ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1689/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1689/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 980/PI din 21

septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 33808/3/2008 s-a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.O.G.R. și s-a

admis acțiunea precizată de reclamanta SC U.M.T. SA (în continuare

"U.M.T."), în contradictoriu cu pârâtele E.O.G.R. și E.O.G.D. SA,

fiind obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 6.212.500 RON cu titlu de

despăgubiri și la 156.745 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că în anul 1989 U.M.T. a obținut

avizele și autorizațiile necesare pentru construirea unei conducte de presiune

medie (2 - 8 bari) prin care să se conecteze la sistemul național de transport,

imediat după stația de primire a Municipiului Timișoara iar din avizul dat de

Primăria Județului Timiș din 18 ianuarie 1990 s-a arătat că acordul unic s-a

dat "pentru lucrările de separare a rețelei de gaze naturale (Dn - 300 mm)

ce alimentează Î.M. de alți consumatori din Municipiul Timișoara". Pentru

a putea folosi gazele aduse prin aceasta conductă, U.M.T. a construit din

fonduri proprii, la intrarea în societate, o stație de reglare de sector (SRS)

ce asigura reducerea presiunii de la 6 bar la mai puțin de 2 bar, la acest

sistem SRS fiind racordată și conducta veche de gaze din care se alimenta

U.M.T. înainte de construirea conductei cu diametrul de 300 mm și lungimea de

5,3 km. Aprobarea acestei investiții s-a făcut de către Ministerul Industriei

Construcțiilor de Mașini prin adresa nr. 60163/1989 iar condiția impusă de

Ministerul Petrolului a fost aceea de avizare prealabilă de către Î.R.I.D.G.N.

Târgu Mureș, fără a se face vreo referire la Ordinul nr. 283/1985 privind

trecerea ulterioară a conductei în patrimoniul societății de distribuție a

gazelor naturale. Conducta a fost construită în întregime din fondurile U.M.T.

în scopul folosirii gazelor pentru consumul propriu, asigurându-se separarea de

gaze al U.M.T. de consumul urban, fiind considerată un consumator industrial

important. Conducta a fost recepționată ia data de 17 decembrie 1993 și

înregistrată în contabilitatea U.M.T. ca Rețea Gaze Naturale, primind număr de

inventar, astfel că făcea parte din patrimoniul societății. După privatizarea

din 1999 a U.M.T., conducta a fost prevăzută ca făcând parte din activele

reclamantei, cu aceeași denumire și număr de inventar.

Lucrările de

construcție ale conductei în cauză au fost executate înainte de apariția Legii

Gazelor nr. 351/2004, la acea dată fiind incidente dispozițiile Legii nr.

15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat, care la art. 20

alin. (2) prevăd că "bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt

proprietatea acesteia" cât și ale Legii nr. 213/1998 în baza căreia, numai

conductele de transport a gazelor naturale ce lucrează la presiuni mai mari de

6 bar fac parte din proprietatea publică, ceea ce presupune că, conducta în

cauză care lucra la o presiune mai mică de 6 bani avea regimul de proprietate

privată, existând în acea perioadă practica de a fi finanțate lucrările de alimentare

cu gaze naturale de către consumatori industriali importanți pentru a avea

debitul de gaze necesar proceselor tehnologice.

Odată cu intrarea în

vigoare a Legii gazelor nr. 351/2004 au fost definite ca bunuri proprietate a

terților "obiective componente ale S.N.T. sau ale sistemelor de

distribuție, puse în funcțiune până la data intrării în vigoare a prezentei

legi, utilizate de către operatorii licențiați pentru realizarea serviciilor

publice de interes național de transport sau distribuție, bunuri neincluse în

patrimoniul acestora .. iar în situația în care soluția de alimentare impune

utilizarea bunurilor proprietatea terților, operatorul de distribuție are

obligația de a acorda accesul cu respectarea dreptului de proprietate al

investitorului inițial în care sens, este nevoie de acceptul proprietarului sau

prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea

proprietarului iar art. 85 lit. g) prevede că "acordul solicitantului se

prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl

despăgubească pe proprietar pentru partea care îi revine din investiția

făcută", proprietarul bunurilor nu are obligația de a ceda, fără plată,

către operatorul de distribuție, aceste bunuri, art. 85 lit. d) prevăzând însă

că, distribuitorul are dreptul ca "la solicitarea și cu acordul

proprietarului, să preia aceste bunuri în patrimoniul său cu titlu

gratuit", condițiile de exercitare a acestui drept fiind cete prevăzute în

procesul verbal de recepție sau în contract. În speță însă, aceste prevederi nu

sunt aplicabile, neexistând cuprinse astfel de condiții în procesul-verbal de

recepție și nu există un contract încheiat între părți.

