ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4812/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 359 din 7 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani privitor la unele măsuri dispuse prin Decizia nr. 20/2011 a Camerei de Conturi Botoșani.

Recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 2178 din 4 mai 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că în raport de data comunicării sentinței (24 noiembrie 2011) și potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată de Curtea de apel poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, obligație pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, declarând recurs la data de 2 decembrie 2011. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Botoșani.

Calea extraordinară de atac exercitată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, prin respingerea lui ca tardiv formulat, este rezultatul unei greșeli materiale. În acest sens s-a menționat că nu s-a observat de către instanță faptul că cererea de recurs a fost depusă prin poșta specială înlăuntrul termenului de recurs, așa cum rezultă din Borderoul nr. 1058 din 29 noiembrie 2011, recursul fiind respins ca tardiv în raport de data înregistrării la instanță. În opinia contestatoarei este vorba de o eroare materială în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.

În susținerea contestației în anulare s-a depus la dosar, în copie, Borderoul nr. 1058 din 29 noiembrie 2011 seria DGFP nr. 1058/UM0798. Prin întâmpinare, intimata Curtea de Conturi a României a apreciat ca inadmisibilă contestația în anulare în condițiile în care nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ.; totodată s-a arătat că este și neîntemeiată calea de atac promovată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, instanța de recurs pronunțându-se pe baza documentelor existente la dosar. Examinând cauza, Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă și o va respinge în consecință pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. În speță se invocă teza I din art. 318 C. proc. civ. potrivit căreia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Chiar dacă legiuitorul nu a definit sintagma „greșeală materială”, doctrina și jurisprudența în materie au stabilit că această ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății și care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, situație care în cauză nu se regăsește.

Învestită cu recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani împotriva Sentinței civile nr. 359 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte, raportându-se la actele dosarului, a constatat că această cale extraordinară de atac a fost promovată peste termenul de 5 zile de la comunicare, prevăzut de art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În concret, deși sentința a fost comunicată la data de 24 noiembrie 2011, recursul a fost declarat la data de 2 decembrie 2011, Înalta Curte subliniind că această ultimă dată este menționată în rezoluția de primire a cererii de recurs.

Pe calea contestației în anulare se impută, acum, instanței de recurs că a săvârșit o greșeală materială deoarece din borderoul depus cu ocazia promovării contestației rezultă că recursul a fost depus prin poștă specială la data de 29 noiembrie 2011. Se tinde în acest fel la o rejudecare a recursului ceea ce nu este admisibil în condițiile clar stabilite prin art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. și de altfel prin exigențele impuse de ambele texte care reglementează contestația în anulare (obișnuită și specială). Lipsa de diligență a recurentei de a prezenta instanței borderoul din 29 noiembrie 2011 nu poate fi acoperită prin asimilarea situației prezentate unei greșeli materiale în sensul mai înainte explicat, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 104 C. proc.

civ. „Actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui”, iar aici se face vorbire de serviciile unei poște speciale, fără a se lua măsurile de precauție de a se depune dovezi cu privire la data expedierii cererii de recurs în condițiile în care textul citat nu include și „poșta specială”. Așadar nu se poate admite că instanța de recurs a confundat date sau elemente materiale, aceasta având în vedere toate actele existente la dosar și pronunțând soluția care se desprinde din acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, împotriva Deciziei nr. 2178 din 4 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM