ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1689/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 980/PI din 21 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 33808/3/2008 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.O.G.R. și s-a admis acțiunea precizată de reclamanta SC U.M.T. SA (în continuare "U.M.T."), în contradictoriu cu pârâtele E.O.G.R. și E.O.G.D. SA, fiind obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 6.212.500 RON cu titlu de despăgubiri și la 156.745 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în anul 1989 U.M.T.

a obținut avizele și autorizațiile necesare pentru construirea unei conducte de presiune medie (2 - 8 bari) prin care să se conecteze la sistemul național de transport, imediat după stația de primire a Municipiului Timișoara iar din avizul dat de Primăria Județului Timiș din 18 ianuarie 1990 s-a arătat că acordul unic s-a dat "pentru lucrările de separare a rețelei de gaze naturale (Dn - 300 mm) ce alimentează Î.M. de alți consumatori din Municipiul Timișoara". Pentru a putea folosi gazele aduse prin aceasta conductă, U.M.T. a construit din fonduri proprii, la intrarea în societate, o stație de reglare de sector (SRS) ce asigura reducerea presiunii de la 6 bar la mai puțin de 2 bar, la acest sistem SRS fiind racordată și conducta veche de gaze din care se alimenta U.M.T.

înainte de construirea conductei cu diametrul de 300 mm și lungimea de 5,3 km. Aprobarea acestei investiții s-a făcut de către Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini prin adresa nr. 60163/1989 iar condiția impusă de Ministerul Petrolului a fost aceea de avizare prealabilă de către Î.R.I.D.G.N. Târgu Mureș, fără a se face vreo referire la Ordinul nr. 283/1985 privind trecerea ulterioară a conductei în patrimoniul societății de distribuție a gazelor naturale. Conducta a fost construită în întregime din fondurile U.M.T. în scopul folosirii gazelor pentru consumul propriu, asigurându-se separarea de gaze al U.M.T. de consumul urban, fiind considerată un consumator industrial important. Conducta a fost recepționată ia data de 17 decembrie 1993 și înregistrată în contabilitatea U.M.T.

ca Rețea Gaze Naturale, primind număr de inventar, astfel că făcea parte din patrimoniul societății. După privatizarea din 1999 a U.M.T., conducta a fost prevăzută ca făcând parte din activele reclamantei, cu aceeași denumire și număr de inventar.

Lucrările de construcție ale conductei în cauză au fost executate înainte de apariția Legii Gazelor nr. 351/2004, la acea dată fiind incidente dispozițiile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, care la art. 20 alin. (2) prevăd că "bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acesteia" cât și ale Legii nr. 213/1998 în baza căreia, numai conductele de transport a gazelor naturale ce lucrează la presiuni mai mari de 6 bar fac parte din proprietatea publică, ceea ce presupune că, conducta în cauză care lucra la o presiune mai mică de 6 bani avea regimul de proprietate privată, existând în acea perioadă practica de a fi finanțate lucrările de alimentare cu gaze naturale de către consumatori industriali importanți pentru a avea debitul de gaze necesar proceselor tehnologice.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii gazelor nr. 351/2004 au fost definite ca bunuri proprietate a terților "obiective componente ale S.N.T.

sau ale sistemelor de distribuție, puse în funcțiune până la data intrării în vigoare a prezentei legi, utilizate de către operatorii licențiați pentru realizarea serviciilor publice de interes național de transport sau distribuție, bunuri neincluse în patrimoniul acestora .. iar în situația în care soluția de alimentare impune utilizarea bunurilor proprietatea terților, operatorul de distribuție are obligația de a acorda accesul cu respectarea dreptului de proprietate al investitorului inițial în care sens, este nevoie de acceptul proprietarului sau prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului iar art. 85 lit. g) prevede că "acordul solicitantului se prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl despăgubească pe proprietar pentru partea care îi revine din investiția făcută", proprietarul bunurilor nu are obligația de a ceda, fără plată, către operatorul de distribuție, aceste bunuri, art. 85 lit. d) prevăzând însă că, distribuitorul are dreptul ca "la solicitarea și cu acordul proprietarului, să preia aceste bunuri în patrimoniul său cu titlu gratuit", condițiile de exercitare a acestui drept fiind cete prevăzute în procesul verbal de recepție sau în contract.

În speță însă, aceste prevederi nu sunt aplicabile, neexistând cuprinse astfel de condiții în procesul-verbal de recepție și nu există un contract încheiat între părți. În prezent, E.O.G. este concesionarul serviciului de distribuție a gazelor naturale pentru Municipiul Timișoara, în care sens a suportat cheltuieli aferente lucrărilor de exploatare și întreținere la conducta în cauză dar pentru aceste cheltuieli nu a formulat cerere reconvențională, Sub aspectul regimului juridic al conductei, aceasta este proprietate privată și care ar trebui să fie inviolabilă potrivit prevederilor legii fundamentale iar în situația în care acest drept ar fi îngrădit pentru cauză de utilitate publică, aceasta nu putea avea loc fără o justă despăgubire.

De la data recepției conductei și a înregistrării în contabilitate ca mijloc fix iar apoi trecut în activele societății privatizate, nu există vreo dovadă în sensul că ea ar fi fost preluată de E.O.G.D., respectiv că ar fi existat în evidențele acesteia din urmă. De la data construirii și recepției și până la apariția noii Legi a gazelor nr. 351/2004 nu au existat prevederi care să impună obligația de predare a conductei către distribuitorul de gaze iar proprietarul bunului, respectiv reclamanta, nu avea obligația de a ceda fără plată această conductă, care de altfel nici nu i-a fost solicitată, rămânând în continuare proprietara și posesoarea exclusivă a conductei. Încălcând acest regim juridic al conductei, de proprietate privată, începând din anul 2000, agentul de furnizare și distribuție de gaze naturale D.N.

SA și apoi succesorii acesteia, inclusiv E.O.G.R. și E.O.G.D., au branșat la conductă un număr foarte mare de consumatori industriali și casnici fără a solicita și a obține acordul reclamantei și fără a încheia vreun contract cu proprietarul conductei, activitatea U.M.T. fiind grav prejudiciată ca urmare a scăderii substanțiale a presiunii gazelor. Referindu-se la valoarea despăgubirilor, din raportul de expertiză administrat în cauză rezultă că "aprobarea racordării terților la conducta în cauză s-a făcut fără a se cere acordul scris al proprietarului U.M.T. și fără a se plăti vreo taxă de racordare către U.M.T. .. singurul aviz de branșare dat de U.M.T. a fost cel din data de 22 octombrie 1997 pentru SC C.I.

SRL." Prejudiciul adus reclamantei este egal cu beneficiul nerealizat ca urmare a neîncasării de către societate, din culpa pârâtelor, a sumelor de bani pe care ar fi trebuit să le plătească consumatorii racordați la conducta U.M.T. pentru a primi acceptul în vederea racordării. Expertiza a stabilit un cost de achiziție al conductei actualizat de 12.425.000 RON și un prejudiciu prin neplata utilizării conductei în valoare de 22.473,42 RON, scăzând costurile de mentenanță în valoare de 5.591.280 RON a rezultat că, E.O.G., pentru a deveni proprietarul conductei trebuie să plătească U.M.T.-ului suma de 6.858.223,42 RON reprezentând contravaloarea acesteia.

(conform Metodei I din expertiză), Instanța de fond a apreciat că în prezent, întrucât conducta deservește o suprafață apreciabilă a Municipiului Timișoara și un număr mare de consumatori racordați la aceasta, debranșarea tuturor terților și întoarcerea la situația anterioară nu mai este posibilă încât, executarea în natură trebuie înlocuită cu obligarea la despăgubiri prin echivalent ce reprezintă valoarea conductei și care, în opinia expertizei este de 6.858.223,42 RON, după ce expertul a scăzut costurile de mentenanță, sumă din care reclamanta a solicitat doar cea aferentă timbrării acțiunii, adică 8.212.500 RON. Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei E.O.G.R. s-a respins întrucât aceasta este alături de E.O.G.D.

SA, succesoare a D.N. SA care, începând cu anul 2000 a branșat la conducta de gaz ce aparținea reclamantei, numeroși consumatori industriali și casnici, contribuind astfel la prejudiciul ce i s-a adus acesteia, ambele pârâte având calitate procesual pasivă și urmează a fi ținute responsabile în solidar cu privire la despăgubirea ce trebuie acordată reclamantei în cuantumul și pentru considerentele arătate. Instanța de fond nu a admis cererea pârâtei formulată prin concluzii scrise, de redeschidere a dezbaterilor și efectuarea unei expertize care să evalueze respectiva conductă, în condițiile în care aceasta avea dreptul procedural de a solicita în termen legal efectuarea unei noi expertize în condițiile art. 212 C. proc.