În prezent, E.O.G.

este concesionarul serviciului de distribuție a gazelor naturale pentru

Municipiul Timișoara, în care sens a suportat cheltuieli aferente lucrărilor de

exploatare și întreținere la conducta în cauză dar pentru aceste cheltuieli nu

a formulat cerere reconvențională,

Sub aspectul

regimului juridic al conductei, aceasta este proprietate privată și care ar

trebui să fie inviolabilă potrivit prevederilor legii fundamentale iar în

situația în care acest drept ar fi îngrădit pentru cauză de utilitate publică,

aceasta nu putea avea loc fără o justă despăgubire. De la data recepției

conductei și a înregistrării în contabilitate ca mijloc fix iar apoi trecut în

activele societății privatizate, nu există vreo dovadă în sensul că ea ar fi

fost preluată de E.O.G.D., respectiv că ar fi existat în evidențele acesteia

din urmă. De la data construirii și recepției și până la apariția noii Legi a

gazelor nr. 351/2004 nu au existat prevederi care să impună obligația de

predare a conductei către distribuitorul de gaze iar proprietarul bunului,

respectiv reclamanta, nu avea obligația de a ceda fără plată această conductă,

care de altfel nici nu i-a fost solicitată, rămânând în continuare proprietara

și posesoarea exclusivă a conductei.

Încălcând acest regim

juridic al conductei, de proprietate privată, începând din anul 2000, agentul

de furnizare și distribuție de gaze naturale D.N. SA și apoi succesorii

acesteia, inclusiv E.O.G.R. și E.O.G.D., au branșat la conductă un număr foarte

mare de consumatori industriali și casnici fără a solicita și a obține acordul

reclamantei și fără a încheia vreun contract cu proprietarul conductei,

activitatea U.M.T. fiind grav prejudiciată ca urmare a scăderii substanțiale a

presiunii gazelor.

Referindu-se la

valoarea despăgubirilor, din raportul de expertiză administrat în cauză rezultă

că "aprobarea racordării terților la conducta în cauză s-a făcut fără a se

cere acordul scris al proprietarului U.M.T. și fără a se plăti vreo taxă de

racordare către U.M.T. .. singurul aviz de branșare dat de U.M.T. a fost cel

din data de 22 octombrie 1997 pentru SC C.I. SRL." Prejudiciul adus reclamantei

este egal cu beneficiul nerealizat ca urmare a neîncasării de către societate,

din culpa pârâtelor, a sumelor de bani pe care ar fi trebuit să le plătească

consumatorii racordați la conducta U.M.T. pentru a primi acceptul în vederea

racordării. Expertiza a stabilit un cost de achiziție al conductei actualizat

de 12.425.000 RON și un prejudiciu prin neplata utilizării conductei în valoare

de 22.473,42 RON, scăzând costurile de mentenanță în valoare de 5.591.280 RON a

rezultat că, E.O.G., pentru a deveni proprietarul conductei trebuie să

plătească U.M.T.-ului suma de 6.858.223,42 RON reprezentând contravaloarea

acesteia. (conform Metodei I din expertiză),

Instanța de fond a

apreciat că în prezent, întrucât conducta deservește o suprafață apreciabilă a

Municipiului Timișoara și un număr mare de consumatori racordați la aceasta,

debranșarea tuturor terților și întoarcerea la situația anterioară nu mai este

posibilă încât, executarea în natură trebuie înlocuită cu obligarea la

despăgubiri prin echivalent ce reprezintă valoarea conductei și care, în opinia

expertizei este de 6.858.223,42 RON, după ce expertul a scăzut costurile de

mentenanță, sumă din care reclamanta a solicitat doar cea aferentă timbrării

acțiunii, adică 8.212.500 RON.

Excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâtei E.O.G.R. s-a respins întrucât aceasta este alături

de E.O.G.D. SA, succesoare a D.N. SA care, începând cu anul 2000 a branșat la

conducta de gaz ce aparținea reclamantei, numeroși consumatori industriali și

casnici, contribuind astfel la prejudiciul ce i s-a adus acesteia, ambele

pârâte având calitate procesual pasivă și urmează a fi ținute responsabile în

solidar cu privire la despăgubirea ce trebuie acordată reclamantei în cuantumul

și pentru considerentele arătate.

Instanța de fond nu a

admis cererea pârâtei formulată prin concluzii scrise, de redeschidere a

dezbaterilor și efectuarea unei expertize care să evalueze respectiva conductă,

în condițiile în care aceasta avea dreptul procedural de a solicita în termen

legal efectuarea unei noi expertize în condițiile art. 212 C. proc. civ. față

de cea deja efectuată în cauză cu referire inclusiv la contravaloarea

conductei.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. s-a reținut culpa procesuală a pârâtelor care au fost obligate la

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâta SC E.O.E.R. SA (fosta

E.O.G.R. SA) și pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA.

Prin Decizia civilă

nr. 134/2012 din 7 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a

admis apelurile formulate de pârâtele SC E.O.E.R. SA și SC E.O.G.D. SA

împotriva Sentinței civile nr. 980/PI din 21 septembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosar nr. 33608/3/2003, în contradictoriu cu reclamanta SC

U.M.T. SA.

A respins excepția prescripției

invocată de pârâta SC E.O.G.D. SA.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC E.O.E.R. SA.

A schimbat în parte

hotărârea apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă

împotriva pârâtei SC E.O.E.R. SA.

A admis în parte

acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E.O.G.D. SA.

A obligat pârâta SC

E.O.G.D. SA la plata sumei de 4.101.790 RON cu titlu de despăgubiri și a

respins în rest acțiunea reclamantei față de această pârâtă.

A compensat

cheltuielile de judecată și a obligat pârâta SC E.O.G.D. SA să plătească

reclamantei 85.452 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut în ce privește excepția prescripției

dreptului la acțiune a reclamantei că este neîntemeiată.

Curtea a constatat că

reclamanta a descoperit că la conducta sa de gaz au fost branșați mai mulți

consumatori de către E.O.G.R. în 2007, ceea ce este demonstrat cu adresa nr.

3126/2007 prin care reclamanta a încercat o rezolvare amiabilă a situației

intervenite, aspect ce echivalează cu o convocare la conciliere directă la care

însă E.O.G.R. nu a dat curs.

A concluzionat că

sunt neîntemeiate susținerile pârâtei apelante SC E.O.G.D. SA care consideră că

dreptul la acțiune al reclamantei s-a stins prin prescripție deoarece aceasta

trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de aceasta cel mai

târziu în luna aprilie 2004, ceea ce înseamnă sfârșitul perioadei de iarnă

deoarece dacă ar fi acționat diligent, reclamanta ar fi putut afla încă de la

acea dată despre existența branșărilor pretins ilegale a unor terți căci

reclamanta nu poate fi sancționată pentru că nu a avut o atitudine diligentă să

descopere la timp faptul că la conducta aflată în proprietatea sa privată au

fost branșați terți din moment ce nu a fost înștiințată despre branșare și nu

și-a dat acordul în acest sens.

În ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei apelante SC E.O.E.R. SA,

Curtea a constatat că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este

netemeinică și excepția trebuia să fie admisă deoarece potrivit art. 101 alin.

(2) din Legea gazelor naturale nr. 351/2004, așa cum a fost modificată și

armonizată cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului Europei nr.

2003/55/CE/2003 privind Normele comune pentru viața internă în sectorul gazelor

naturale,societatea denumită anterior SC E.G.R. SA a fost obligată să asigure

separarea legală, funcțională și contabilă a celor două activități de furnizare

și de distribuție a gazelor naturale astfel că urmare a acestui proces

activitatea de furnizare gaze naturale a revenit SC E.O.E.R. SA, iar cea de

distribuție s-a transferat către SC E.O.G.D. SA,

În urma acestei

divizării încheiate potrivit Protocolului de predare-primire din 29 iunie 2007,

SC E.O.G.R. SA a preluat doar activitatea de furnizare gaze naturale, iar SC

E.O.G.D. SA, păstrat din totalul activităților desfășurate doar activitatea de

distribuție, însă toate bunurile imobile aparținând antecesoarei celor doua

societăți au rămas în proprietatea SC E.O.G.D. SA.

