ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 499/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 499/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin sentința comercială nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a respins cererea reclamantei SC A.I. SRL Arad împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL Timișoara. De asemenea a obligat reclamanta la plata sumei de 7.140 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că reclamanta SC A.I. SRL, prin acțiunea arbitrală îndreptată împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL a solicitat nulitatea contractului de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007, nulitatea contractului de livrare gaze lichefiate din 20 iunie 2007 și plata cheltuielilor arbitrale, iar prin sentința arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A.
Timișoara a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. S-a invocat de către reclamantă neexecutarea unei obligații contractuale din partea pârâtei, care însă nu poate atrage nulitatea absolută a contractului. Nulitatea reprezintă sancțiunea civilă care desființează retroactiv un act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la condițiile sale de validitate și intervine pentru cauze existente la data încheierii sale, iar nu pentru cauze ulterioare. Din prevederile contractuale a rezultat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nu a achitat prețul pentru serviciile prestate de către pârâtă, astfel încât prin sentința arbitrală nr. 4 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial a fost admisă cererea de plată a sumei datorate.
În cazul actelor juridice cu executare succesivă desființarea actului operează numai pentru viitor, însă în speță, contractele încheiate întrunesc toate condițiile prevăzute de lege vizând valabilitatea unui act juridic și anume capacitatea de a contracta, consimțământul reviciat, obiectul și cauza. Deși reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile sale contractuale totuși și-a invocat propria sa culpă contractuală, aspecte care au condus la respingerea ca nefondată a cererii sale. Împotriva sentinței comerciale nr. 281/PI din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC A.I. SRL Arad care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.
civ. admiterea recursului, în principal prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța investită inițial și în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare, cu anularea sentinței atacate și ca o consecință admiterea în totalitate a acțiunii în anulare. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prima instanță a soluționat doar al doilea capăt de cerere, respectiv al constatării nulității contractului de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 ignorând primul capăt de cerere, respectiv ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 și implicit a celui de livrare de gaze din 20 iunie 2007 datorită interdependenței dintre ele.
Din interpretarea dispozițiilor art. 962 – art. 965 C. civ., rezultă că una dintre condițiile de valabilitate ale obiectului unui act juridic este ca acesta să existe și să fie posibil, iar în speță aceste aspecte nu se regăsesc. Intimata-pârâtă SC L.G.R. SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de reclamanta-recurentă constată că sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința arbitrală nr. 75 din 10 iunie 2009 a Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I.A. Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A.I.
SRL împotriva pârâtei SC L.G.R. SRL având ca obiect nulitatea contractelor dintre părți, de închiriere de echipamente tehnice din 2007 de livrare gaze lichefiate, ca neîntemeiată. A mai fost respinsă ca tardivă precizarea de acțiune a reclamantei privind rezoluțiunea contractelor descrise anterior. De remarcat că acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.I. SRL împotriva sentinței arbitrale nr. 75 din 10 iunie 2009 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. solicitându-se anularea hotărârii arbitrale, iar în rejudecare admiterea acțiunii având ca petit în principal constatarea ca fiind rezolvit de plin drept contractul de închiriere de echipamente tehnice din 20 iunie 2007 și în subsidiar a constatării nulității aceluiași contract.
Este de necontestat că o hotărâre arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și pentru unul din cazurile expres și limitativ reglementate imperativ de dispozițiile art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ. Din verificarea întregii documentații apare fără putere de tăgadă că Tribunalul Arbitral s-a pronunțat cu rigurozitate în limitele cererii de arbitrare așa cum a fost efectiv formulată de reclamantă. Nu se poate reține că au fost soluționate parțial capetele de cerere cu care a fost investită instanța, deoarece amplu motivat și bine argumentat s-a răspuns la fiecare susținere a reclamantei, fiind temeinic înlăturate apărările formulate în cauză.
Astfel, instanța de fond a examinat întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc de părțile contractante, modul în care ele au fost îndeplinite, constatând că toate criticile referitoare la inexistența obiectului contractului nu au corespondent în clauzele care se regăsesc stipulate la art. 1 din contractul de închiriere echipamente tehnice din 20 iunie 2007. Corect a fost înlăturată și critica reclamantei în privința încălcării dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea intitulată „precizări” și depusă de aceasta la data de 3 iunie 2008 a fost caracterizată ca tardivă, respectiv cu mult timp peste prima zi de înfățișare. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.I.
SRL Arad împotriva sentinței comerciale nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL Arad împotriva sentinței comerciale nr. 28/PI din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.