civ. față de cea deja efectuată în cauză cu referire inclusiv la contravaloarea conductei. În temeiul art. 274 C. proc. civ. s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor care au fost obligate la cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâta SC E.O.E.R. SA (fosta E.O.G.R. SA) și pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA. Prin Decizia civilă nr. 134/2012 din 7 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a admis apelurile formulate de pârâtele SC E.O.E.R. SA și SC E.O.G.D. SA împotriva Sentinței civile nr. 980/PI din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 33608/3/2003, în contradictoriu cu reclamanta SC U.M.T. SA. A respins excepția prescripției invocată de pârâta SC E.O.G.D.

SA. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC E.O.E.R. SA. A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.O.E.R. SA. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.O.G.D. SA. A obligat pârâta SC E.O.G.D. SA la plata sumei de 4.101.790 RON cu titlu de despăgubiri și a respins în rest acțiunea reclamantei față de această pârâtă. A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta SC E.O.G.D. SA să plătească reclamantei 85.452 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei că este neîntemeiată.

Curtea a constatat că reclamanta a descoperit că la conducta sa de gaz au fost branșați mai mulți consumatori de către E.O.G.R. în 2007, ceea ce este demonstrat cu adresa nr. 3126/2007 prin care reclamanta a încercat o rezolvare amiabilă a situației intervenite, aspect ce echivalează cu o convocare la conciliere directă la care însă E.O.G.R. nu a dat curs. A concluzionat că sunt neîntemeiate susținerile pârâtei apelante SC E.O.G.D.

SA care consideră că dreptul la acțiune al reclamantei s-a stins prin prescripție deoarece aceasta trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de aceasta cel mai târziu în luna aprilie 2004, ceea ce înseamnă sfârșitul perioadei de iarnă deoarece dacă ar fi acționat diligent, reclamanta ar fi putut afla încă de la acea dată despre existența branșărilor pretins ilegale a unor terți căci reclamanta nu poate fi sancționată pentru că nu a avut o atitudine diligentă să descopere la timp faptul că la conducta aflată în proprietatea sa privată au fost branșați terți din moment ce nu a fost înștiințată despre branșare și nu și-a dat acordul în acest sens. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei apelante SC E.O.E.R.

SA, Curtea a constatat că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este netemeinică și excepția trebuia să fie admisă deoarece potrivit art. 101 alin. (2) din Legea gazelor naturale nr. 351/2004, așa cum a fost modificată și armonizată cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului Europei nr. 2003/55/CE/2003 privind Normele comune pentru viața internă în sectorul gazelor naturale,societatea denumită anterior SC E.G.R. SA a fost obligată să asigure separarea legală, funcțională și contabilă a celor două activități de furnizare și de distribuție a gazelor naturale astfel că urmare a acestui proces activitatea de furnizare gaze naturale a revenit SC E.O.E.R. SA, iar cea de distribuție s-a transferat către SC E.O.G.D.

SA, În urma acestei divizării încheiate potrivit Protocolului de predare-primire din 29 iunie 2007, SC E.O.G.R. SA a preluat doar activitatea de furnizare gaze naturale, iar SC E.O.G.D. SA, păstrat din totalul activităților desfășurate doar activitatea de distribuție, însă toate bunurile imobile aparținând antecesoarei celor doua societăți au rămas în proprietatea SC E.O.G.D. SA. Cât privește fondul cauzei Curtea a constatat că motivele de apel invocate de către cele două apelante vizează în primul rând susținerea că instanța de fond nu a aplicat și interpretat corect cadrul legal aplicabil speței, pronunțând din acest punct de vedere o hotărâre netemeinică și nelegală.

Curtea a constatat că toate susținerile cu privire la temeiul juridic aplicabil cererii de chemare în judecată al reclamantei sunt neîntemeiate deoarece cu actele depuse la dosar reclamanta a dovedit că în ce privește conducta de gaze naturale din speță, aceasta face parte din proprietatea sa privată, a fost construită pe cheltuiala proprie pentru desfășurarea în bune condiții a activității tehnologice a societății și a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca mijloc fix, motiv pentru care fiind în proprietatea sa și nefiind făcută nicio altă dovadă contrară, Curtea a constatat că nu se poate da eficiență susținerii apelantei potrivit căreia din proprie inițiativă, fără nicio solicitare, reclamanta trebuia să predea această conductă către apelantă în termen de 80 de zile de la edificarea acesteia cu atât mai mult cu cât apelanta niciodată nu a formulat o asemenea solicitare pe perioada de la edificarea construcției și până în prezent.