Cât privește fondul

cauzei Curtea a constatat că motivele de apel invocate de către cele două

apelante vizează în primul rând susținerea că instanța de fond nu a aplicat și

interpretat corect cadrul legal aplicabil speței, pronunțând din acest punct de

vedere o hotărâre netemeinică și nelegală.

Curtea a constatat că

toate susținerile cu privire la temeiul juridic aplicabil cererii de chemare în

judecată al reclamantei sunt neîntemeiate deoarece cu actele depuse la dosar

reclamanta a dovedit că în ce privește conducta de gaze naturale din speță,

aceasta face parte din proprietatea sa privată, a fost construită pe cheltuiala

proprie pentru desfășurarea în bune condiții a activității tehnologice a

societății și a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca mijloc

fix, motiv pentru care fiind în proprietatea sa și nefiind făcută nicio altă

dovadă contrară, Curtea a constatat că nu se poate da eficiență susținerii

apelantei potrivit căreia din proprie inițiativă, fără nicio solicitare,

reclamanta trebuia să predea această conductă către apelantă în termen de 80 de

zile de la edificarea acesteia cu atât mai mult cu cât apelanta niciodată nu a

formulat o asemenea solicitare pe perioada de la edificarea construcției și

până în prezent.

Cât privește

prejudiciul pretins a fi reparat de către reclamantă cât și cuantumul acestuia

despre care apelantele au susținut că aceasta nu a fost dovedit, căci

reclamanta nu a făcut nicio dovadă asupra cuantumului prejudiciului suferit ca

urmare a folosinței conductei sale de gaze naturale în scopul branșării și a

altor consumatori la această conductă și nu s-a dovedit nici faptul că

activitatea sa ar fi avut de suferit în acest sens sau că presiunea la gaze

naturale ar fi scăzut în perioada de maximă solicitare ca urmare a branșării

acestor terți, Curtea a constatat că în scopul edificării acestui aspect s-au

efectuat două expertize, în fața instanței de fond de către un expert în gaze

naturale și una în fața instanței de ape! de către un expert evaluator, așa cum

a solicitat apelanta SC E.O.G.D. SA.

Expertul în gaze

naturale dr. ing. I.T. a arătat că prejudiciul suferit de către reclamantă prin

branșarea la conducta de gaze aflată în proprietatea sa a mai multor societăți

comerciale nu poate fi integral cuantificat deoarece potrivit legislației în

vigoare în prezent, respectiv a Legii gazelor nr. 351/2004, pentru fiecare

consumator branșat la această conductă ar fi trebuit să existe acordul

proprietarului conductei, iar fiecare consumator care ar fi solicitat branșarea

trebuia să îl despăgubească pe proprietarul conductei cu o sumă proporțională

din contravaloarea conductei ca urmare a faptului că această conductă a fost

construită exclusiv pe cheltuiala proprietarului. Această despăgubire, în lipsa

unor normative care să o reglementeze se stabilește prin negociere directă

între proprietar și consumatorul branșat, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat,

Curtea constatând că proprietarul conductei din speță nu a fost nici măcar

înștiințat despre faptul că s-au branșar la conducta sa gaze naturale, 11

persoane juridice diferite. Pe de altă parte, la momentul branșării terților de

către pârâta SC E.O.G.D. SA dispozițiile legale menționate mai sus din Legea

gazelor nu erau în vigoare, din expertizele depuse la dosar rezultând că

branșarea societăților terțe a avut loc până în anul 2004 inclusiv.

Astfel, pentru a

dovedit prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare a branșării unor

terți consumatori la conducta sa de gaze naturale s-a pornit de la premisa că

trebuie efectuată o expertiză care să evalueze valoarea acestei conducte,

expertiză care a fost solicitată în apel și admisă de către instanță,

concluziile acesteia cuprinzând mai multe variante.

