ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1445/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Buzău,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 30 din 15

ianuarie 2008, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului

Buzău invocată de pârâta SA U.V.I.G. SA București și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC T.P. SRL cu sediul în comuna

Vernești Județul Bacău în contradictoriu cu pârâtele SA U.V.I.G. SA BUCUREȘTI

și SA U.V.I.G. SA Buzău în favoarea Tribunalului București, secția comercială.

În fundamentarea

acestei soluții s-a avut în vedere că sediul pârâtei se află în București iar

pretinsul fapt ilicit săvârșit consta în refuzul de acordare a despăgubirilor solicitate

în baza contractului de asigurare, fiind aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (2)

C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 527

din 11 aprilie 2008, a admis recursul reclamantei SC T.P. SRL, a modificat în

tot sentința nr. 30 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Buzău și a respins excepția

necompetenței teritoriale invocate de pârâta SC U.V.I.G. SA, cauza fiind

trimisă Tribunalului Buzău pentru continuarea judecății, reținându-se incidența

dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 8 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

478 din 25 martie 2009, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SA U.V.I.G.

SA.

A fost admisă în

parte acțiunea reclamantei SC T.P. SRL și obligată pârâta SA V.I.G. SA

BUCUREȘTI la plata sumei de 645.570 EURO plătibili în lei la cursul din data

plății, cu titlu de daune delictuale constând în profitul nerealizat pe

întreaga societate.

De asemenea, a fost

respinsă cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata

sumei de 290.400 EURO reprezentând daune rezultate din neexecutarea

contractelor încheiate la data de 2 august 2005 între reclamantă și firma

italiană SC M.P. SRL UNIPERSONALE, 62.244 EURO pierderi cauzate de

imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 EURO penalități

aferente contractului de credit încheiat cu SC U.Ț.B. SA și 67.415 EURO

penalități și majorări rezultate din neplata la termenele scadente a

obligațiilor bugetare.

Aceiași pârâtă a mai

fost obligată și la plata sumei de 78.511 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu se pune problema cumulului

răspunderii contractuale cu cel al răspunderii delictuale deoarece pârâta SA V.I.G.

SA BUCUREȘTI a fost obligată prin sentința nr. 2368 din 30 octombrie 2006 a

Tribunalului Buzău să respecte clauzele contractului de asigurare, în prezent

avându-se în vedere acțiuni în legătură cu refuzul de plată a sumelor

asigurate, refuz dovedit neîntemeiat prin hotărâri judecătorești irevocabile;

precum și amânări ale executării acestor hotărâri.

Pârâta și-a exercitat

abuziv drepturile sale procesuale, în fond, în apel, în recurs și pe parcursul

executării silite în scopul tergiversării cauzei și aducerii reclamantei în

starea de insolvență.

Au fost utilizate o

multitudine de căi procedurale în încercarea de a nu plăti despăgubirea

contractuală, pârâta asumându-și riscul de a cădea în pretenții și de a se

constata cu efect retroactiv că trebuie să suporte atât obligația inițială cât

și prejudiciul provocat reclamantei prin această atitudine.

Astfel, prin

atitudinea sa de nerespectare a clauzelor contractuale pârâta SA V.I.G. SA

BUCUREȘTI a creat reclamantei un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat,

respectiv a fost lipsită de profitul pe care îl putea realiza prin utilizarea

la întreaga capacitate a mijloacelor fixe procurate și recondiționate în timp

util cu ajutorul despăgubirii ce trebuia acordată în baza contractelor de

asigurare.

Potrivit raportului

de expertiză contabilă profitul nerealizat pe întreaga societate, inclusiv

activitățile de vânzare cu amănuntul prin magazin, ca urmare a întreruperii

activității a fost stabilit la suma totală de 2.272.406,98 lei.

Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

nr. 112 din 6 octombrie 2009, a admis apelul pârâtei U.A. (fostă U.V.I.G. SA)

București – U.A. SA, sucursala Buzău, împotriva sentinței 478 din 25 martie

2009 a Tribunalului Buzău, a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a

respins acțiunea.

