Decizia nr. 2000/2019 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — Contract de asociere în participațiune încheiat în formă autentică

Prin cererea înregistrată sub nr. x/115/2016, din 8 februarie 2016, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, Secția a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvență, prin administrator judiciar SCP B. S.P.R.L., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună în principal - nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune, autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, de B.N.P. „D.”, precum și a actului adițional nr. 1 autentificat sub nr. 2108 din 27 decembrie 2011, de același birou notarial, respectiv a actului adițional nr. 2 autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014, de SPN E. și obligarea pârâtei la restituirea tuturor prestațiilor de care pârâta a beneficiat, inclusiv plata integrală a contravalorii apei termale folosite, pe perioada cuprinsă între data perfectării contractului în cauză (25 august 2011) și până la data încetării efectelor acestuia, inclusiv a despăgubirilor de 1% pe zi din valoarea apei termominerale folosite și neachitate, sau a dobânzii legale penalizatoare capitalizate, calculate conform O.G. nr. 13/2011, pe perioada cuprinsă între data îndatorării și data achitării efective a sumelor datorate, sume cuantificate provizoriu la 1.300.000 lei, iar, în subsidiar, rezilierea contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, de B.N.P. „D.”, precum și a actelor adiționale nr. l, autentificat sub nr. 2108 din 27 decembrie 2011 și nr. 2, autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014, din culpa exclusivă a pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata de daune-interese, estimate provizoriu la 1.700.000 lei. În drept, a invocat toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Pârâta S.C. C. S.R.L., prin cererea reconvențională depusă la data de 11 martie 2016 și precizată la data de 1 iunie 2016, a solicitat instanței ca, în cazul în care se admite capătul de cerere principală privind nulitatea contractului de asociere în participațiune, să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de asociere în participațiune și, în subsidiar, în ipoteza respingerii de către instanță de judecată a cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract, să fie obligată reclamanta la restituirea sumelor achitate de către pârâta S.C. C. S.R.L., în cuantum total de 510.000 lei, iar, în cazul în care se admite capătul de cerere al reclamantei privind rezilierea contractului de asociere în participațiune, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea integrală a sumelor achitate de către pârâtă, în cuantum total estimat la 510.000 lei. În drept, art. 967 C. civ. (1864), art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, art. 1226 alin. (2), art. 1233 NCC, art. 26 alin. 4, 5 și Legea nr. 325/2006.

La data de 10 iunie 2016 S.C. F. S.A. - în insolvență a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei S.C. A. S.A. - în insolvență, în temeiul dispozițiilor art. 63 Noul C. proc. civ., arătând că susține acțiunea formulată de către reclamantă, în calitatea sa de acționar majoritar al S.C. A. S.A. - în insolvență.

La data de 10 noiembrie 2016 au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei S.C. A. S.A. - în insolvență, S.C. G. S.R.L. și H., în calitate de creditori majoritari și, respectiv, președinte al Comitetului creditorilor debitori reclamanți, a cărui insolvență a fost deschisă de către Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 564 JS din 14 decembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/115/2015*. În drept, art. 61 alin. 1 și alin. 3, art. 63 C. proc. civ.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a depus la data de 11 martie 2016 cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu I., în raport de calitatea acestuia de președinte al Consiliului de administrație al S.C. A. S.A. În drept, art. 72 și urm. C. proc. civ., art. 998 și urm. C. civ. (1864).

La data de 13 iunie 2016 Consorțiul J. S.P.R.L. - C.I.I. K., în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.A. - în insolvență, a depus cerere de renunțare la judecata în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea tuturor prestațiilor de care a beneficiat aceasta în temeiul contractului de asociere în participațiune nr. 1331 din 25 august 2011, inclusiv plata integrală a contravalorii apei termale folosite și neachitate sau a dobânzii penalizatoare capitalizate pentru perioada cuprinsă între data îndatorării și data achitării efective a sumelor datorate, sume cuantificate provizoriu la 1.300.000 RON și la obligarea pârâtei la plata de daune-interese, estimate provizoriu la 1.700.000 RON. A arătat reclamanta că își rezervă dreptul de a formula pe cale separată acțiune în pretenții în funcție de soluția ce va fi pronunțată în dosar cu privire la nulitatea absolută sau rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 1331 din 25 august 2011 și a actelor adiționale. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 544 din 12 mai 2017, Tribunalul Caraș-Severin, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvență. A respins cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulate de S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.A. - în insolvență și H., ca neîntemeiate. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvență, prin administrator judiciar Consorțiul J. S.P.R.L. și intervenientul accesoriu H., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, precum și admiterea cererii de intervenție accesorie în interesul reclamantei. În drept, dispozițiile legale din cuprinsul apelului. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 225/A din 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar PDA L. S.P.R.L. și de apelantul intervenient accesoriu H. A schimbat hotărârea apelată în sensul că: A admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamanta S.C. A. S.A. - în insolvență, prin administrator judiciar PDA L. S.P.R.L., cât și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenientul H. A constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011 de BNP „D.” și a actelor adiționale nr. 1 autentificat sub nr. 2108 din 17 decembrie 2011 și nr. 2 autentificat sub nr. 1026 din 6 mai 2014. A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. A obligat pârâta intimată S.C. C. S.R.L. la plata către reclamanta apelantă la cheltuieli de judecată în sumă de 12.000 lei, din care suma de 9.000 lei onorariu avocat în primă instanță și 3.000 lei în apel.

Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut, raportat la dispozițiile art. 479 alin. 1 C. proc. civ., că apelurile sunt fondate.

A apreciat instanța de apel că în mod corect tribunalul a constatat că în ceea ce privește cotele de participare la beneficii și pierderi, într-adevăr, în contractul de asociere în participațiune autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011, părțile au omis a insera clauza cu privire la aceste cote, dar, în pofida acestui fapt, tribunalul a reținut că omisiunea inițială a fost complinită ulterior, la data de 15 septembrie 2011, prin Încheierea de rectificare nr. 8268 din 15 septembrie 2011, emisă de BNP „D.”, prin care s-a dispus, în temeiul art. 53 din Legea nr. 36/1995 și art. 61 din Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi, rectificarea contractului de asociere în participațiune în sensul îndreptării omisiunii vădite din art. 1, cu următoarea mențiune: „cota de participare la beneficiile și pierderile rezultate din activitatea desfășurată de asociați este de 50 % pentru S.C. A. S.A. și de 50 % pentru S.C. C. S.R.L.”, celelalte clauze rămânând valabile. Tribunalul a avut în vedere faptul că notarul public a procedat în acest mod la cererea celor două părți contractante care, prin adresa nr. 82681 din 15 septembrie 2011 au solicitat îndreptarea omisiunii vădite în sensul menționării în contract a cetelor de participare.

Instanța de prim control judiciar a apreciat însă că în cauză, Notarul public - B.N.P. „D.” nu putea să rectifice un contract autentic cu privire la modificarea obiectului acestuia, întrucât procedura de rectificare se află la dispoziția notarului pentru a îndrepta exclusiv erori materiale strecurate în cuprinsul actelor autentice sau pentru a complini eventualele omisiuni vădite la data încheierii contractului. O astfel de completare, a considerat instanța de apel, nu poate fi catalogată drept o „omisiune vădită” pe care notarul să o rectifice, obiectul contractului fiind rezultatul, în exclusivitate, al acordului de voință al părților contractante. Procedând la validarea rectificării contractului de asociere în participațiune, tribunalul a încălcat prevederile art. 251 C. com. și ale art. 256 C. com., hotărârea pronunțată fiind astfel vădit nelegală.

A mai reținut instanța de apel că la baza pronunțării hotărârii de primă instanță a stat și considerentul potrivit căruia: „părțile ... au și pus în executare toate aceste clauze între dovezile cele mai concludente regăsindu-se achitarea de către pârâtă a aportului în numerar în funcție de cota de participare de 50 %, suportarea cheltuielilor de exploatare în considerarea aceluiași procent de participare și furnizarea apei termo-minerale de către reclamantă în acord cu prevederile contractuale”, care dovedește faptul că hotărârea pronunțată este rezultatul, printre altele, a unei confuzii între instituția juridică a nulității absolute și aceea a nulității relative, în sensul că sub imperiul Codului civil (1864), nulitatea absolută nu putea fi acoperită prin confirmare.