Astfel, expertul

evaluator care a efectuat expertiza dispusă de instanța de apel a evaluat

conducta de gaze naturale la data pornirii litigiului, adică în anul 2008, de

asemenea, a evaluat această conductă în prezent, precum și a evaluat și

costurile necesare edificării unei conducte similare noi, acest din urmă obiectiv

fiind solicitat de către părți.

S-a reținut că

prejudiciul produs reclamantei prin branșarea de către pârâta apelantă SC

E.O.G.D. SA la conducta de gaze aparținând reclamantei U.M.T. SA, a mai multor

societăți comerciale, nu poate fi altfel cuantificat decât în modul reținut de

experții și experții asistenți desemnați în cauză, prin raportare la valoarea

conductei în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, valoare din

care s-au scăzut contravaloarea stațiilor de reglare-măsurare și a instalațiilor

tehnice aferente acestora care nu făceau parte din investiția inițială

realizată pentru edificarea conductei rezultând valoarea de 4.101.790 RON.

Din această valoare

nu se vor scădea costurile de mentenanță care au fost evaluate de către experți

în sumă de 3% din valoarea investiției, așa cum a solicitat pârâta apelantă SC

E.O.G.D. SA deoarece această pârâtă apelantă nu a formulat o cerere

reconvențională în acest sens pe care să o timbreze la valoare astfel încât

aceasta are posibilitatea solicitării respectivelor cheltuieli de mentenanță pe

calea unei acțiuni separate.

Cât privește

cheltuielile de judecată care au fost acordate fie, către prima instanță și

despre care apelantele au susținut că nu au fost dovedite, Curtea a constatat

că aceste susțineri sunt nefondate deoarece la dosar s-a depus dovada

onorariului de avocat, al taxelor de timbru și al onorariului de expert.

Cu toate acestea,

având în vedere că instanța de apel urmează a modifica sentința apelată în

sensul diminuării sumei acordate cu titlu de prejudiciu, în baza art. 276 C.

proc. civ., Curtea a compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă

la fond cu cele efectuate de pârâta SC E.O.G.D. SA în apel, în urma acestei

compensări rezultând o diferență de 65.452 RON cheltuieli de judecată pe care

pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA urmează a o plăti reclamantei.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanta SC U.M.T. SA cât și pârâta E.G.D.

SA.

Reclamanta SC U.M.T.

SA a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei în sensul respingerii celor două apeluri formulate de

intimatele-pârâte, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată

ocazionate de soluționarea recursului.

În dezvoltarea în

fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Referitor la

admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a intimatei

E.O.E.R., soluția pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, copierea

argumentelor părților (preponderent ale intimatelor-pârâte) fără a se proceda

la o filtrare a acestor aspecte și fără a fi analizate în vreun fel susținerile

reclamantei cu privire la necesitatea reținerii corecte a situației de fapt și

de drept, echivalează cu o lipsă de motivare efectivă. Neanalizarea

susținerilor reclamantei echivalează cu nemotivarea în accepțiunea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și totodată a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

- Referitor la fondul

cauzei s-a susținut că în vederea diminuării cuantumului prejudiciului ce

urmează să fie acoperit de către intimate, instanța nu a analizat argumentele

reclamantei și în plus a invocat motive total contradictorii, respectiv străine

de natura pricinii. Practic ce a reținut instanța de apel este faptul că

prejudiciul înregistrat de reclamantă nu se poate repara decât prin raportare

la contravaloarea conductei, dar în loc să rețină evaluarea conductei la data

realizării expertizei, astfel cum aceasta apare în cadrul raportului de

expertiză a reținut valoarea din 2008 fără însă a argumenta în vreun fel de ce

reține această valoare și nu pe cea din 2012.

- Reținerile

instanței legate de afirmațiile expertului P. sunt complet străine de natura

pricinii. Instanța de apel a considerat că simplul fapt că intimata E.O.G.D. nu

a contestat suma de 4.101.790 RON prin menționarea acesteia în cadrul

concluziilor scrise ar îndepărta concluziile raportului de expertiză tehnică ca

și când acesta nu a fost administrat sau ar fi fost administrat în zadar.

