ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3630/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 106 din 09 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B.C. Inculpatul V.C.D. a fost obligat la plata sumelor de 40.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și de 130.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă și la plata unei rente globală către partea civilă în sumă de 5.600 RON. Totodată inculpatul a mai fost obligat la plata unei prestații periodice în favoarea părții civile în cuantum de 700 RON lunar, de la data de 09 aprilie 2013 până la încetarea stării de incapacitate. S-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Tg.
Jiu nu se constituie parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata sumelor de: - 42 RON cu dobânzile legale aferente la data plății, către Spitalul orășenesc Novaci, reprezentând contravaloarea asistenței medicale de urgență acordată părții civile B.C.; - 1.730,00 RON cu dobânzile legale aferente la data plății, despăgubiri civile către Serviciul Județean de Ambulanță Gorj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul și asistența medicală a părții civile B.C.; - 17.309,41 RON, cu dobânzile legale aferente la data plății, despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile B.C. - 2.663,823 RON; 2.173,619 RON și 3.480,152 RON, cu dobânzile legale aferente la data plății pentru fiecare sumă, către Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile B.C.
- 1.650 RON cheltuieli de judecată către partea civilă, reprezentând onorarii pentru apărătorii acesteia. - 200 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 260 din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 13088/95/2012, a fost admisă cererea inculpatului V.C.D. privind judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost dedusă reținerea și arestul preventiv de la 01 august 2012, la zi, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la rămânerea definitivă a hotărârii în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. S-a dispus obligarea inculpatului la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, către Baroul Gorj. A fost disjunsă soluționarea laturii civile a cauzei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în ziua de 27 iulie 2012, inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit, mai întâi în târgul organizat în comună cu prilejul sărbătorii Sf. Pantelimon, apoi seara, în barul SC L. COM SRL Grasna, sat Aninișu din Vale, unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat biliard. În imaginile înregistrate de camera 2 video instalată în local, se observă că, la orele 00:34, în timp ce juca biliard cu partea vătămată, inculpatul a devenit foarte violent și a atacat-o pe partea vătămată, cei doi fiind despărțiți de persoanele aflate în apropiere, care i-au scos din local. După acest moment, inculpatul și partea vătămată au continuat să se certe pe terasa barului și în drumul public, unde inculpatul V.C.D.
i-a aplicat părții vătămate B.C. lovituri repetate, cu pumnii și picioarele, în special în zona capului, doborând-o pe carosabil. Partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a rămas întinsă pe sol, fiind inițial transportată la Spitalul Orășenesc Novaci, de unde a fost transferată la Spitalul de Urgență "T.V." Tg. Jiu și apoi, din cauza agravării stării sale de sănătate, a fost transferată la Spitalul Clinic de Urgență nr. 1 Craiova. Din raportul de constatare medico-legală nr. 3.229 din 13 august 2012, întocmit de către Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a reținut că părții vătămate i-au fost produse leziuni de violență, prin lovire cu corpuri dure, care necesită 65 - 70 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate.
Din foaia de observație clinică generală, nr. 38287 din 28 iulie 2012, emisă de Spitalul Clinic de Urgență Craiova, s-a reținut că partea vătămată a fost internată la ora 05:50, cu diagnosticul la internare: "traumatism cranio-cerebral acut". La examinarea cutiei craniene, a rezultat că partea vătămată prezintă hematoame extradurale acute și fracturi cominutive cu înfundare, fronto-temporo-parietală bilateral, cu dislocare și înfundare de fragment osos ceea ce duce la concluzia că loviturile aplicate de către inculpat au vizat zona capului și au fost lovituri foarte puternice, care au produs fracturi atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă a craniului, ceea ce exclude susținerea inculpatului privind faptul că partea vătămată ar fi suferit aceste leziuni ca urmare a căderii pe asfalt.
