ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul A.L.T. prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara a chemat în judecată pe pârâta E.O.G., sucursala Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună întreruperea gazului metan pentru aprovizionarea apartamentului de la conducta de gaz metan ce aparține firmei SC M. SRL. Judecătoria Timișoara, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6875 din 27 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 3499/325/2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive depline a pârâtei E.O.G., sucursala Timișoara. A respins acțiunea reclamantului A.L.T. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă deplină.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A.L.T. a declarat apel, cauza fiind înregistrată sub nr. 3499/325/2008 pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, care prin încheierea civilă nr. 80 din 3 februarie 2009 a declinat cauza în favoarea Secției comerciale, având în vedere că natura litigiului este comercială. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 947/30/2009, în care s-a pronunțat decizia nr. 8/A din 3 martie 2009, prin care s-a admis apelul reclamantului, iar sentința civilă nr. 6875 din 27 mai 2008 a Judecătoriei Timișoara a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Judecătoria Timișoara, prin sentința nr. 9289 din 16 iunie 2009 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială, sub nr. 4598/30/2009. Prin sentința comercială nr. 1208 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea precizata a reclamantului A.L.T. in contradictoriu cu SC E.G.D. SA, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Instanța de fond a apreciat că acțiunea precizată este neîntemeiată, reținând că există o categorie de bunuri mobile care prin destinația pe care o primesc devin imobile prin destinație, devin o parte din proprietățile la care servesc, fac parte din bunul imobil asupra căruia poartă dreptul de proprietate. Astfel, potrivit art. 470 C. civ.

„Urloaiele sau țevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pământ, sau la vreo casă, sunt imobile și fac parte din proprietățile la care servesc". Dacă la epoca adoptării Codului civil nu se putea vorbi despre alte urloaie sau țevi decât despre cele care conduceau apa pentru deservirea unui imobil, prin natura lui astăzi, este evident că ele vizează și alte valori economice, cum ar fi gazele naturale ce deservesc bunurile imobile construcții. Interpretând logic textul legal citat prin argumentul „ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet adică unde există aceleași rațiuni, trebuie aplicată aceeași lege, se impune prin forța realității ca și în cazul conductelor ce alimentează cu gaze naturale un imobil casă, acestea sunt imobile prin destinație.

Prin urmare, instanța de fond a considerat că de fapt conducta realizată de reclamant pe cheltuiala unei foste societăți comerciale, ce alimentează apartamentul situat în Timișoara, a dobândit caracterul de bun imobil prin destinație și a devenit proprietatea lui A.L.T. în virtutea art. 470 C. civ., proprietarul acestui apartament, reclamantul având doar un drept de creanță, dat de contravaloarea cheltuielilor necesare cu construcția acestei conducte pe care le poate solicita doar de la proprietar. În acest context, numai proprietarul acestui bun imobil prin destinație, A.L.T., poate ipotetic solicita debranșarea de la această conductă apartamentul de la aceeași adresă de mai sus, proprietatea lui R.l., în virtutea art. 480 C. civ.

Apelul declarat împotriva acestei decizii de reclamantul A.L.T. a fost respins prin decizia nr. 136/A din 22 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect întreruperea furnizării gazului metan ptr aprovizionarea apartamentului din imobilul situat în Timișoara, arătând în motivare că acest imobil a fost branșat ilegal în ce privește aprovizionarea cu gaz metan la conducta aparținând lui A.L.T. în loc de conducta aparținând SC M. SRL al cărei asociat unic este A.L.T., cel care a permis racordarea apartamentului la conducta aparținând societății sale.

Dincolo de aspectele care țin de cadrul procesual, respectiv de persoana sau persoanele chemate în judecată, în calitate de pârâți, referitoare la faptul că inițial reclamantul a înțeles să se judece doar cu SC E.O.G. SA, după care a fost introdus în cauză SC E.G.D. SA și numitul R.I., indicat de către reclamant ca fiind proprietarul apartamentului, acesta din urmă declarând că a vândut apartamentul încă din anul 2005, Curtea a reținut că susținerile reclamantului nu au fost dovedite.