Cât privește prejudiciul pretins a fi reparat de către reclamantă cât și cuantumul acestuia despre care apelantele au susținut că aceasta nu a fost dovedit, căci reclamanta nu a făcut nicio dovadă asupra cuantumului prejudiciului suferit ca urmare a folosinței conductei sale de gaze naturale în scopul branșării și a altor consumatori la această conductă și nu s-a dovedit nici faptul că activitatea sa ar fi avut de suferit în acest sens sau că presiunea la gaze naturale ar fi scăzut în perioada de maximă solicitare ca urmare a branșării acestor terți, Curtea a constatat că în scopul edificării acestui aspect s-au efectuat două expertize, în fața instanței de fond de către un expert în gaze naturale și una în fața instanței de ape!

de către un expert evaluator, așa cum a solicitat apelanta SC E.O.G.D. SA. Expertul în gaze naturale dr. ing. I.T. a arătat că prejudiciul suferit de către reclamantă prin branșarea la conducta de gaze aflată în proprietatea sa a mai multor societăți comerciale nu poate fi integral cuantificat deoarece potrivit legislației în vigoare în prezent, respectiv a Legii gazelor nr. 351/2004, pentru fiecare consumator branșat la această conductă ar fi trebuit să existe acordul proprietarului conductei, iar fiecare consumator care ar fi solicitat branșarea trebuia să îl despăgubească pe proprietarul conductei cu o sumă proporțională din contravaloarea conductei ca urmare a faptului că această conductă a fost construită exclusiv pe cheltuiala proprietarului.

Această despăgubire, în lipsa unor normative care să o reglementeze se stabilește prin negociere directă între proprietar și consumatorul branșat, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, Curtea constatând că proprietarul conductei din speță nu a fost nici măcar înștiințat despre faptul că s-au branșar la conducta sa gaze naturale, 11 persoane juridice diferite. Pe de altă parte, la momentul branșării terților de către pârâta SC E.O.G.D. SA dispozițiile legale menționate mai sus din Legea gazelor nu erau în vigoare, din expertizele depuse la dosar rezultând că branșarea societăților terțe a avut loc până în anul 2004 inclusiv.

Astfel, pentru a dovedit prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare a branșării unor terți consumatori la conducta sa de gaze naturale s-a pornit de la premisa că trebuie efectuată o expertiză care să evalueze valoarea acestei conducte, expertiză care a fost solicitată în apel și admisă de către instanță, concluziile acesteia cuprinzând mai multe variante. Astfel, expertul evaluator care a efectuat expertiza dispusă de instanța de apel a evaluat conducta de gaze naturale la data pornirii litigiului, adică în anul 2008, de asemenea, a evaluat această conductă în prezent, precum și a evaluat și costurile necesare edificării unei conducte similare noi, acest din urmă obiectiv fiind solicitat de către părți.

S-a reținut că prejudiciul produs reclamantei prin branșarea de către pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA la conducta de gaze aparținând reclamantei U.M.T. SA, a mai multor societăți comerciale, nu poate fi altfel cuantificat decât în modul reținut de experții și experții asistenți desemnați în cauză, prin raportare la valoarea conductei în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, valoare din care s-au scăzut contravaloarea stațiilor de reglare-măsurare și a instalațiilor tehnice aferente acestora care nu făceau parte din investiția inițială realizată pentru edificarea conductei rezultând valoarea de 4.101.790 RON. Din această valoare nu se vor scădea costurile de mentenanță care au fost evaluate de către experți în sumă de 3% din valoarea investiției, așa cum a solicitat pârâta apelantă SC E.O.G.D.