De asemenea, a

respins, ca nefundat, și apelul reclamantei SC T.P. SRL împotriva aceleiași

sentințe și a mai obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 15.034 lei

cheltuieli de judecată.

În stabilirea acestei

soluții, s-a apreciat că nu este posibilă nici o combinare în cadrul unei

acțiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu

este posibil nici să se apeleze, în subsidiar, la o acțiune delictuală după ce

a fost utilizată acțiunea contractuală pe baza căreia au fost obținute despăgubiri.

Atunci când între

părți a existat un contract din a cărui executare au rezultat prejudicii, nu

este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de acces fiind

numai aceea a răspunderii contractuale.

Părțile au fost

legate prin raporturi contractuale care și-au produs efectele, neputând opera

cumulul celor două răspunderi contractuală și delictuală.

Răspunderea

societății de asigurare nu poate fi antrenată decât în limita clauzelor

contractuale, prejudiciul suportat ca urmare a nerespectării altor clauze

contractuale încheiate de către reclamantă cu partenerii comerciali, nu-i poate

fi imputat pârâtei care a uzat de dreptul de a se adresa justiției potrivit

dispozițiilor procedurale.

Nu au fost dovedite

elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta culpabilă,

prejudiciul și legătura de cauzalitate, astfel că apelul reclamantei a fost

găsit nefondat.

Împotriva deciziei nr.

112 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta

SC T.P. SRL care a criticat această hotărâre pentru netemeinicie și

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului reclamantei

și a respingerii apelului pârâtei.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a U.A. SA

Buzău, deși a fost sesizată formal cu această excepție.

Deși, reclamanta a

suferit grave prejudicii materiale datorate faptelor ilicite grave ale

pârâtelor, fapte ilicite extracontractuale, în motivarea hotărârii atacate se

regăsește numai o apreciere eronată și anume posibilitatea legală de a se folosi

calea răspunderii civile delictuale.

Tot greșită este și

teza acreditată în faza procesuală a apelului potrivit căreia pârâta putea

suporta prejudiciile numai în condițiile în care erau asigurate și riscurile

financiare.

Intimata pârâtă SC U.A.

SA (denumită anterior U.V.I.G. SA) cu sediul social în București a depus

întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Din conținutul

cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 28 noiembrie 2007 pe

rolul Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, sub

nr. 6173/114/2007, reclamanta SC T.P. SRL Vernești a solicitat în

contradictoriu cu pârâtele SA V.I.G. SA București și SA V.I.G. SA Buzău

obligarea lor la plata sumei de 778.700 EURO plătibili în lei la cursul din

ziua plății, cu titlu de daune, cuprinzând:

- pierderi directe

rezultate din oprirea activității, în sumă de 107.000 euro;

- penalități și

dobânzi vamale și ale administrației financiare, în sumă de 26.000 Euro;

- obligații

contractuale nerespectate în sumă de 50.400 EURO;

- penalități la

contracte nerespectate, în sumă de 279.000 Euro și

- profit nerealizat,

în sumă de 316.300 EURO.

Ulterior reclamanta, la

termenul din 25 septembrie 2008 a depus o cerere completatoare sub aspectul

motivării în fapt, în drept și al probațiunii, iar la termenul din 21 ianuarie

2009 a mai depus o cerere având ca obiect întregirea câtimii pretențiilor,

solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 1.076.756 EURO

plătibili în lei la data plății.

Nu poate fi primită

critica recurentei vizând împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtei U.A. SA Buzău.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că în faza procesuală a

fondului, pârâta U.V.I.G. SA București, în ședința publică de la 11 martie 2009

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SUCURSALEI BUZĂU a U.V.I.G.

SA, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată față de aceasta,

deoarece potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 a societăților

comerciale sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale

societăților comerciale. Mai mult, așa cum prevede art. 1041 C. civ.,

obligațiile solidare nu se prezumă ci ele trebuiesc circumscrise fiecărui pârât.

Poziția procesuală a

reclamantei a fost aceea de respingere a excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SA V.I.G. SA Buzău, sentința primei instanțe respingând-o, ca

neîntemeiată, deoarece SUCURSALA BUZĂU este cea care a semnat și încheiat pentru

SA U.V.I.G. SRL BUCUREȘTI în calitatea de asigurător contractul de asigurare al

părților.

