ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3631/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6958/120/2012/a1, reclamantul Cabinetul Individual de Insolventă P.M. în calitate de lichidator al SC F.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul R.D. solicitând instanței de judecată obligarea acestuia la plata sumei de 701.399 RON reprezentând totalitatea activelor existente în patrimoniul societății debitoare la data de 31 decembrie 2009. (data prezentării ultimelor situații financiare). În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 85/2006. Prin sentința nr. 432 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus declinarea competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15 mai 2013, sub nr. 1837/93/2013/a1, în aplicarea art. 6 al Legii nr. 85/2008 privind procedura insolvenței. Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin sentința nr. 1836 din 26 iunie 2013 a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ ivit.

În fundamentarea acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut în esență, că în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul judiciar a formulat, în baza dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului R.D., acțiune ce formează obiectul cauzei înregistrată la Tribunalul llfov, sub nr. 1837/93/2012 A1, că întrucât dosarul de faliment a fost declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, astfel cum s-a arătat mai sus în baza acelorași argumente din sentința civilă nr. 1835/2013, dar și a principiului accesorium sequitur principale și art. 17 C. proc. civ. instanța competentă este Tribunalul Dâmbovița. Înalta Curte, învestită legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc.

civ., constată că Tribunalul Ilfov este competent teritorial să soluționeze cauza pentru motivele ce se vor arăta. Relevanță în soluționarea prezentului conflict negativ de competență o prezintă faptul că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a unor persoane cu atribuții de conducere și supraveghere a activității SC R.C. SRL, derivă din procesul ce formează obiectul Dosarului nr. 1837/93/2013 al Tribunalului Ilfov prin care s-a dispus deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC R.C. SRL, dosar aflat în competența de soluționare a Tribunalului Ilfov, secția civilă, ca urmare a deciziei nr. 3630 din 29 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu rol de regulator de competență.

Față de această împrejurare, în aplicarea art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și a principiului accesorium sequitur principale, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.