Toți martorii audiați, care au declarat că se aflau sub influenta alcoolului, au confirmat faptul că între partea vătămată și inculpat au existat mai multe conflicte în seara de 27/28 iulie 2012. Martorii au arătat că inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri cu pumnii și picioarele și în interiorul barului, însă cei doi au fost despărțiți în special de martorul C.V.V. Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declarațiile inculpatului date în cursul cercetării judecătorești prin care acesta a recunoscut fapta săvârșită, și-a însușit în totalitate probele administrate în timpul urmăririi penale și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc.
pen. precizând că nu are alte probe de formulat în apărarea sa, tribunalul a constatat că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În consecință, tribunalul a admis cererea inculpatului privind judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa cu închisoarea, prin sentința penală mai sus menționată. Prin aceeași sentință, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei. Referitor la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauza de față cu suma de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 250.000 RON reprezentând daune morale.
De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în cuantum de 1.000 RON lunar, având în vedere faptul că în prezent este încadrat în gradul de handicap "grav", neavând posibilitatea de a se întreține, având nevoie de însoțitor. Din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 350 din data de 07 februarie 2013, atașat la dosarul cauzei, s-a reținut că partea civilă se încadrează în gradul de handicap: I GRAV, prezentând deficiență funcțională gravă și putând beneficia de asistent personal. La dosar partea vătămată a atașat mai multe chitanțe, bonuri fiscale și facturi, prin care înțelege să justifice cheltuielile efectuate cu tratamentele, transportul și procurarea medicamentelor, precum și alte cheltuieli ce s-au impus a fi efectuate, având în vedere starea sănătății părții civile în perioada ce a urmat conflictului.
În ședința publică din data de 12 februarie 2013 au fost ascultați martorii Z.P. și D.R., propuși de inculpat și C.C., propusă de partea civilă, iar în ședința publică din 26 februarie 2013, a fost ascultat martorul H.N., propus de partea civilă, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. Din depozițiile martorilor propuși de partea civilă, a rezultat că înainte de conflict B.C. lucra ca ziler la diferite munci, în special în domeniul construcțiilor, pentru activitatea sa fiind plătit cu 50 - 60 RON/zi. Această activitate avea un caracter ocazional și sezonier, în funcție de specificul lucrărilor la care era solicitat. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv actele medicale și proba testimonială, s-a reținut că după conflict partea civilă a fost internat în spital și, fiind într-o stare gravă, nu se putea deplasa singur.
Acesta a fost internat în Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. Imediat după prima externare, starea sănătății părții civile era tot proastă, acesta putându-se deplasa cu greu singur și se exprima cu dificultate. După internări repetate, starea sănătății părții civile s-a mai îmbunătățit. În cauză instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Craiova, care să stabilească dacă în urma agresiunilor partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă sau temporară; în cazul în care infirmitatea este temporară să se stabilească pentru ce perioadă; dacă partea vătămată și-a pierdut capacitatea de muncă iar, în caz afirmativ, în ce procent; dacă partea vătămată este încadrabilă într-un grad de handicap iar, în caz afirmativ, să se stabilească în ce grad și în ce proporție i-a fost diminuată capacitatea de muncă.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 202/A din 07 februarie 2013 s-a reținut că numitul B.C. a prezentat leziuni de violență produse în data de 28 iulie 2012 prin lovire cu corpuri dure. Leziunile de violență au necesitat 65 - 70 zile îngrijiri medicale de la data producerii și au pus în primejdie viața victimei. La data examinării, B.C. prezintă diagnosticul: tetrapareză spastică predominant stânga. TCC. Hematom extradural temporo-parietal dreapta, operat; urmare a agresiunii suferite. Prezintă o deficiență globală severă cu IA = 90%, corespunzător gradului I de invaliditate. Are capacitatea de muncă pierdută, necesitând îngrijire permanentă din partea altei persoane. Prezintă infirmitate fizică permanentă, urmând să fie reexaminat peste 12 luni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul V.C.D. și partea civilă B.C. Partea civilă B.C. a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, solicitând acordarea prestației periodice în cuantumul indicat la prima instanță, întrucât doar această sumă îi permite să își procure toate cele necesare tratamentului, acordarea dobânzii legale și pentru sumele stabilite cu titlu de daune materiale sau morale, dar și acordarea integrală a sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri, arătându-se că daunele materiale sunt dovedite prin înscrisuri și declarații de martori iar daunele morale sunt justificate prin urmările deosebit de grave. Inculpatul V.C. a solicitat reducerea sumei stabilite.
