ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 422 din 21

februarie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială, a admis în parte acțiunea

promovată de reclamanta SC C.T.P. SA în contradictor cu pârâta SC T. SA Arad pe

care a obligat-o, în consecință, la plata sumei de 16.519,16 lei cu titlu de

preț și penalități, respingând capătul de cerere privind constatarea rezilierii

contractului nr. 6746/2005 din culpa pârâtei.

Prin aceeași sentință s-a

respins cererea reconvențională formulată de pârâtă pentru constatarea

rezilierii contractului nr. 6746/2005 din culpa reclamantei.

Instanța de fond a reținut,

în fapt, că părțile au încheiat la 28 iunie 2005 un contract de prestări

servicii autogara având ca obiect închirierea temporară către beneficiar a

serviciilor specifice pe perioada 1 iulie 2005 – 30 iunie 2006, părțile

convenind ca pentru nerespectarea obligațiilor contractuale oricare dintre ele

să poată rezilia contractul.

În aplicarea acestei clauze

pârâta a notificat rezilierea contractului începând cu data de 1 octombrie 2005

însă reclamanta a apreciat că solicitarea nu este justificată pentru că pârâta

nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale neachitând niciuna din facturile

emise, figurând în evidențele fiscale cu un debit de 15.435.28 RON .

Instanța de fond a apreciat

că refuzul pârâtei de plată este nejustificat, excepția de neexecutare nefiind

susținute prin probele administrate și oricum contractul a expirat la 30 iunie

2006 nemaifiind de actualitate rezilierea contractului ci numai pretențiile

pecuniare conform art. 969 și 1066 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 156 din 6 iunie 2007, a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat în parte sentința atacată și a constatat rezilierea

contractului începând cu data de 1 octombrie 2005 din culpa pârâtei, menținând

restul dispozițiilor acesteia și respingând apelul declarat de pârâtă ca

nefondat.

Instanța de apel a

considerat greșită soluția instanței de fond, în sensul respingerii cererii de

reziliere a contractului, deoarece analiza capătului de cerere privind

constatarea rezilierii trebuia să se raporteze la data de 1 octombrie 2005

indicată de părți ca dată de referință pentru reziliere iar nu la data

pronunțării hotărârii.

În contra deciziei a

declarat apel pârâta SC T. SA solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei

instanței competente pentru rejudecare.

Motivele invocate sunt după

caracterizarea recurentei de netemeinicie și de nelegalitate, aceasta

încadrându-le în cazul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate

referă la soluționarea pricinii cu încălcarea competenței materiale în raport

de prevederile art. 282

1

C. proc. civ., cuantumul pretențiilor fiind

sub un miliard lei iar cel de netemeinicie vizează aprecierea greșită a culpei

în executarea obligațiilor contractuale în raport de probele de la dosar.

Intimata – reclamantă nu a

depus întâmpinare la dosar.

Opinia Înaltei Curți.

Trebuie mai întâi precizat

că obiectul controlului instanței de recurs îl formează numai nelegalitatea

hotărârii atacate în raport de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă.

Drept urmare, criticile

vizând temeinicia în fapt a hotărârii atacate nu vor putea fi analizate.

Cu privire la motivul de

nelegalitate care referă la încălcarea normelor de competență și care se

încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., apt să atragă

casarea hotărârii atacate este de observat că, prima instanță sesizată a fost

judecătoria, care, având în vedere obiectul principal al cererii de chemare în

judecată și anume constatarea rezilierii contractului dedus judecății, și-a

declinat competența în favoarea tribunalului prin sentință rămasă irevocabilă,

iar această din urmă instanță în mod legal s-a considerat învestită în raport

de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 17 C. proc. civ.,

atât cu privire la cererea în constatare cât și cu privire la cererea

pecuniară.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge, pentru considerentele evocate, recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC T. SA Arad împotriva deciziei nr. 156 din 6

iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.