ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4812/2012

HOTĂRÂRE
15.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4812/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 359 din 7 noiembrie

2011 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a

respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Botoșani privitor la unele măsuri dispuse prin Decizia nr.

20/2011 a Camerei de Conturi Botoșani.

Recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva acestei sentințe a

fost respins ca tardiv formulat de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 2178 din 4 mai 2012.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că în raport de data comunicării sentinței

(24 noiembrie 2011) și potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea

pronunțată de Curtea de apel poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de

la comunicare, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, declarând recurs

la data de 2 decembrie 2011.

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Botoșani.

Calea extraordinară

de atac exercitată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 teza I

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal recursului

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, prin respingerea

lui ca tardiv formulat, este rezultatul unei greșeli materiale. În acest sens

s-a menționat că nu s-a observat de către instanță faptul că cererea de recurs

a fost depusă prin poșta specială înlăuntrul termenului de recurs, așa cum

rezultă din Borderoul nr. 1058 din 29 noiembrie 2011, recursul fiind respins ca

tardiv în raport de data înregistrării la instanță. În opinia contestatoarei

este vorba de o eroare materială în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului și care a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.

În susținerea

contestației în anulare s-a depus la dosar, în copie, Borderoul nr. 1058 din 29

noiembrie 2011 seria DGFP nr. 1058/UM0798.

Prin întâmpinare,

intimata Curtea de Conturi a României a apreciat ca inadmisibilă contestația în

anulare în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.

318 C. proc. civ.; totodată s-a arătat că este și neîntemeiată calea de atac

promovată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, instanța de

recurs pronunțându-se pe baza documentelor existente la dosar.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă și o

va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi

exercitată numai în condițiile și pentru cazurile expres și limitativ prevăzute

de lege, respectiv de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În speță se invocă

teza I din art. 318 C. proc. civ. potrivit căreia hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale.

Chiar dacă

legiuitorul nu a definit sintagma „greșeală materială”, doctrina și

jurisprudența în materie au stabilit că această ipoteză a textului vizează

exclusiv erorile materiale cu caracter procedural comise prin confundarea unor

elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății

și care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, situație care în cauză

nu se regăsește.

Învestită cu recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva Sentinței

civile nr. 359 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte, raportându-se la

actele dosarului, a constatat că această cale extraordinară de atac a fost

promovată peste termenul de 5 zile de la comunicare, prevăzut de art. 15 alin.

(2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ. În concret, deși sentința a fost comunicată la data de 24

noiembrie 2011, recursul a fost declarat la data de 2 decembrie 2011, Înalta

Curte subliniind că această ultimă dată este menționată în rezoluția de primire

a cererii de recurs.

Pe calea contestației

în anulare se impută, acum, instanței de recurs că a săvârșit o greșeală

materială deoarece din borderoul depus cu ocazia promovării contestației

rezultă că recursul a fost depus prin poștă specială la data de 29 noiembrie

2011.

Se tinde în acest fel

la o rejudecare a recursului ceea ce nu este admisibil în condițiile clar

stabilite prin art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. și de altfel prin

exigențele impuse de ambele texte care reglementează contestația în anulare

(obișnuită și specială).

Lipsa de diligență a

recurentei de a prezenta instanței borderoul din 29 noiembrie 2011 nu poate fi

acoperită prin asimilarea situației prezentate unei greșeli materiale în sensul

mai înainte explicat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 104 C. proc. civ.

„Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc

îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte

de împlinirea lui”, iar aici se face vorbire de serviciile unei poște speciale,

fără a se lua măsurile de precauție de a se depune dovezi cu privire la data

expedierii cererii de recurs în condițiile în care textul citat nu include și

„poșta specială”.

Așadar nu se poate

admite că instanța de recurs a confundat date sau elemente materiale, aceasta

având în vedere toate actele existente la dosar și pronunțând soluția care se

desprinde din acestea.

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Botoșani, împotriva Deciziei nr. 2178 din 4 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 359 din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, c
ÎCCJ 2012-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3035/2012
ile recursului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcți
ÎCCJ 2010-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2412/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta SC ”L.I.” SRL Corni, Județul Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2011-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4796/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamantul Consiliul Județean Botoșani a chemat în judecată Curtea de Conturi
ÎCCJ 2012-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3100/2012
judece același litigiu. Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, a deciziei nr. 26 din 12 iulie 2011 a
Sursă