ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 30 din 15 ianuarie 2008, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău invocată de pârâta SA U.V.I.G. SA București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.P. SRL cu sediul în comuna Vernești Județul Bacău în contradictoriu cu pârâtele SA U.V.I.G. SA BUCUREȘTI și SA U.V.I.G. SA Buzău în favoarea Tribunalului București, secția comercială. În fundamentarea acestei soluții s-a avut în vedere că sediul pârâtei se află în București iar pretinsul fapt ilicit săvârșit consta în refuzul de acordare a despăgubirilor solicitate în baza contractului de asigurare, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2) C. proc.

civ. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 527 din 11 aprilie 2008, a admis recursul reclamantei SC T.P. SRL, a modificat în tot sentința nr. 30 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău și a respins excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâta SC U.V.I.G. SA, cauza fiind trimisă Tribunalului Buzău pentru continuarea judecății, reținându-se incidența dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 8 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 478 din 25 martie 2009, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SA U.V.I.G. SA. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC T.P.

SRL și obligată pârâta SA V.I.G. SA BUCUREȘTI la plata sumei de 645.570 EURO plătibili în lei la cursul din data plății, cu titlu de daune delictuale constând în profitul nerealizat pe întreaga societate. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 290.400 EURO reprezentând daune rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la data de 2 august 2005 între reclamantă și firma italiană SC M.P. SRL UNIPERSONALE, 62.244 EURO pierderi cauzate de imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 EURO penalități aferente contractului de credit încheiat cu SC U.Ț.B. SA și 67.415 EURO penalități și majorări rezultate din neplata la termenele scadente a obligațiilor bugetare.

Aceiași pârâtă a mai fost obligată și la plata sumei de 78.511 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu se pune problema cumulului răspunderii contractuale cu cel al răspunderii delictuale deoarece pârâta SA V.I.G. SA BUCUREȘTI a fost obligată prin sentința nr. 2368 din 30 octombrie 2006 a Tribunalului Buzău să respecte clauzele contractului de asigurare, în prezent avându-se în vedere acțiuni în legătură cu refuzul de plată a sumelor asigurate, refuz dovedit neîntemeiat prin hotărâri judecătorești irevocabile; precum și amânări ale executării acestor hotărâri. Pârâta și-a exercitat abuziv drepturile sale procesuale, în fond, în apel, în recurs și pe parcursul executării silite în scopul tergiversării cauzei și aducerii reclamantei în starea de insolvență.

Au fost utilizate o multitudine de căi procedurale în încercarea de a nu plăti despăgubirea contractuală, pârâta asumându-și riscul de a cădea în pretenții și de a se constata cu efect retroactiv că trebuie să suporte atât obligația inițială cât și prejudiciul provocat reclamantei prin această atitudine. Astfel, prin atitudinea sa de nerespectare a clauzelor contractuale pârâta SA V.I.G. SA BUCUREȘTI a creat reclamantei un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, respectiv a fost lipsită de profitul pe care îl putea realiza prin utilizarea la întreaga capacitate a mijloacelor fixe procurate și recondiționate în timp util cu ajutorul despăgubirii ce trebuia acordată în baza contractelor de asigurare.

Potrivit raportului de expertiză contabilă profitul nerealizat pe întreaga societate, inclusiv activitățile de vânzare cu amănuntul prin magazin, ca urmare a întreruperii activității a fost stabilit la suma totală de 2.272.406,98 lei. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 112 din 6 octombrie 2009, a admis apelul pârâtei U.A. (fostă U.V.I.G. SA) București – U.A. SA, sucursala Buzău, împotriva sentinței 478 din 25 martie 2009 a Tribunalului Buzău, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea. De asemenea, a respins, ca nefundat, și apelul reclamantei SC T.P. SRL împotriva aceleiași sentințe și a mai obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 15.034 lei cheltuieli de judecată.

În stabilirea acestei soluții, s-a apreciat că nu este posibilă nici o combinare în cadrul unei acțiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu este posibil nici să se apeleze, în subsidiar, la o acțiune delictuală după ce a fost utilizată acțiunea contractuală pe baza căreia au fost obținute despăgubiri. Atunci când între părți a existat un contract din a cărui executare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de acces fiind numai aceea a răspunderii contractuale. Părțile au fost legate prin raporturi contractuale care și-au produs efectele, neputând opera cumulul celor două răspunderi contractuală și delictuală.

Răspunderea societății de asigurare nu poate fi antrenată decât în limita clauzelor contractuale, prejudiciul suportat ca urmare a nerespectării altor clauze contractuale încheiate de către reclamantă cu partenerii comerciali, nu-i poate fi imputat pârâtei care a uzat de dreptul de a se adresa justiției potrivit dispozițiilor procedurale. Nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta culpabilă, prejudiciul și legătura de cauzalitate, astfel că apelul reclamantei a fost găsit nefondat. Împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC T.P.

SRL care a criticat această hotărâre pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului reclamantei și a respingerii apelului pârâtei. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a U.A. SA Buzău, deși a fost sesizată formal cu această excepție. Deși, reclamanta a suferit grave prejudicii materiale datorate faptelor ilicite grave ale pârâtelor, fapte ilicite extracontractuale, în motivarea hotărârii atacate se regăsește numai o apreciere eronată și anume posibilitatea legală de a se folosi calea răspunderii civile delictuale.

