ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 499/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin

sentința comercială nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a respins cererea

reclamantei SC A.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL Timișoara.

De asemenea a obligat

reclamanta la plata sumei de 7.140 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut că reclamanta SC A.I. SRL, prin acțiunea arbitrală

îndreptată împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL a solicitat nulitatea contractului

de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007, nulitatea contractului

de livrare gaze lichefiate din 20 iunie 2007 și plata cheltuielilor arbitrale,

iar prin sentința arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 Curtea de Arbitraj

Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timișoara a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

S-a invocat de către

reclamantă neexecutarea unei obligații contractuale din partea pârâtei, care

însă nu poate atrage nulitatea absolută a contractului. Nulitatea reprezintă

sancțiunea civilă care desființează retroactiv un act juridic încheiat cu

încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile sale de validitate și

intervine pentru cauze existente la data încheierii sale, iar nu pentru cauze

ulterioare.

Din prevederile

contractuale a rezultat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și

nu a achitat prețul pentru serviciile prestate de către pârâtă, astfel încât

prin sentința arbitrală nr. 4 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Arbitraj

Comercial a fost admisă cererea de plată a sumei datorate.

În cazul actelor

juridice cu executare succesivă desființarea actului operează numai pentru

viitor, însă în speță, contractele încheiate întrunesc toate condițiile

prevăzute de lege vizând valabilitatea unui act juridic și anume capacitatea de

a contracta, consimțământul reviciat, obiectul și cauza.

Deși reclamanta nu

și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale totuși și-a invocat propria sa

culpă contractuală, aspecte care au condus la respingerea ca nefondată a

cererii sale.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 281/PI din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.I. SRL Arad care a criticat

pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art.

304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal prin

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța investită inițial și în subsidiar

reținerea cauzei spre rejudecare, cu anularea sentinței atacate și ca o

consecință admiterea în totalitate a acțiunii în anulare.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prima instanță a soluționat doar

al doilea capăt de cerere, respectiv al constatării nulității contractului de

închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 ignorând primul capăt de

cerere, respectiv ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de

echipamente tehnice din 20 iunie 2007 și implicit a celui de livrare de gaze din

20 iunie 2007 datorită interdependenței dintre ele.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 962 – art. 965 C. civ., rezultă că una dintre condițiile de

valabilitate ale obiectului unui act juridic este ca acesta să existe și să fie

posibil, iar în speță aceste aspecte nu se regăsesc.

Intimata-pârâtă SC

L.G.R. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de reclamanta-recurentă constată că sunt neîntemeiate, urmând a respinge

recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința

arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A.

Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A.I. SRL împotriva pârâtei SC

L.G.R. SRL având ca obiect nulitatea contractelor dintre părți, de închiriere

de echipamente tehnice din 2007 de livrare gaze lichefiate, ca neîntemeiată. A

mai fost respinsă ca tardivă precizarea de acțiune a reclamantei privind

rezoluțiunea contractelor descrise anterior.

De remarcat că

acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva sentinței

arbitrale nr. 75 din 10 iunie 2009 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit.

f) și i) C. proc. civ. solicitându-se anularea hotărârii arbitrale, iar în

rejudecare admiterea acțiunii având ca petit în principal constatarea ca fiind

rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice din 20

iunie 2007 și în subsidiar a constatării nulității aceluiași contract.

Este de necontestat

că o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și

pentru unul din cazurile expres și limitativ reglementate imperativ de

dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ.

Din verificarea

întregii documentații apare fără putere de tăgadă că Tribunalul Arbitral s-a

pronunțat cu rigurozitate în limitele cererii de arbitrare așa cum a fost efectiv

formulată de reclamantă.

Nu se poate reține că

au fost soluționate parțial capetele de cerere cu care a fost investită

instanța, deoarece amplu motivat și bine argumentat s-a răspuns la fiecare

susținere a reclamantei, fiind temeinic înlăturate apărările formulate în

cauză.

Astfel, instanța de

fond a examinat întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de

părțile contractante, modul în care ele au fost îndeplinite, constatând că

toate criticile referitoare la inexistența obiectului contractului nu au

corespondent în clauzele care se regăsesc stipulate la art. 1 din contractul de

închiriere echipamente tehnice din 20 iunie 2007.

Corect a fost

înlăturată și critica reclamantei în privința încălcării dispozițiilor art. 132

alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea intitulată „precizări” și depusă

de aceasta la data de 3 iunie 2008 a fost caracterizată ca tardivă, respectiv

cu mult timp peste prima zi de înfățișare.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.I.

SRL Arad împotriva sentinței comerciale nr. 28/PI din 14 decembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită

nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Arad împotriva sentinței comerciale

nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.