ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 106 din 09 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C.

Inculpatul V.C.D. a

fost obligat la plata sumelor de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale

și de 130.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata unei

rente globală către partea civilă în sumă de 5.600 RON.

Totodată inculpatul a

mai fost obligat la plata unei prestații periodice în favoarea părții civile în

cuantum de 700 RON lunar, de la data de 09 aprilie 2013 până la încetarea

stării de incapacitate.

S-a luat act că

Spitalul Județean de Urgență Tg. Jiu nu se constituie parte civilă.

A fost obligat

inculpatul la plata sumelor de:

- 42 RON cu dobânzile

legale aferente la data plății, către Spitalul orășenesc Novaci, reprezentând

contravaloarea asistenței medicale de urgență acordată părții civile B.C.;

- 1.730,00 RON cu

dobânzile legale aferente la data plății, despăgubiri civile către Serviciul

Județean de Ambulanță Gorj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate

cu transportul și asistența medicală a părții civile B.C.;

- 17.309,41 RON, cu

dobânzile legale aferente la data plății, despăgubiri civile către Spitalul

Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a

părții civile B.C.

- 2.663,823 RON;

2.173,619 RON și 3.480,152 RON, cu dobânzile legale aferente la data plății

pentru fiecare sumă, către Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova,

reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile B.C.

- 1.650 RON

cheltuieli de judecată către partea civilă, reprezentând onorarii pentru

apărătorii acesteia.

- 200 RON cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 260

din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.

13088/95/2012, a fost admisă cererea inculpatului V.C.D. privind judecarea

cauzei conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și în baza art.

20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și

lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A fost dedusă

reținerea și arestul preventiv de la 01 august 2012, la zi, s-a menținut starea

de arest a inculpatului și s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpat la rămânerea definitivă a hotărârii în vederea introducerii profilelor

genetice în S.N.D.G.J.

S-a dispus obligarea

inculpatului la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 RON

reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul Gorj.

A fost disjunsă

soluționarea laturii civile a cauzei.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că în ziua de 27 iulie 2012, inculpatul

și partea vătămată s-au întâlnit, mai întâi în târgul organizat în comună cu

prilejul sărbătorii Sf. Pantelimon, apoi seara, în barul SC L. COM SRL Grasna,

sat Aninișu din Vale, unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat biliard.

În imaginile înregistrate de camera 2 video instalată în local, se observă că,

la orele 00:34, în timp ce juca biliard cu partea vătămată, inculpatul a

devenit foarte violent și a atacat-o pe partea vătămată, cei doi fiind

despărțiți de persoanele aflate în apropiere, care i-au scos din local. După

acest moment, inculpatul și partea vătămată au continuat să se certe pe terasa

barului și în drumul public, unde inculpatul V.C.D. i-a aplicat părții vătămate

B.C. lovituri repetate, cu pumnii și picioarele, în special în zona capului,

doborând-o pe carosabil. Partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a rămas

întinsă pe sol, fiind inițial transportată la Spitalul Orășenesc Novaci, de

unde a fost transferată la Spitalul de Urgență "T.V." Tg. Jiu și

apoi, din cauza agravării stării sale de sănătate, a fost transferată la

Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova.

Din raportul de

constatare medico-legală nr. 3.229 din 13 august 2012, întocmit de către

Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a reținut că părții vătămate i-au fost

produse leziuni de violență, prin lovire cu corpuri dure, care necesită 65 - 70

zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.

Din foaia de

observație clinică generală, nr. 38287 din 28 iulie 2012, emisă de Spitalul

Clinic de Urgență Craiova, s-a reținut că partea vătămată a fost internată la

ora 05:50, cu diagnosticul la internare: "traumatism cranio-cerebral

acut". La examinarea cutiei craniene, a rezultat că partea vătămată

prezintă hematoame extradurale acute și fracturi cominutive cu înfundare,

fronto-temporo-parietală bilateral, cu dislocare și înfundare de fragment osos

ceea ce duce la concluzia că loviturile aplicate de către inculpat au vizat

zona capului și au fost lovituri foarte puternice, care au produs fracturi atât

pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă a craniului, ceea ce exclude

susținerea inculpatului privind faptul că partea vătămată ar fi suferit aceste

leziuni ca urmare a căderii pe asfalt.

Toți martorii

audiați, care au declarat că se aflau sub influenta alcoolului, au confirmat

faptul că între partea vătămată și inculpat au existat mai multe conflicte în

seara de 27/28 iulie 2012. Martorii au arătat că inculpatul i-a aplicat părții

vătămate lovituri cu pumnii și picioarele și în interiorul barului, însă cei

doi au fost despărțiți în special de martorul C.V.V.