cu titlu de despăgubiri materiale în limitele a ceea ce s-a dovedit efectiv în cauză, apreciind că suma de 40.000 RON este acordată fără nicio probă în ceea ce privește prestația periodică a solicitat ca la stabilirea acesteia să fie luat în considerare pensia lunară de care beneficiază din partea D.G.A.S.P.C. Gorj. S-a invocat de asemenea că daunele morale au fost acordate într-un cuantum exagerat în raport de orientarea jurisprudenței interne. Prin Decizia penală nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul V.C.D. și partea civilă B.C. împotriva Sentinței penale nr. 106 din 09 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 17303/95/2012, a fost desființată în parte sentința și în rejudecare: - a fost redus cuantumul despăgubirii stabilite pentru prejudiciul moral de la 130.000 RON la 100.000 RON.
- a fost redus cuantumul sumei globale acordate cu titlu de prestație periodică pentru perioada de timp dintre data săvârșirii faptei și până la pronunțare, de la 5.600 RON la 4.920 RON; sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății efective. - a fost redus cuantumul prestației periodice de la 700 RON/lunar la 410 RON/lunar, aceasta urmând a fi plătită începând cu data de 21 iunie 2013 și până la încetarea stării de nevoie. S-a dispus ca inculpatul să plătească sumele stabilite cu titlu de despăgubiri materiale și morale, cu dobândă legală calculată de la rămânerea definitivă a prezentei și până la plata efectivă. Au fost menținute restul dispozițiilor.
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocați). Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că:
Referitor la prestația periodică solicitată de partea civilă în vederea despăgubirii sale pentru veniturile de care este lipsită (700 RON lunar) - aspect criticat atât de inculpat cât și de partea civilă, instanța de apel a reținut că în cazul în care ca urmare a faptei ilicite a inculpatului se produce părții vătămate un prejudiciu constând în pierderea totală a capacității de muncă (în cauză partea vătămată conform raportului de expertiză nr. 202/A/2013 are capacitatea de muncă pierdută necesitând îngrijire permanentă) aceste despăgubiri se calculează fie în raport de veniturile pe care persoana vătămată le obținea anterior survenirii incapacității de muncă (salariu sau orice alte venituri constante) fie, în absența oricărei alte probe prin raportare la venitul minim garantat în plată în economia națională, prezumându-se că o persoană majoră, aptă de muncă, ar putea în condiții normale să obțină lunar cel puțin o sumă la nivelul celei indicate de legiuitor. În cauză, partea vătămată nu era angajată la momentul la care a avut loc agresiunea prestând diverse munci ca zilier în localitate (lucrând în special în construcții) pentru care obținea conform declarațiilor martorilor 50 - 60 RON/zi (martori D.R. și C.C.). Cei doi martori precizează însă că aceste activități remunerate ale părții vătămate nu aveau un caracter de continuitate, neputându-se stabili câte zile pe lună ar fi putut să se angajeze, astfel că la calculul veniturilor anterioare ale victimei nu pot fi avute în vedere astfel de sume, întrucât erau obținute sporadic, depinzând de lucrările desfășurate în localitate și evident de anotimp, dat fiind că în construcții se lucrează cu precădere în anotimpurile calde. În absența oricăror alte probe în analiza acestor pretenții prima instanță trebuia să se raporteze la venitul minim garantat, urmând a dispune obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice care să îi asigure victimei infracțiunii venituri lunare într-un cuantum egal cu cel care este prezumat de legiuitor că ar fi putut fi obținut (700 RON lunar), astfel încât despăgubirea să fie corespunzătoare cantității de muncă pe care partea vătămată nu o mai poate presta. Din această sumă trebuie să fie scăzută suma acordată lunar cu titlu de ajutor social de D.G.A.S.P.C. Gorj, întrucât acest ajutor social este acordat tocmai în considerarea stării de invaliditate a victimei, inculpatul fiind obligat la despăgubiri numai în vederea completării veniturilor până la cuantumul dovedit de partea vătămată, în cauză din prestație lunară de 700 RON urmând a se scădea suma de 293 RON lunar (indemnizație lunară acordată începând cu luna octombrie 2012 în baza Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), rezultând o prestație periodică de 410 RON lunar (sumă rotunjită).