S-a avut în vedere că, din notele de ședință depuse la dosar de către intimată la ultimul termen de judecată rezultă că o echipă de specialiști din cadrul acestei societăți s-a deplasat la fața locului și a constatat că cele afirmate de către reclamant sunt nefondate, în sensul că apartamentul din Timișoara, este alimentat cu gaze naturale printr-o instalație de utilizare montată în funcție de postul de reglare măsurare, pe baza acceptului acordat prin declarația notarială din 23 iulie 2001 dată de către A.L.T. și că racordarea nu s-a realizat în mod direct din branșamentul care aparținuse SC M. SRL, ci după postul de reglare - măsurare, deci din instalația de utilizare a lui A.L.T. În urma deplasării la fața locului, reprezentanții SC E.G.D.

SA au întocmit și un proces verbal în prezența lui A.L.T., pe care însă acesta a refuzat să îl semneze, conform declaraților intimatei, fiind fotografiate totodată posturile de reglare - măsurare, iar planșa fotografică a fost depusă la dosar. În aceste condiții, s-a constatat cu puterea evidenței că susținerile reclamantului sunt nefondate și nedovedite, fiind contrazise de probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care s-a apreciat că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamantului, în apel nefiind evidențiat niciun motiv de modificare ori de schimbare a sentinței apelate. Împotriva acestei decizii, reclamantul A.L.T. a declarat recurs fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința admiterii acțiunii.

În dezvoltarea recursului său, recurentul a formulat următoarele critici: - motivele expuse în decizia recurată se bazează în exclusivitate și în totalitate pe informațiile intimatei, care a denaturat în mod deliberat adevărul, în sensul că nu corespunde adevărului faptul că s-a refuzat semnarea procesului verbal; acest proces verbal întocmit de reprezentanții SC E.G.D. SA a fost semnat cu observații de către A.L.T., ca reprezentant al reclamantului, însă reprezentantul SC E.G.D. SA a condiționat preluarea lui numai dacă se semnează fără observații, fapt neacceptat de reprezentantul reclamantului. - consilierul juridic de la SC E.G.D. SA, a mărturisit ca nu va depune în instanță procesul verbal semnat cu observații și că va depune procesul-verbal nesemnat din partea reclamantului cu mențiunea că s-a refuzat semnarea lui.

- calea de atac a apelului s-a desfășurat fără a se fi avut în vedere conținutul real al procesului verbal și a observațiilor sub a căror rezervă a fost semnat din partea reclamantului; - motivarea făcută de instanța de apel nu corespunde adevărului, în sensul că s-a reținut greșit că racordarea aprovizionării cu gaz a apartamentul proprietatea lui R.I. s-a făcut de la instalația de gaz aparținând lui A.L.T., deoarece instalația respectivă aparține firmei SC M. SRL așa cum se arata pe baza de documente în observațiile la procesul verbal. - nu corespunde adevărului motivarea din ultimul aliniat în sensul că "se constată cu puterea evidenței că susținerile reclamantului sunt nefondate și nedovedite" în condițiile în care reprezentanții intimatei nu se referă la niciun document care să ateste că racordarea s-a făcut de la instalația de gaz aparținând lui A.L.T.

Înalta Curte, a invocat din oficiu excepția nulității recursului reclamantului și în temeiul art. 137 raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a reținut: Recursul este nul potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor prevederi legale: ”Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. În actuala reglementare, recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege. Mai este de reținut că în prezent, cauza recursului constă în nelegalitatea deciziei din apel care se atacă pe această cale, astfel că aceasta trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Având în vedere că prin motivele dezvoltate recurentul și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu hotărârea atacată, fără a-și însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept cu trimitere la textele legale încălcate, acestea nu reprezintă satisfacerea cerinței privind demonstrarea nelegalității deciziei. Motivele de netemeinicie invocate prin cererea de recurs, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere faptul că partea a avut la dispoziție o judecată de fond în fața primei instanțe și o rejudecarea a fondului în apel. Astfel fiind, se constată că recursul declarat de reclamantul A.L.T. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a fost formulat cu încălcarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și în consecință, urmează a fi sancționat cu nulitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității recursului de reclamantul A.L.T. invocată din oficiu. Constată nul recursul declarat de reclamantul A.L.T. împotriva deciziei civile nr. 136/A din 22 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2011.