La rândul ei,

instanța de apel a găsit neîntemeiată critica pârâtei U.A. SA (fostă U.V.I.G. SA)

București relativ excepția lipsei calității procesuale pasive a SUCURSALEI

Buzău, pe considerente de opozabilitate.

Din cele expuse,

apare cât se poate de evident că ambele instanțe au fost preocupate de a

soluționa în spiritul legalității excepția lipsei de calitate procesuală pasivă

a pârâtei U.A. SA BUZĂU, cu precădere și amplu motivat, încât această critică

nu subzistă. De altfel, prin note scrise depuse la data de 28 aprilie 2010

acest motiv de recurs nu a mai fost susținut.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit o corectă situație

de fapt și de drept, cu o reală interpretare a susținerilor părților, care a

condus la admiterea apelului pârâtei U.A. SA BUCUREȘTI, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

De remarcat că

anterior prezentului litigiu de natură comercială, Tribunalul Buzău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 2368 din 30

octombrie 2006, a admis acțiunea în pretenții a reclamantei SC T.P. SRL

împotriva U. SA București, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a

sumei de 1.171.098,73 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost menținută

această soluție și de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ, care prin decizia nr. 69 din 17 aprilie 2007, a

respins, ca nefundat, apelul pârâtei U. SA BUCUREȘTI. Aceiași situație s-a

păstrat și în recurs, pretențiile reclamantei fiind de necontestat.

Cu această ocazie,

constant, s-a reținut că în baza polițelor de asigurare nr. B-0580357 din 8

iulie 2005 și B-0589390 din 7 septembrie 2005, în condițiile generale, pentru

asigurarea bunurilor CGAB-96, reclamanta SC T.P. SRL în calitatea de asigurat a

încheiat cu pârâta SC U. SA BUCUREȘTI – FILIALA BUZĂU, în calitatea de

asigurător, contractele de asigurare referitor la clădiri, utilaje, materii

prime, produse finite și linie de parchet aflate în comuna Vernești nr. 590

Județul Buzău, sumele asigurate fiind de 351.520 EURO pentru primul contract,

respectiv 168.000 EURO pentru al doilea contract.

Pentru aspectele

juridice expuse anterior, respectiv, obligarea la daune în cuantum de

1.171.098,73 lei, a operat răspunderea contractuală a societății de asigurare.

În speță, nu poate fi

acreditată teza reclamantei determinată de exercitarea abuzivă a drepturilor

procesuale civile de către pârâtă, la fond, în apel, în recurs și pe parcursul executării

silite cu scopul de tergiversare a soluționării procesului și aducerea în

stadiul de faliment a recurentei.

Este adevărat că art.

723 alin. (1) C. proc. civ., consacră în termeni clari că drepturile procesuale

trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au

fost recunoscute de lege.

Jurisprudența și

doctrina, au evidențiat constant, că exercitarea căilor legale de atac, precum

și apărările efectuate pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza

procesuală a executării, nu pot constitui o greșeală care să dea loc la

acordarea de daune, decât atunci când sunt depășite limitele normale, în scop

de șicană, fără justificarea unui interes legitim, de a constrânge pe adversar

la abandonarea dreptului sau anumite concesiuni, dar mai ales când dreptul este

deturnat de la finalitatea lui social-economică, în vederea căruia titularul

său beneficia de protecția legală.

Eventualele

prejudicii pe care reclamanta le-a invocat și probat, nu pot fi circumscrise

răspunderii civile delictuale a societății de asigurare, probatoriul

administrat conducând cu certitudine că nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile art. 998 – art. 999 C. civ. și anume existența unui prejudiciu, a

unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu și vinovăția.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul reclamantei SC T.P. SRL

împotriva deciziei nr. 112 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E

C

I

D

E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC T

.P. SRL BUZĂU împotriva deciziei

nr.

112

din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-reclamantă la 49714 lei către intimata-pârâtă SC U.A. SA BUCUREȘTI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2010.