Ca urmare a stabilirii unui cuantum diferit pentru prestația periodică lunară la care este îndreptățită victima infracțiunii în vederea asigurării unor venituri similare celor obținute anterior survenirii stării de invaliditate, urmează a fi recalculată suma globală acordată cu același titlu pentru intervalul de timp dintre data faptei și pronunțarea prezentei decizii (iulie 2012 - iunie 2013) astfel încât aceasta se va reduce de la 5.600 RON la 4.920 RON.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale acordate de prima instanță respectiv 40.000 RON instanța de apel a constat că acestea au fost corect stabilite prin evaluarea întregului probatoriu, atât înscrisuri cât și declarații de martori. Despăgubirile materiale au ca rol să asigure o reparare integrală a prejudiciului suferit de partea civilă, urmând a fi evaluate în raport de toate cheltuielile efectuate în vederea asigurării unui tratament medical corespunzător pentru leziunile produse, dar și cheltuielile ocazionate de transportul în vederea administrării tratamentului, regimul alimentar special, plata persoanelor care au asigurat însoțirea sau îngrijirea victimei în perioada de spitalizare precum și orice alte cheltuieli suplimentare în perioada de convalescență. Este adevărat că se impune dovedirea sumelor pe care partea civilă le pretinde cu titlu de despăgubiri materiale însă aceste probe nu sunt limitate la înscrisuri, întrucât nu este vorba de pretenții izvorâte dintr-o convenție a părților ci dintr-un fapt juridic ilicit, ca atare și declarațiile martorilor se impun a fi luate în considerare, aceștia făcând o evaluare în raport de propriile informații cu privire la sumele pe care partea civilă le-a cheltuit.
Referitor la daunele morale instanța de apel a reținut, în acord cu tribunalul, că datorită urmărilor deosebit de grave ale faptei inculpatului partea civilă a suferit un prejudiciu nepatrimonial, fiindu-i produse suferințe atât ca urmare a traumei inițiale și a procesului de convalescență ulterior dar și datorită stării de invaliditate care evident îi aduce limitări în plan social și familial împiedicându-l în prezent să ducă o viață normală. În evaluarea acestui prejudiciu, în absența unor criterii legale exprese, instanța este obligată să se raporteze la criterii jurisprudențiale, urmând a lua în considerare datele despre persoana părții civile (vârstă, stare de sănătate anterioară, situație familială, etc.), despre urmările iremediabile produse, pentru a stabili despăgubiri care să asigure o echitabilă reparație a prejudiciilor încercate. În cauză suma de 130.000 RON acordată de tribunal este prea mare în raport de prejudiciul încercat, urmând a fi redusă într-un cuantum apreciat constant în jurisprudență ca echitabil pentru acest gen de prejudicii, respectiv 100.000 RON.
S-a decis ca pentru fiecare dintre sumele globale acordate de instanță (prestație periodică, despăgubiri materiale, despăgubiri morale) inculpatul să fie obligat și la plata dobânzilor legale aferente acestora, dobânzile fiind menite tocmai să asigure repararea integrală a prejudiciului - lipsa de folosință a sumelor de bani. Dobânda legală se va acorda însă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data plății efective, și nu de data săvârșirii faptei ilicite așa cum solicită partea civilă, întrucât doar de la data rămânerii definitive creanța devine certă, lichidă și exigibilă. Împotriva acestei decizii, partea civilă B.C. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul celor reținute în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând recursul declarat de partea civilă B.C. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la 21 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Așa fiind, se constată că, printre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013, a fost și cel reglementat anterior de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., situație în care criticile susținute de partea civilă care se subsumau acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar, recursul limitându-se, așa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege, între care nu se mai regăsește și pct. 10, invocat de aceasta. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de partea civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, astfel că cererea de majorare a cuantumului despăgubirilor formulată de partea civilă nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpat. Față de considerentele expuse, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.C. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.C.D., se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AM
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.