Raționamentul greșit a condus la pronunțarea unei soluții greșite de către

instanța de apel, deoarece aceasta a ignorat complet toate celelalte probe ce

fuseseră administrate în cauză. Reținerile instanței mai sus prezentate sunt

contradictorii.

- Referitor la

admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei E.O.E.R. s-a

susținut că în lipsa unor documente din care să reiasă cu certitudine preluarea

obligației de despăgubire aferenta utilizării abuzive a conductei, instanța de

apel ar fi trebuit să constate faptul că atât intimata E.O.E.R. cât și E.O.G.D.

au calitate procesuală pasivă.

- Referitor la

diminuarea cuantumului prejudiciului suferit de reclamanta s-a susținut că nu

există niciun temei legal care să îndreptățească instanța la pronunțarea unei

astfel de soluții.

- Instanța de apel a

diminuat în mod nejustificat cheltuielile de judecată acordate de instanța de

judecată. Având în vedere că diminuarea a avut loc dintr-o eroare gravă a

instanței, nici compensarea cheltuielilor de judecată nu ar fi trebuit să

opereze.

Recurenta-pârâtă

E.O.G.D. SA a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile în sensul

respingerii cererii introductive, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate ele prezentul litigiu.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență că:

- Respingerea

excepției prescripției acțiunii introductive a fost pronunția cu aplicarea

greșită a legii. Având în vedere că acțiunea introductivă are caracterul unei

acțiuni în pretenții, respectiv a unei acțiuni în repararea prejudiciului

cauzat printr-o faptă ilicită, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8

alin. (1) din Decretul nr. 167/1954. S-a susținut că momentul la care U.M.T.,

trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, era cel mai

târziu luna aprilie 2004 (sfârșitul iernii) condițiile în care acționând

diligent ar fi putut afla încă de la acea dată, despre existența acestor

branșări - așa-zise ilegale, precum și persoana responsabilă.

Obligarea recurentei

la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță s-a realizat cu încălcarea

normelor de procedură aplicabile. Reclamanta nu a solicitat acordarea acestor

cheltuieli decât în concluziile scrise depuse după încheierea dezbaterilor pe

fondul cauzei.

- Instanța a

considerat în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii

delictuale. Referitor la existența faptei ilicite, instanța de apel a

interpretat greșit legea în ceea ce privește regimul legal al conductei,

respectiv Ordinul nr. 262/1985 ce aprobă Normativul pentru proiectarea și

execuția rețelelor și instalațiilor de utilizare a gazelor indicativ 16-88 și

Ordinul nr. 263/1985 ce aprobă Normativul pentru întreținerea și exploatarea

rețelelor de distribuție și a instalațiilor de utilizare a gazelor naturale.

Aceste Normative sunt abrogate expres prin art. 4 din Ordinul nr. 11/N/1998 al

Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, respectiv nr.

1513/1998 al Ministerului industriei și Comerțului, ordine prin care se aprobă

totodată și noile Normative ce intră în vigoare în domeniul gazelor naturale.

Astfel în vigoare la

data punerii în funcțiune a respectivului tronson de rețele erau aplicabile;

- Normativul pentru

proiectarea și execuția rețelelor și instalațiilor de utilizare a gazelor

indicativ 18-88.

- Normativul pentru

întreținerea și exploatarea rețelelor de distribuție și a instalațiilor de

utilizare a gazelor naturale aprobat prin Ordinul nr. 263/1985. Raportat la

conformitatea cu regimul proprietății de după 1989 rezultă că soluția preluării

de către operatorul de distribuție a conductelor de distribuție construite sau

finanțate de terți este una legală, singura diferență fiind acea că în anul

1993 trecerea în patrimoniu operatorului de distribuție opera automat fără

încheierea vreunui document adițional, lipsa acestuia neputând fi considerată o

culpă a recurentei având în vedere că legislația în vigoare în acel moment nu

prevedea o asemenea obligație. În ce privește obligația predării mijlocului fix

aceasta revenea U.M.T.

- În cauză s-ar fi

impus să se dovedească și existența unui rezultat dăunător de natură

patrimonială suferit de reclamantă. În fața instanței nu s-a demonstrat

existența unor pierderi patrimoniale datorită branșării de recurentă a

terților.