SA deoarece această pârâtă apelantă nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens pe care să o timbreze la valoare astfel încât aceasta are posibilitatea solicitării respectivelor cheltuieli de mentenanță pe calea unei acțiuni separate. Cât privește cheltuielile de judecată care au fost acordate fie, către prima instanță și despre care apelantele au susținut că nu au fost dovedite, Curtea a constatat că aceste susțineri sunt nefondate deoarece la dosar s-a depus dovada onorariului de avocat, al taxelor de timbru și al onorariului de expert. Cu toate acestea, având în vedere că instanța de apel urmează a modifica sentința apelată în sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu, în baza art. 276 C. proc.

civ., Curtea a compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă la fond cu cele efectuate de pârâta SC E.O.G.D. SA în apel, în urma acestei compensări rezultând o diferență de 65.452 RON cheltuieli de judecată pe care pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA urmează a o plăti reclamantei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta SC U.M.T. SA cât și pârâta E.G.D. SA. Reclamanta SC U.M.T. SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii celor două apeluri formulate de intimatele-pârâte, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Referitor la admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a intimatei E.O.E.R., soluția pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, copierea argumentelor părților (preponderent ale intimatelor-pârâte) fără a se proceda la o filtrare a acestor aspecte și fără a fi analizate în vreun fel susținerile reclamantei cu privire la necesitatea reținerii corecte a situației de fapt și de drept, echivalează cu o lipsă de motivare efectivă. Neanalizarea susținerilor reclamantei echivalează cu nemotivarea în accepțiunea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și totodată a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- Referitor la fondul cauzei s-a susținut că în vederea diminuării cuantumului prejudiciului ce urmează să fie acoperit de către intimate, instanța nu a analizat argumentele reclamantei și în plus a invocat motive total contradictorii, respectiv străine de natura pricinii. Practic ce a reținut instanța de apel este faptul că prejudiciul înregistrat de reclamantă nu se poate repara decât prin raportare la contravaloarea conductei, dar în loc să rețină evaluarea conductei la data realizării expertizei, astfel cum aceasta apare în cadrul raportului de expertiză a reținut valoarea din 2008 fără însă a argumenta în vreun fel de ce reține această valoare și nu pe cea din 2012. - Reținerile instanței legate de afirmațiile expertului P. sunt complet străine de natura pricinii.

Instanța de apel a considerat că simplul fapt că intimata E.O.G.D. nu a contestat suma de 4.101.790 RON prin menționarea acesteia în cadrul concluziilor scrise ar îndepărta concluziile raportului de expertiză tehnică ca și când acesta nu a fost administrat sau ar fi fost administrat în zadar. Raționamentul greșit a condus la pronunțarea unei soluții greșite de către instanța de apel, deoarece aceasta a ignorat complet toate celelalte probe ce fuseseră administrate în cauză. Reținerile instanței mai sus prezentate sunt contradictorii. - Referitor la admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei E.O.E.R. s-a susținut că în lipsa unor documente din care să reiasă cu certitudine preluarea obligației de despăgubire aferenta utilizării abuzive a conductei, instanța de apel ar fi trebuit să constate faptul că atât intimata E.O.E.R.

cât și E.O.G.D. au calitate procesuală pasivă. - Referitor la diminuarea cuantumului prejudiciului suferit de reclamanta s-a susținut că nu există niciun temei legal care să îndreptățească instanța la pronunțarea unei astfel de soluții. - Instanța de apel a diminuat în mod nejustificat cheltuielile de judecată acordate de instanța de judecată. Având în vedere că diminuarea a avut loc dintr-o eroare gravă a instanței, nici compensarea cheltuielilor de judecată nu ar fi trebuit să opereze. Recurenta-pârâtă E.O.G.D. SA a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii cererii introductive, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate ele prezentul litigiu.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență că: - Respingerea excepției prescripției acțiunii introductive a fost pronunția cu aplicarea greșită a legii. Având în vedere că acțiunea introductivă are caracterul unei acțiuni în pretenții, respectiv a unei acțiuni în repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1954. S-a susținut că momentul la care U.M.T., trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, era cel mai târziu luna aprilie 2004 (sfârșitul iernii) condițiile în care acționând diligent ar fi putut afla încă de la acea dată, despre existența acestor branșări - așa-zise ilegale, precum și persoana responsabilă.

Obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură aplicabile. Reclamanta nu a solicitat acordarea acestor cheltuieli decât în concluziile scrise depuse după încheierea dezbaterilor pe fondul cauzei. - Instanța a considerat în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale. Referitor la existența faptei ilicite, instanța de apel a interpretat greșit legea în ceea ce privește regimul legal al conductei, respectiv Ordinul nr. 262/1985 ce aprobă Normativul pentru proiectarea și execuția rețelelor și instalațiilor de utilizare a gazelor indicativ 16-88 și Ordinul nr. 263/1985 ce aprobă Normativul pentru întreținerea și exploatarea rețelelor de distribuție și a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale.