Din ansamblul

probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarațiile

inculpatului date în cursul cercetării judecătorești prin care acesta a

recunoscut fapta săvârșită, și-a însușit în totalitate probele administrate în

timpul urmăririi penale și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza

procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. precizând că nu are

alte probe de formulat în apărarea sa, tribunalul a constatat că acesta se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 -

175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În consecință,

tribunalul a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și a dispus condamnarea

acestuia la pedeapsa cu închisoarea, prin sentința penală mai sus menționată.

Prin aceeași

sentință, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.

Referitor la latura

civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în

cauza de față cu suma de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și

250.000 RON reprezentând daune morale.

De asemenea, a

solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în cuantum

de 1.000 RON lunar, având în vedere faptul că în prezent este încadrat în

gradul de handicap "grav", neavând posibilitatea de a se întreține,

având nevoie de însoțitor.

Din certificatul de

încadrare în grad de handicap nr. 350 din data de 07 februarie 2013, atașat la

dosarul cauzei, s-a reținut că partea civilă se încadrează în gradul de

handicap: I GRAV, prezentând deficiență funcțională gravă și putând beneficia

de asistent personal.

La dosar partea

vătămată a atașat mai multe chitanțe, bonuri fiscale și facturi, prin care

înțelege să justifice cheltuielile efectuate cu tratamentele, transportul și

procurarea medicamentelor, precum și alte cheltuieli ce s-au impus a fi

efectuate, având în vedere starea sănătății părții civile în perioada ce a

urmat conflictului.

În ședința publică

din data de 12 februarie 2013 au fost ascultați martorii Z.P. și D.R., propuși

de inculpat și C.C., propusă de partea civilă, iar în ședința publică din 26

februarie 2013, a fost ascultat martorul H.N., propus de partea civilă,

depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Din depozițiile

martorilor propuși de partea civilă, a rezultat că înainte de conflict B.C.

lucra ca ziler la diferite munci, în special în domeniul construcțiilor, pentru

activitatea sa fiind plătit cu 50 - 60 RON/zi. Această activitate avea un

caracter ocazional și sezonier, în funcție de specificul lucrărilor la care era

solicitat.

Din analiza probelor

administrate în cauză, respectiv actele medicale și proba testimonială, s-a

reținut că după conflict partea civilă a fost internat în spital și, fiind

într-o stare gravă, nu se putea deplasa singur. Acesta a fost internat în

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. Imediat după prima externare,

starea sănătății părții civile era tot proastă, acesta putându-se deplasa cu

greu singur și se exprima cu dificultate. După internări repetate, starea

sănătății părții civile s-a mai îmbunătățit.

În cauză instanța a

dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină

Legală Craiova, care să stabilească dacă în urma agresiunilor partea vătămată a

rămas cu o infirmitate fizică permanentă sau temporară; în cazul în care

infirmitatea este temporară să se stabilească pentru ce perioadă; dacă partea

vătămată și-a pierdut capacitatea de muncă iar, în caz afirmativ, în ce procent;

dacă partea vătămată este încadrabilă într-un grad de handicap iar, în caz

afirmativ, să se stabilească în ce grad și în ce proporție i-a fost diminuată

capacitatea de muncă.

Din concluziile

raportului de expertiză medico-legală nr. 202/A din 07 februarie 2013 s-a

reținut că numitul B.C. a prezentat leziuni de violență produse în data de 28

iulie 2012 prin lovire cu corpuri dure. Leziunile de violență au necesitat 65 -

70 zile îngrijiri medicale de la data producerii și au pus în primejdie viața

victimei. La data examinării, B.C. prezintă diagnosticul: tetrapareză spastică

predominant stânga. TCC. Hematom extradural temporo-parietal dreapta, operat;

urmare a agresiunii suferite. Prezintă o deficiență globală severă cu IA = 90%,

corespunzător gradului I de invaliditate. Are capacitatea de muncă pierdută,

necesitând îngrijire permanentă din partea altei persoane. Prezintă infirmitate

fizică permanentă, urmând să fie reexaminat peste 12 luni.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpatul V.C.D. și partea civilă B.C.

Partea civilă B.C. a

criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, solicitând acordarea prestației

periodice în cuantumul indicat la prima instanță, întrucât doar această sumă îi

permite să își procure toate cele necesare tratamentului, acordarea dobânzii

legale și pentru sumele stabilite cu titlu de daune materiale sau morale, dar

și acordarea integrală a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri,

arătându-se că daunele materiale sunt dovedite prin înscrisuri și declarații de

martori iar daunele morale sunt justificate prin urmările deosebit de grave.