- În ceea ce privește

eventualele beneficii nerealizate, singurele afirmații în sensul existenței

acestora se găsesc în expertiza T. care a avut în vedere existența unui

prejudiciu provenit din neplata utilizării conductei, în sumă de 22.473 RON.

- Determinarea

valorii despăgubirilor s-a realizat cu aplicarea greșită a legii. Însușindu-se

argumentele reclamantei în sensul în care scăderea cheltuielilor cu mentenanță

nu ar fi posibilă în lipsa unei cereri reconvenționale încalcă prevederile art.

295 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentele-pârâte SC

E.O.G.D. SA și E.O.E.R. au formulat întâmpinare la recursul efectuat de

reclamanta U.M.T. SA solicitând respingerea recursului ca nefondat. Cu

cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă

SC U.M.T. SA a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâta E.O.G.D. SA

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursurile sunt

nefondate.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivelor ambelor recursuri în conexiunea acestora Înalta

Curte reține următoarele:

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii.

Din analiza deciziei

recurate se constată că instanța a argumentat soluția pronunțată cu respectarea

cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în sensul că hotărârea

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

neexistând contradicții ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul

considerentelor.

Faptul că soluția

pronunțată de instanța de apel nu a corespuns voinței părților, nu reprezintă

un motiv de nelegalitate care să conducă la modificarea sau casarea deciziei

recurate.

În limitele motivelor

de apel formulate de părți și a temeiurilor legale invocate de acestea, de

starea de fapt și de drept stabilite în raport de probatoriul administrat,

instanța a analizat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a

E.O.E.R., elementele cerute de lege pentru antrenarea răspunderii civile

delictuale pentru daunele produse reclamantei.

Argumentele în înlăturarea

motivelor de apel formulate de părți fiind clare și concise, nu contradictorii

sau străine de natura pricinii.

Prin aspectele ce țin

de existența cuantumului și modalitatea de calcul al prejudiciului, de

raționamentul instanței de apel în aprecierea rapoartelor expertului P. și

expertului T., de variantele propuse în rapoartele de expertiză și probele

administrate în cauză, părțile critică de fapt modul de stabilire a situației

de fapt și de apreciere a probatoriului administrat în cauză de către instanța

de apel.

Aceste aspecte nu pot

fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de

legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei

deciziei din perspectiva probatoriului administrat.

Înalta Curte constata

că hotărârea atacată a fost dată cu invocarea normelor de drept substanțial

incidente situației aplicate în litera și spiritul lor, consecința unei

interpretări corecte a legii.

Instanța de apel nu

este obligată să răspundă la fiecare argument folosit în dezvoltarea apelului

atunci când au un element comun determinat, instanța fiind autorizată să le

grupeze și să le discute împreună.

Critica privind modul

de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantei nu

este întemeiată, instanța de apel reținând în mod legal, în raport de starea de

fapt stabilită, că dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a stins prin

prescripție, aceasta a cunoscut paguba în anul 2007 când a descoperit că la

conducta sa de gaz au fost branșați mai mulți consumatori de către E.O.G.R.,

dată la care s-a și încercat rezolvarea amiabilă a situației, însă E.O.G.R. nu

a dat curs.

Critica pârâtei în

sensul că momentul la care reclamanta trebuia să cunoască atât paguba cât și pe

cel ce răspunde de ea era cel mai târziu luna aprilie 2004 (sfârșitul iernii)

nu poate fi primită, instanța de apel reținând corect că reclamanta nu putea fi

sancționată pentru că nu a avut o atitudine diligentă să descopere la timp

faptul că la conducta aflată în proprietatea sa privată au fost branșați terți

din moment ce nu a fost înștiințată despre branșări și nu și-a dat acordul în

acest sens.