Aceste Normative sunt abrogate expres prin art. 4 din Ordinul nr. 11/N/1998 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, respectiv nr. 1513/1998 al Ministerului industriei și Comerțului, ordine prin care se aprobă totodată și noile Normative ce intră în vigoare în domeniul gazelor naturale. Astfel în vigoare la data punerii în funcțiune a respectivului tronson de rețele erau aplicabile; - Normativul pentru proiectarea și execuția rețelelor și instalațiilor de utilizare a gazelor indicativ 18-88. - Normativul pentru întreținerea și exploatarea rețelelor de distribuție și a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale aprobat prin Ordinul nr. 263/1985.

Raportat la conformitatea cu regimul proprietății de după 1989 rezultă că soluția preluării de către operatorul de distribuție a conductelor de distribuție construite sau finanțate de terți este una legală, singura diferență fiind acea că în anul 1993 trecerea în patrimoniu operatorului de distribuție opera automat fără încheierea vreunui document adițional, lipsa acestuia neputând fi considerată o culpă a recurentei având în vedere că legislația în vigoare în acel moment nu prevedea o asemenea obligație. În ce privește obligația predării mijlocului fix aceasta revenea U.M.T. - În cauză s-ar fi impus să se dovedească și existența unui rezultat dăunător de natură patrimonială suferit de reclamantă.

În fața instanței nu s-a demonstrat existența unor pierderi patrimoniale datorită branșării de recurentă a terților. - În ceea ce privește eventualele beneficii nerealizate, singurele afirmații în sensul existenței acestora se găsesc în expertiza T. care a avut în vedere existența unui prejudiciu provenit din neplata utilizării conductei, în sumă de 22.473 RON. - Determinarea valorii despăgubirilor s-a realizat cu aplicarea greșită a legii. Însușindu-se argumentele reclamantei în sensul în care scăderea cheltuielilor cu mentenanță nu ar fi posibilă în lipsa unei cereri reconvenționale încalcă prevederile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. Recurentele-pârâte SC E.O.G.D. SA și E.O.E.R. au formulat întâmpinare la recursul efectuat de reclamanta U.M.T.

SA solicitând respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată. Recurenta-reclamantă SC U.M.T. SA a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta E.O.G.D. SA solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursurile sunt nefondate. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor ambelor recursuri în conexiunea acestora Înalta Curte reține următoarele: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Din analiza deciziei recurate se constată că instanța a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, neexistând contradicții ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor. Faptul că soluția pronunțată de instanța de apel nu a corespuns voinței părților, nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la modificarea sau casarea deciziei recurate. În limitele motivelor de apel formulate de părți și a temeiurilor legale invocate de acestea, de starea de fapt și de drept stabilite în raport de probatoriul administrat, instanța a analizat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a E.O.E.R., elementele cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru daunele produse reclamantei.

Argumentele în înlăturarea motivelor de apel formulate de părți fiind clare și concise, nu contradictorii sau străine de natura pricinii. Prin aspectele ce țin de existența cuantumului și modalitatea de calcul al prejudiciului, de raționamentul instanței de apel în aprecierea rapoartelor expertului P. și expertului T., de variantele propuse în rapoartele de expertiză și probele administrate în cauză, părțile critică de fapt modul de stabilire a situației de fapt și de apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel. Aceste aspecte nu pot fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei deciziei din perspectiva probatoriului administrat.

Înalta Curte constata că hotărârea atacată a fost dată cu invocarea normelor de drept substanțial incidente situației aplicate în litera și spiritul lor, consecința unei interpretări corecte a legii. Instanța de apel nu este obligată să răspundă la fiecare argument folosit în dezvoltarea apelului atunci când au un element comun determinat, instanța fiind autorizată să le grupeze și să le discute împreună. Critica privind modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei nu este întemeiată, instanța de apel reținând în mod legal, în raport de starea de fapt stabilită, că dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a stins prin prescripție, aceasta a cunoscut paguba în anul 2007 când a descoperit că la conducta sa de gaz au fost branșați mai mulți consumatori de către E.O.G.R., dată la care s-a și încercat rezolvarea amiabilă a situației, însă E.O.G.R.

nu a dat curs. Critica pârâtei în sensul că momentul la care reclamanta trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel ce răspunde de ea era cel mai târziu luna aprilie 2004 (sfârșitul iernii) nu poate fi primită, instanța de apel reținând corect că reclamanta nu putea fi sancționată pentru că nu a avut o atitudine diligentă să descopere la timp faptul că la conducta aflată în proprietatea sa privată au fost branșați terți din moment ce nu a fost înștiințată despre branșări și nu și-a dat acordul în acest sens.