A apreciat prima instanță de control judiciar că în mod eronat judecătorul fondului și-a întemeiat hotărârea pronunțată pe dispozițiile art. 977 C. civ. (1864) când, dimpotrivă, în cauză este vorba despre o clauză contractuală care lipsește cu desăvârșire, iar nu despre o clauză existentă, supusă interpretării judecătorului, din cauza diferendului ivit între cele două părți, care au ca obiect sensul atribuit de ele acelei clauze, la momentul încheierii contractului.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate absolută a contractului de asociere în participațiune, nr. 1331 din 25 august 2011, anume nerespectarea, la încheierea contractului, a prevederilor imperative ale Legii minelor nr. 85/2003, instanța de apel a reținut că judecătorul fondului a identificat corect textele legale aplicabile speței (art. 24 și art. 38 din Legea minelor), din care rezultă că atât transferul de drepturi și de obligații născute în beneficiul, respectiv în sarcina unei persoane juridice deținătoare a unei licențe de exploatare minim prevăzute în licență, se fac numai cu prealabila aprobare a autorității competente, dar, a apreciat instanța de apel că, în mod nefondat, prima instanță a statuat că doar transferul fără aprobare anterioară este lovit de nulitate absolută, nu și asocierea. Instanța de apel a apreciat că Acordul ANRM nr. 2 din 14 iulie 2015 prin care s-a aprobat asocierea în vederea executării activităților miniere de exploatare în cadrul licențelor de concesiune pentru exploatare nr. 3079/2002 și nr. 3080/2002, contrar celor constatate de către tribunal, nu este de natură a valida contractul de asociere în participațiune nr. 1331/2011, președintele acestei instituții neavând competența de a se pronunța cu privire la data la care intră în vigoare acest contract și, mai ales, nici pe aceea de a-l valida. În lipsa unui nou acord de voință al părților, ulterior Acordului ANRM nr. 2 din 14 iulie 2015, nu poate fi vorba despre existența, între acestea, a unui contract de asociere în participațiune cu conținutul celui cu nr. 1331 din 25 august 2011.

Cu privire la cauza Contractului de asociere în participațiune nr. 1331 din 25 august 2011, instanța de apel a reținut că aceasta este ilicită și imorală, în raport de faptul că ambele părți au cunoscut atât faptul că dreptul de dispoziție al S.C. A. S.A. este drastic limitat, astfel încât orice act de dispoziție al acestei societăți trebuia contrasemnat de către administratorul S.C. F. S.A., cât și existența procedurilor legale de urmat, precum și a interdicțiilor existente în domeniul exploatării resurselor minerale.

Referitor la cauza de nulitate constând în omisiunea indicării prețului apelor termo-minerale, instanța de apel a apreciat că sentința tribunalului este netemeinică, întrucât, contrar celor reținute de către judecătorul fondului, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1233 NCC, ci dispozițiile Codului civil de la 1864 care guvernează atât condițiile de validitate ale Contractului de asociere nr. 1331 din 25 august 2011, cât și efectele acestuia. Potrivit dispozițiilor Codului civil - 1864, a arătat instanța de apel, prețul era un element esențial al contractului de vânzare - cumpărare, fără de care acesta nu putea exista, fiind lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 964.

Totodată, și Actul adițional nr. 2 din 6 mai 2014 este lovit de nulitate absolută, a constatat instanța de apel, întrucât la încheierea acestuia părțile au omis a indica prețul apei termo-minerale, fiind lipsit de relevanță faptul că, ulterior, după deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar al S.C. A. S.A. a individualizat suma datorată de către pârâtă cu titlu de preț, fapt care nu poate valida actul juridic în discuție. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

A criticat recurenta pârâtă decizia instanței de apel în raport de faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de apel reluând exclusiv argumentele apelantei reclamante din cererea de apel și din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 26 februarie 2018, fără a le însoți de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, fără a arăta atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, în speță argumentele pârâților.

Totodată, a susținut recurenta pârâtă că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei, în sensul că a reținut existența cauzei de nulitate absolută constând în omisiunea indicării prețului apei termo-minerale, la momentul încheierii Actului adițional nr. 2 la Contractul de asociere în participațiune, prin raportare la dispozițiile Codului civil - 1864 incidente în materia contractului de vânzare - cumpărare, în condițiile în care actele juridice deduse judecății constau în contractul de asociere în participațiune și actele adiționale subsecvente și nu într-un contract de vânzare - cumpărare.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 977 și art. 1191 C. civ. - 1864, ale art. 53 din Legea nr. 36/1995 și ale art. 256 C. com., precum și încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 24 și ale art. 38 din Legea minelor nr. 85/2003, ale art. 966, art. 964 C. civ. 1864, ale art. 1233 și art. 1255 alin. 2, art. 1259 NCC, respectiv ale art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

A arătat recurenta pârâtă că sunt corecte reținerile instanței de apel sub aspectul inexistenței puterii de lucru judecat cu privire la nulitatea contractului de asociere, instanța de apel constatând corect că prin sentința civilă nr. 2298/2014, pronunțată în dosarul nr. x/208/2014, al Tribunalului Caraș-Severin nu s-a reținut nicăieri cu putere de lucru judecat nulitatea contractului de asociere în participațiune, nr. 1331 din 25 august 2011.

Corecte sunt și considerentele instanței de apel sub aspectul neanalizării motivelor de apel invocate cu încălcarea prevederilor art. 478 alin. 3 C. proc. civ. de către intervenientul apelant H.

Considerentele instanței de apel sunt corecte, de asemenea, și sub aspectul neanalizării cererilor de intervenție accesorie formulate în interesul S.C. A. S.A. de către S.C. G. S.R.L. și S.C. F. S.A., aceștia nedeclarând apel împotriva sentinței civile pronunțate de către Tribunalul Caraș-Severin.

Recurenta pârâtă a solicitat casarea deciziei civile nr. 225/A din 3 aprilie 2018 și trimiterea cauzei oricărei alte instanțe de același grad, potrivit prevederilor art. 497 C. proc. civ. În probațiune recurenta pârâtă a depus înscrisuri. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea sa, intimata reclamantă S.C. A. S.A. - prin administrator judiciar S.C.P. L. S.P.R.L. a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, iar, în subsidiar, excepția nulității recursului, întrucât, motivele expuse nu se încadrează în niciuna din prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.

Prin întâmpinare, intimații intervenienți în interesul reclamantei, S.C. G. S.R.L. București - prin administrator judiciar, C.I.I. „M.” și H. au invocat inadmisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. 2 C. proc. civ., art. 27 C. proc. civ. și Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea deciziei C.C.R. nr. 369/2017, iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Prin Încheierea pronunțată la 6 iunie 2019 Înalta Curte, Completul de filtru, a admis, în principiu, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L.