Instanța de apel a

reținut în mod legal că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale

și a interpretat corect legea în ceea ce privește regimul legal al conductei,

respectiv Normativul pentru proiectarea și execuția rețelelor și instalațiilor

de utilizare a gazelor naturale indicativ I.6 - 86 și Ordinul nr. 263/1985 emis

de Ministerul Petrolului ce aprobă Normativul pentru întreținerea și

exploatarea rețelelor de distribuție și a instalațiilor de utilizare a gazelor

naturale, Ordinul nr. 11/N/1998 al Ministerului Lucrărilor Publice și

Amenajării Teritoriului, Ordinul nr. 1513/1998 al Ministerului Industriei și

Comerțului considerându-le neaplicabile în cauză, având în vedere dreptul de

proprietate al reclamantei asupra conductei de gaze, drept fundamental și

inviolabil garantat de Constituția României.

Curtea a constatat

corect că pârâta SC E.O.E. nu are calitate procesuală deoarece în conformitate

cu art. 101 alin. (2) din Legea gazelor naturale nr. 351/2004, modificată și

armonizată cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.

2003/55/CE/2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor

naturale, societatea denumită anterior SC E.O.G.R. SA a fost obligată să

asigure separarea legală, funcțională și contabilă a celor două activități de

furnizare și de distribuție a gazelor naturale, astfel că urmare a acestui

proces activitatea de furnizare gaze naturale a revenit SC E.O.E.R. SA, iar cea

de distribuție s-a transferat către SC E.O.G.D. SA, în urma divizării încheiate

potrivit protocolului de predare-primire din 29 iunie 2007, SC E.O.G.D. SA a

păstrat doar activitatea de distribuție gaze naturale și are în proprietate

conductele de gaze naturale aparținând sistemului național de distribuție,

SC E.O.E.R. SA are ca

obiect de activitate furnizarea de energie care vizează în fapt strict

comercializarea de combustibili gazoși și de energie electrică și nu se ocupă

nici sub un aspect de activități care privesc exploatarea și întreținerea

rețelei de distribuție de gaze naturale, cea care se ocupă de această

activitate fiind pârâta SC E.O.G.D.

În mod legal instanța

de apel sub aspectul regimului juridic al conductei, a apreciat că face parte

din proprietatea privată a reclamantei fiind construită pe cheltuiala proprie

pentru desfășurarea în bune condiții a activității tehnologice a societății și

a fost înregistrată în evidența contabilă a societății ca mijloc fix.

Nu se poate primi

critica potrivit căreia reclamanta, din proprie inițiativă, fără nicio

solicitare, trebuia să predea această conductă către pârâtă în termen de 60 de

zile de la edificarea acesteia, normativele legale invocate neputând fi

aplicabile.

Instanța de apel a

reținut corect raportat la starea de fapt stabilită, îndeplinirea condițiilor

pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a

pârâtei prin branșarea ia conducta de gaze aflată în proprietatea reclamantei a

unor terțe persoane, prejudiciul pretins a fi reparat suferit ca urmare a

folosinței conductei sale de gaze naturale în scopul branșării și a altor

consumatori la această conductă, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre

faptă și prejudiciu.

Reținându-se,

raportat la starea de fapt stabilită că prejudiciul produs reclamantei prin

branșarea de către pârâta apelantă SC E.O.G.D. SA la conducta de gaze

aparținând reclamantei a mai multor societăți comerciale, nu poate fi

cuantificat decât prin raportare la valoarea conductei în momentul introducerii

cererii de chemare în judecată, valoare din care s-au scăzut contravaloarea

stațiilor de reglare-măsurare și a instalațiilor tehnice aferente acestora care

nu făceau parte din investiția inițială realizată pentru edificarea conductei

în mod legal instanța de apel a admis apelul pârâtei SC E.O.G.D.

Cu privire la

costurile de mentenanță corect instanța de apel s-a pronunțat reținând că nu

s-a formulat o cerere reconvențională astfel încât aceasta are posibilitatea

solicitării respectivelor cheltuieli pe calea unei acțiuni separate.

Instanța a făcut

corect aplicare prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și art. 278 C.

proc. civ., având în vedere culpa procesuală, solicitările părților, diminuarea

sumei acordate cu titlu de prejudiciu în apel, procedând corect la compensarea

cheltuielilor de judecată și în urma acestei compensări la obligarea pârâtei SC

E.O.G.D. SA la plata diferenței de 65.452 RON.

Pentru considerentele

expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC U.M.T. SA și de pârâta SC E.O.G.D. SA. Târgu Mureș

împotriva Deciziei civile nr. 134/2012 din 7 iunie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS