cu privire la un conflict de competență, ci o soluție dată în procesul civil, soluție ce nu este susceptibilă a fi desființată  decât pe căi legale. Or, regulatorul de competență nu este prevăzut printre căile legale de desființare a unei hotărâri irevocabile de soluționare a unei cauze.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.