Instanța de apel a reținut în mod legal că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și a interpretat corect legea în ceea ce privește regimul legal al conductei, respectiv Normativul pentru proiectarea și execuția rețelelor și instalațiilor de utilizare a gazelor naturale indicativ I.6 - 86 și Ordinul nr. 263/1985 emis de Ministerul Petrolului ce aprobă Normativul pentru întreținerea și exploatarea rețelelor de distribuție și a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale, Ordinul nr. 11/N/1998 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ordinul nr. 1513/1998 al Ministerului Industriei și Comerțului considerându-le neaplicabile în cauză, având în vedere dreptul de proprietate al reclamantei asupra conductei de gaze, drept fundamental și inviolabil garantat de Constituția României.

Curtea a constatat corect că pârâta SC E.O.E. nu are calitate procesuală deoarece în conformitate cu art. 101 alin. (2) din Legea gazelor naturale nr. 351/2004, modificată și armonizată cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2003/55/CE/2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, societatea denumită anterior SC E.O.G.R. SA a fost obligată să asigure separarea legală, funcțională și contabilă a celor două activități de furnizare și de distribuție a gazelor naturale, astfel că urmare a acestui proces activitatea de furnizare gaze naturale a revenit SC E.O.E.R. SA, iar cea de distribuție s-a transferat către SC E.O.G.D. SA, în urma divizării încheiate potrivit protocolului de predare-primire din 29 iunie 2007, SC E.O.G.D.

SA a păstrat doar activitatea de distribuție gaze naturale și are în proprietate conductele de gaze naturale aparținând sistemului național de distribuție, SC E.O.E.R. SA are ca obiect de activitate furnizarea de energie care vizează în fapt strict comercializarea de combustibili gazoși și de energie electrică și nu se ocupă nici sub un aspect de activități care privesc exploatarea și întreținerea rețelei de distribuție de gaze naturale, cea care se ocupă de această activitate fiind pârâta SC E.O.G.D. În mod legal instanța de apel sub aspectul regimului juridic al conductei, a apreciat că face parte din proprietatea privată a reclamantei fiind construită pe cheltuiala proprie pentru desfășurarea în bune condiții a activității tehnologice a societății și a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca mijloc fix.

Nu se poate primi critica potrivit căreia reclamanta, din proprie inițiativă, fără nicio solicitare, trebuia să predea această conductă către pârâtă în termen de 60 de zile de la edificarea acesteia, normativele legale invocate neputând fi aplicabile. Instanța de apel a reținut corect raportat la starea de fapt stabilită, îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a pârâtei prin branșarea ia conducta de gaze aflată în proprietatea reclamantei a unor terțe persoane, prejudiciul pretins a fi reparat suferit ca urmare a folosinței conductei sale de gaze naturale în scopul branșării și a altor consumatori la această conductă, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Reținându-se, raportat la starea de fapt stabilită că prejudiciul produs reclamantei prin branșarea de către pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA la conducta de gaze aparținând reclamantei a mai multor societăți comerciale, nu poate fi cuantificat decât prin raportare la valoarea conductei în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, valoare din care s-au scăzut contravaloarea stațiilor de reglare-măsurare și a instalațiilor tehnice aferente acestora care nu făceau parte din investiția inițială realizată pentru edificarea conductei în mod legal instanța de apel a admis apelul pârâtei SC E.O.G.D. Cu privire la costurile de mentenanță corect instanța de apel s-a pronunțat reținând că nu s-a formulat o cerere reconvențională astfel încât aceasta are posibilitatea solicitării respectivelor cheltuieli pe calea unei acțiuni separate.

Instanța a făcut corect aplicare prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și art. 278 C. proc. civ., având în vedere culpa procesuală, solicitările părților, diminuarea sumei acordate cu titlu de prejudiciu în apel, procedând corect la compensarea cheltuielilor de judecată și în urma acestei compensări la obligarea pârâtei SC E.O.G.D. SA la plata diferenței de 65.452 RON. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC U.M.T. SA și de pârâta SC E.O.G.D. SA. Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 134/2012 din 7 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013. Procesat de GGC - AS