Recurenta pârâtă, intimata reclamantă și intimata intervenită S.C. G. S.R.L., prin H., au depus concluzii scrise. G. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs și apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed: 35. - Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. - „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei” - este fondat. Art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. prevede obligația pentru instanța de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Pe de altă parte, în calea de atac, instanța de control judiciar, în speță instanța de apel, nu este scutită de obligația de a examina problemele invocate atât prin motivarea căii de atac, cât și prin apărările susținute nemijlocit în fața sa; chiar și atunci când își însușește argumentația din motivarea căii de atac, fiind ținută să coreleze motivarea hotărârii cu criticile susținute prin motivele căii de atac, cu care este învestită, dar să prezinte, totodată, rațiunile pentru care înlătură susținerile și apărările celorlalte părți și pentru care confirmă sau infirmă soluția instanței de fond. În cauză, deși în cuprinsul hotărârii pronunțate instanța de apel a prezentat în extenso susținerile părților, susținerile intimatei pârâte S.C. C. S.R.L. fiind prezentate la pag. 22 - 40 din decizia nr. 225/2018, în motivarea soluției adoptate nu se analizează niciuna dintre susținerile și apărările acesteia, după cum corect a semnalat recurenta pârâtă în motivarea recursului. Astfel, instanța de apel a constatat întemeiat motivul de apel potrivit căruia notarul public nu putea să rectifice un contract pentru a complini eventualele omisiuni vădite la data încheierii acestuia, motiv pentru care contractul de asociere în participațiune ar fi lovit de o cauză de nulitate absolută ce nu poate fi acoperită prin confirmare, fără a analiza și argumentele pârâtei C., în combaterea celor de mai sus și a arăta, motivat, de ce au fost înlăturate. În același sens, instanța de apel, consideră întemeiat motivul de apel conform căruia un alt motiv de nulitate absolută a contractului nr. 1331 din 25 august 2011 îl constituie nerespectarea la încheierea sa, a prevederilor Legii minelor, nr. 85/2003, art. 24 și art. 38, potrivit cărora atât transferul de drepturi și de obligații născute în beneficiul, respectiv sarcina unei persoane juridice deținătoare a unei licențe de exploatare, cât și asocierea acestui titular de licență cu un terț în vederea executării activităților miniere prevăzute în licență se fac numai cu aprobarea prealabilă a autorității competente; motiv pentru care instanța de apel a considerat că asocierea părților, în absența aprobării anterioare, este nulă absolut. Nici în acest caz instanța de apel nu a arătat motivat care au fost susținerile și argumentele C. cu privire la faptul că cele două operațiuni juridice prevăzute de art. 24 și art. 38 lit. e) din Legea nr. 85/2003, a minelor, sunt distincte și numai în cazul operațiunii de transferare a drepturilor (caz prevăzut de art. 24 din lege) acordul ANRM reprezintă o condiție de validitate a contractului, iar nu și lipsa acordului privind asocierea și de ce au fost înlăturate. Tot astfel, niciuna dintre susținerile și apărările intimatei C. nu a fost analizată și înlăturată motivat de către instanța de apel cu privire la celelalte rațiuni vizând cauza ilicită și imorală a contractului de asociere în participațiune, relativ la intrarea în insolvență a acționarului majoritar al apelantei reclamante S.C. A. S.A. Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a arătat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico contra Italia , 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina „instanței” obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Albina contra România ). Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii, instanța de apel, schimbând natura contractului încheiat între părți, a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil (1864) cu privire la elementele esențiale ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv „prețul contractului”, fără de care contractul este lovit de nulitate absolută, în temeiul art. 964, indiferent de faptul că, ulterior, după deschiderea procedurii insolvenței, administratorul judiciar a individualizat suma datorată de către pârâtă cu titlu de preț, nulitatea absolută neputând fi nici validată, nici confirmată. În speță însă, atât denumirea contractului nr. 1331 din 25 august 2011, cât și clauzele contractului stabilite de părți probează indubitabil încheierea, în condițiile art. 251 - 256 C. com., unui contract de asociere în participațiune. Rezultă că instanța de apel s-a pronunțat cu neobservarea obiectului și cauzei precizate, astfel încât hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. - „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material” - este fondat. În speță, se constată încheierea unui contract de asociere în participațiune, autentificat sub nr. 1331 din 25 august 2011 de B.N.P. „D.”, ce intră sub incidența art. 251 - 256 C. com. (1887). Potrivit dispozițiilor art. 255 C. com., convenția părților determină forma, întinderea și condițiile asociațiunii. Încheierea contractului de asociere în participațiune nu este supusă unor condiții de formă, forma scrisă fiind necesară ad probationem, și nu ad validitatem . Principiul consensualismului, consacrat de Codul civil - 1864 - potrivit căruia actul juridic, în principiu, este valabil fără să îmbrace o anumită formă, fiind necesară și suficientă simpla manifestare de voință, a fost impus de nevoile circuitului civil, care reclamă un schimb rapid de bunuri, prestații și servicii, ca și de principiul libertății actelor juridice civile. Acest principiu a fost păstrat și de Noul Cod civil (art. 1178). Faptul că părțile contractante au înțeles, în cauza pendinte, să încheie contractul de asociere în participațiune în fața notarului public, nu schimbă însă natura juridică a contractului de asociere în participațiune, sens în care instanța de apel trebuia să se raporteze la regulile de drept aplicabile unui contract consensual, guvernat de dispozițiile art. 251 – 256 C. com. (1887), și nu la cele aplicabile unui contract a cărui încheiere autentică este cerută ad validitatem și să aplice, în consecință, texte legale, altele decât cele incidente raportului juridic dedus judecății. În acest sens, instanța de apel a reținut eronat că notarul public nu putea da Încheierea de rectificare nr. 8268 din 15 septembrie 2011, la solicitarea părților, întrucât ar fi acoperit astfel o nulitate absolută, fără a arăta de ce în speță ne-am regăsi în prezența unui caz de nulitate absolută a unui contract consensual și fără a observa dispozițiile art. 9 din Legea nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, care abilitează notarul public să refuze întocmirea unui act doar în cazul în care actul solicitat este contrar legii și bunelor moravuri. Totodată, refuzul aplicării legii, constând în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială ( interpretatio cessat in claris ) a art. 38 lit. e) din Legea minelor nr. 85/2003 la situația de fapt căreia îi este incidentă și confuzia vădită cu dispozițiile art. 24 din aceeași lege care nu sunt incidente în cazul asocierii, ci doar în cazul transferului unei licențe, reprezintă un caz clar de încălcare a legii, cu atât mai mult cu cât această afirmație a instanței de apel este nemotivată. Înalta Curte reține și incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanța de fond și de către instanța de apel, respectiv aplicarea de către instanța de apel a unei alte legi decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății, anume dispozițiile Codului civil - 1864 referitoare la contractul de vânzare - cumpărare unui contract de asociere în participațiune, supus reglementării art. 251 - 256 C. com. (1887), caz în care, așa cum s-a arătat în doctrină, „instanța, dând la o parte normele de drept substanțial potrivite, rătăcește într-un domeniu străin al dreptului”.

Față de considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de către recurenta pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225/A din 3 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza Curții de Apel Târgu Mureș, pentru o nouă judecată.