Tot greșită este și teza acreditată în faza procesuală a apelului potrivit căreia pârâta putea suporta prejudiciile numai în condițiile în care erau asigurate și riscurile financiare. Intimata pârâtă SC U.A. SA (denumită anterior U.V.I.G. SA) cu sediul social în București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Din conținutul cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6173/114/2007, reclamanta SC T.P.

SRL Vernești a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SA V.I.G. SA București și SA V.I.G. SA Buzău obligarea lor la plata sumei de 778.700 EURO plătibili în lei la cursul din ziua plății, cu titlu de daune, cuprinzând: - pierderi directe rezultate din oprirea activității, în sumă de 107.000 euro; - penalități și dobânzi vamale și ale administrației financiare, în sumă de 26.000 Euro; - obligații contractuale nerespectate în sumă de 50.400 EURO; - penalități la contracte nerespectate, în sumă de 279.000 Euro și - profit nerealizat, în sumă de 316.300 EURO. Ulterior reclamanta, la termenul din 25 septembrie 2008 a depus o cerere completatoare sub aspectul motivării în fapt, în drept și al probațiunii, iar la termenul din 21 ianuarie 2009 a mai depus o cerere având ca obiect întregirea câtimii pretențiilor, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 1.076.756 EURO plătibili în lei la data plății.

Nu poate fi primită critica recurentei vizând împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei U.A. SA Buzău. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că în faza procesuală a fondului, pârâta U.V.I.G. SA București, în ședința publică de la 11 martie 2009 a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SUCURSALEI BUZĂU a U.V.I.G. SA, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată față de aceasta, deoarece potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale. Mai mult, așa cum prevede art. 1041 C. civ., obligațiile solidare nu se prezumă ci ele trebuiesc circumscrise fiecărui pârât.

Poziția procesuală a reclamantei a fost aceea de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SA V.I.G. SA Buzău, sentința primei instanțe respingând-o, ca neîntemeiată, deoarece SUCURSALA BUZĂU este cea care a semnat și încheiat pentru SA U.V.I.G. SRL BUCUREȘTI în calitatea de asigurător contractul de asigurare al părților. La rândul ei, instanța de apel a găsit neîntemeiată critica pârâtei U.A. SA (fostă U.V.I.G. SA) București relativ excepția lipsei calității procesuale pasive a SUCURSALEI Buzău, pe considerente de opozabilitate. Din cele expuse, apare cât se poate de evident că ambele instanțe au fost preocupate de a soluționa în spiritul legalității excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei U.A.

SA BUZĂU, cu precădere și amplu motivat, încât această critică nu subzistă. De altfel, prin note scrise depuse la data de 28 aprilie 2010 acest motiv de recurs nu a mai fost susținut. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit o corectă situație de fapt și de drept, cu o reală interpretare a susținerilor părților, care a condus la admiterea apelului pârâtei U.A. SA BUCUREȘTI, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. De remarcat că anterior prezentului litigiu de natură comercială, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2368 din 30 octombrie 2006, a admis acțiunea în pretenții a reclamantei SC T.P. SRL împotriva U. SA București, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.171.098,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost menținută această soluție și de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care prin decizia nr. 69 din 17 aprilie 2007, a respins, ca nefundat, apelul pârâtei U. SA BUCUREȘTI. Aceiași situație s-a păstrat și în recurs, pretențiile reclamantei fiind de necontestat. Cu această ocazie, constant, s-a reținut că în baza polițelor de asigurare nr. B-0580357 din 8 iulie 2005 și B-0589390 din 7 septembrie 2005, în condițiile generale, pentru asigurarea bunurilor CGAB-96, reclamanta SC T.P. SRL în calitatea de asigurat a încheiat cu pârâta SC U. SA BUCUREȘTI – FILIALA BUZĂU, în calitatea de asigurător, contractele de asigurare referitor la clădiri, utilaje, materii prime, produse finite și linie de parchet aflate în comuna Vernești nr. 590 Județul Buzău, sumele asigurate fiind de 351.520 EURO pentru primul contract, respectiv 168.000 EURO pentru al doilea contract.

Pentru aspectele juridice expuse anterior, respectiv, obligarea la daune în cuantum de 1.171.098,73 lei, a operat răspunderea contractuală a societății de asigurare. În speță, nu poate fi acreditată teza reclamantei determinată de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale civile de către pârâtă, la fond, în apel, în recurs și pe parcursul executării silite cu scopul de tergiversare a soluționării procesului și aducerea în stadiul de faliment a recurentei. Este adevărat că art. 723 alin. (1) C. proc. civ., consacră în termeni clari că drepturile procesuale trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Jurisprudența și doctrina, au evidențiat constant, că exercitarea căilor legale de atac, precum și apărările efectuate pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza procesuală a executării, nu pot constitui o greșeală care să dea loc la acordarea de daune, decât atunci când sunt depășite limitele normale, în scop de șicană, fără justificarea unui interes legitim, de a constrânge pe adversar la abandonarea dreptului sau anumite concesiuni, dar mai ales când dreptul este deturnat de la finalitatea lui social-economică, în vederea căruia titularul său beneficia de protecția legală. Eventualele prejudicii pe care reclamanta le-a invocat și probat, nu pot fi circumscrise răspunderii civile delictuale a societății de asigurare, probatoriul administrat conducând cu certitudine că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 998 – art. 999 C. civ.

și anume existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC T.P. SRL împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T .P. SRL BUZĂU împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-reclamantă la 49714 lei către intimata-pârâtă SC U.A. SA BUCUREȘTI. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.