Inculpatul V.C. a

solicitat reducerea sumei stabilite. cu titlu de despăgubiri materiale în

limitele a ceea ce s-a dovedit efectiv în cauză, apreciind că suma de 40.000

RON este acordată fără nicio probă în ceea ce privește prestația periodică a

solicitat ca la stabilirea acesteia să fie luat în considerare pensia lunară de

care beneficiază din partea D.G.A.S.P.C. Gorj. S-a invocat de asemenea că

daunele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat în raport de

orientarea jurisprudenței interne.

Prin Decizia penală

nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul V.C.D. și

partea civilă B.C. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 09 aprilie 2013

pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost desființată

în parte sentința și în rejudecare:

- a fost redus

cuantumul despăgubirii stabilite pentru prejudiciul moral de la 130.000 RON la

100.000 RON.

- a fost redus

cuantumul sumei globale acordate cu titlu de prestație periodică pentru

perioada de timp dintre data săvârșirii faptei și până la pronunțare, de la

5.600 RON la 4.920 RON; sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la

rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății efective.

- a fost redus

cuantumul prestației periodice de la 700 RON/lunar la 410 RON/lunar, aceasta

urmând a fi plătită începând cu data de 21 iunie 2013 și până la încetarea

stării de nevoie.

S-a dispus ca

inculpatul să plătească sumele stabilite cu titlu de despăgubiri materiale și

morale, cu dobândă legală calculată de la rămânerea definitivă a prezentei și

până la plata efectivă.

Au fost menținute

restul dispozițiilor.

A fost respinsă

cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de

judecată (onorariu avocați).

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 RON reprezentând

onorariu avocat oficiu urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că:

prestația periodică solicitată de partea civilă în vederea despăgubirii sale

pentru veniturile de care este lipsită (700 RON lunar) - aspect criticat atât

de inculpat cât și de partea civilă, instanța de apel a reținut că în cazul în

care ca urmare a faptei ilicite a inculpatului se produce părții vătămate un

prejudiciu constând în pierderea totală a capacității de muncă (în cauză partea

vătămată conform raportului de expertiză nr. 202/A/2013 are capacitatea de

muncă pierdută necesitând îngrijire permanentă) aceste despăgubiri se

calculează fie în raport de veniturile pe care persoana vătămată le obținea

anterior survenirii incapacității de muncă (salariu sau orice alte venituri constante)

fie, în absența oricărei alte probe prin raportare la venitul minim garantat în

plată în economia națională, prezumându-se că o persoană majoră, aptă de muncă,

ar putea în condiții normale să obțină lunar cel puțin o sumă la nivelul celei

indicate de legiuitor.

În cauză, partea

vătămată nu era angajată la momentul la care a avut loc agresiunea prestând

diverse munci ca zilier în localitate (lucrând în special în construcții)

pentru care obținea conform declarațiilor martorilor 50 - 60 RON/zi (martori

D.R. și C.C.).

Cei doi martori

precizează însă că aceste activități remunerate ale părții vătămate nu aveau un

caracter de continuitate, neputându-se stabili câte zile pe lună ar fi putut să

se angajeze, astfel că la calculul veniturilor anterioare ale victimei nu pot

fi avute în vedere astfel de sume, întrucât erau obținute sporadic, depinzând

de lucrările desfășurate în localitate și evident de anotimp, dat fiind că în

construcții se lucrează cu precădere în anotimpurile calde. În absența oricăror

alte probe în analiza acestor pretenții prima instanță trebuia să se raporteze

la venitul minim garantat, urmând a dispune obligarea inculpatului la plata

unei prestații periodice care să îi asigure victimei infracțiunii venituri

lunare într-un cuantum egal cu cel care este prezumat de legiuitor că ar fi

putut fi obținut (700 RON lunar), astfel încât despăgubirea să fie

corespunzătoare cantității de muncă pe care partea vătămată nu o mai poate

presta.

Din această sumă

trebuie să fie scăzută suma acordată lunar cu titlu de ajutor social de

D.G.A.S.P.C. Gorj, întrucât acest ajutor social este acordat tocmai în

considerarea stării de invaliditate a victimei, inculpatul fiind obligat la

despăgubiri numai în vederea completării veniturilor până la cuantumul dovedit

de partea vătămată, în cauză din prestație lunară de 700 RON urmând a se scădea

suma de 293 RON lunar (indemnizație lunară acordată începând cu luna octombrie

2012 în baza Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap), rezultând o prestație periodică de 410 RON lunar

(sumă rotunjită).

stabilirii unui cuantum diferit pentru prestația periodică lunară la care este

îndreptățită victima infracțiunii în vederea asigurării unor venituri similare

celor obținute anterior survenirii stării de invaliditate, urmează a fi

recalculată suma globală acordată cu același titlu pentru intervalul de timp

dintre data faptei și pronunțarea prezentei decizii (iulie 2012 - iunie 2013)

astfel încât aceasta se va reduce de la 5.600 RON la 4.920 RON.

privește cuantumul despăgubirilor materiale acordate de prima instanță

respectiv 40.000 RON instanța de apel a constat că acestea au fost corect

stabilite prin evaluarea întregului probatoriu, atât înscrisuri cât și declarații

de martori. Despăgubirile materiale au ca rol să asigure o reparare integrală a

prejudiciului suferit de partea civilă, urmând a fi evaluate în raport de toate

cheltuielile efectuate în vederea asigurării unui tratament medical

corespunzător pentru leziunile produse, dar și cheltuielile ocazionate de

transportul în vederea administrării tratamentului, regimul alimentar special,

plata persoanelor care au asigurat însoțirea sau îngrijirea victimei în

perioada de spitalizare precum și orice alte cheltuieli suplimentare în

perioada de convalescență. Este adevărat că se impune dovedirea sumelor pe care

partea civilă le pretinde cu titlu de despăgubiri materiale însă aceste probe

nu sunt limitate la înscrisuri, întrucât nu este vorba de pretenții izvorâte dintr-o

convenție a părților ci dintr-un fapt juridic ilicit, ca atare și declarațiile

martorilor se impun a fi luate în considerare, aceștia făcând o evaluare în

raport de propriile informații cu privire la sumele pe care partea civilă le-a

cheltuit.

daunele morale instanța de apel a reținut, în acord cu tribunalul, că datorită

urmărilor deosebit de grave ale faptei inculpatului partea civilă a suferit un

prejudiciu nepatrimonial, fiindu-i produse suferințe atât ca urmare a traumei

inițiale și a procesului de convalescență ulterior dar și datorită stării de

invaliditate care evident îi aduce limitări în plan social și familial

împiedicându-l în prezent să ducă o viață normală. În evaluarea acestui

prejudiciu, în absența unor criterii legale exprese, instanța este obligată să

se raporteze la criterii jurisprudențiale, urmând a lua în considerare datele

despre persoana părții civile (vârstă, stare de sănătate anterioară, situație

familială, etc.), despre urmările iremediabile produse, pentru a stabili

despăgubiri care să asigure o echitabilă reparație a prejudiciilor încercate.

În cauză suma de 130.000 RON acordată de tribunal este prea mare în raport de

prejudiciul încercat, urmând a fi redusă într-un cuantum apreciat constant în

jurisprudență ca echitabil pentru acest gen de prejudicii, respectiv 100.000

RON.

pentru fiecare dintre sumele globale acordate de instanță (prestație periodică,

despăgubiri materiale, despăgubiri morale) inculpatul să fie obligat și la

plata dobânzilor legale aferente acestora, dobânzile fiind menite tocmai să

asigure repararea integrală a prejudiciului - lipsa de folosință a sumelor de

bani. Dobânda legală se va acorda însă de la data rămânerii definitive a

hotărârii judecătorești și până la data plății efective, și nu de data

săvârșirii faptei ilicite așa cum solicită partea civilă, întrucât doar de la

data rămânerii definitive creanța devine certă, lichidă și exigibilă.

Împotriva acestei

decizii, partea civilă B.C. a declarat, în termen legal, recursul de față,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei

hotărâri legale și temeinice în sensul celor reținute în partea introductivă a

prezentei hotărâri.

Examinând recursul

declarat de partea civilă B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

În cauză, se observă

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, la 21 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare

a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea

au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse

în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C.

proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul

recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de

drept.

Așa fiind, se

constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr.

2/2013, a fost și cel reglementat anterior de art. 385

9

alin. (1)

pct. 10 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de partea civilă

care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării

de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a

arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de

lege, între care nu se mai regăsește și pct. 10, invocat de aceasta.

În ce privește cazul

de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., invocat de partea civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a

fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau

în considerare din oficiu, astfel că cererea de majorare a cuantumului

despăgubirilor formulată de partea civilă nu poate fi examinată în recurs

întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri

fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului cauzat prin

infracțiunea săvârșită de către inculpat. Față de considerentele expuse,

avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică

existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează

ca recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr. 234

din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, de 150 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr.

234 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM