ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3631/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6958/120/2012/a1,

reclamantul Cabinetul Individual de Insolventă P.M. în calitate de lichidator al

SC F.C. SRL a chemat în judecată pe pârâtul R.D. solicitând instanței de judecată

obligarea acestuia la plata sumei de 701.399 RON reprezentând totalitatea activelor

existente în patrimoniul societății debitoare la data de 31 decembrie 2009. (data

prezentării ultimelor situații financiare).

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că pârâtul se face vinovat de încălcarea prevederilor art.

138 alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările

ulterioare.

În drept, cererea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și e) din Legea

nr. 85/2006.

Prin sentința

nr. 432 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus declinarea

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, dosarul fiind

înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15 mai 2013, sub nr. 1837/93/2013/a1,

în aplicarea art. 6 al Legii nr. 85/2008 privind procedura insolvenței.

Tribunalul Ilfov,

secția civilă, prin sentința nr. 1836 din 26 iunie 2013 a admis excepția de necompetență

teritorială invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Dâmbovița și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ ivit.

În fundamentarea

acestei soluții cea de-a doua instanță a reținut în esență, că în cadrul procedurii

falimentului, lichidatorul judiciar a formulat, în baza dispozițiilor art. 138

alin. (1) lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 cerere de atragere a răspunderii

patrimoniale a pârâtului R.D., acțiune ce formează obiectul cauzei înregistrată

la Tribunalul llfov, sub nr. 1837/93/2012 A1, că întrucât dosarul de faliment a

fost declinat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, astfel cum s-a arătat mai sus

în baza acelorași argumente din sentința civilă nr. 1835/2013, dar și a principiului

accesorium sequitur principale și art. 17 C. proc. civ. instanța competentă este

Tribunalul Dâmbovița.

Înalta Curte,

învestită legal cu soluționarea conflictului negativ de competență, în raport de

dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ., constată că Tribunalul Ilfov este

competent teritorial să soluționeze cauza pentru motivele ce se vor arăta.

Relevanță în soluționarea

prezentului conflict negativ de competență o prezintă faptul că acțiunea ce formează

obiectul prezentei cauze, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a unor

persoane cu atribuții de conducere și supraveghere a activității SC R.C. SRL, derivă

din procesul ce formează obiectul Dosarului nr. 1837/93/2013 al Tribunalului Ilfov

prin care s-a dispus deschiderea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 împotriva

debitoarei SC R.C. SRL, dosar aflat în competența de soluționare a Tribunalului

Ilfov, secția civilă, ca urmare a deciziei nr. 3630 din 29 octombrie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu rol de regulator de competență.

Față de această

împrejurare, în aplicarea art. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

și a principiului accesorium sequitur principale, Înalta Curte va stabili competența

teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.