ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4294/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180/D din 2 mai 2011 a Tribunalului Cluj s-au respins cererile formulate în cauză de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Au fost condamnați inculpații M.C.I.,  deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, cetățenie română, fără antecedente penale și S.M.N., deținut în prezent în Penitenciarul Gherla, cetățenie română, fără antecedente penale, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen., pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunii de tentativă la omor, la pedeapsa de câte: 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul detenției preventive începând cu data de 16 decembrie 2010 până la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează: suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 20.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.; suma de 763,02 RON, cu dobânda legală calculată începând cu data de 16 decembrie 2010 și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj; suma de 10.674,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Secția Neurochirurgie; suma de 3.315,89 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc - Secția Neurologie.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin Rechizitoriul nr. 1171/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații M.C.I. și S.M.N., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut în esență faptul că, sus-numiții, în cursul nopții de 14/15 decembrie 2010, aflându-se împreună în locuința inculpatului M.C.I., au aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părții vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia.

Audiați în cauză, inculpații au avut o atitudine sinceră, au recunoscut în întregime faptele reținute în sarcina lor prin actul de inculpare, pe care le regretă, solicitând ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc, dorind să uzeze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpații M.C.I. și S.M.N. se cunosc din toamna anului 2009, pentru că au muncit pe același șantier.

În cursul lunii decembrie 2010, cei doi inculpați își desfășurau activitatea la imobilele în construcție din localitatea Florești, județul Cluj.

Potrivit declarației inculpatului M.C.I., la data de 13 decembrie 2010, în împrejurări similare a cunoscut-o pe partea vătămată F.G.

În cursul serii de 14 decembrie 2010, inculpații M.C.I. și S.M.N. se aflau la magazinul alimentar situat în apropierea imobilului în care locuia la acea dată inculpatul M.C.I., situat pe str. F. din localitatea Florești, județul Cluj, împrejurare în care s-au întâlnit cu partea vătămată F.G.

Ulterior, cei trei au purtat discuții în cadrul cărora au luat hotărârea să consume băuturi alcoolice și astfel s-au înțeles să se deplaseze la locuința inculpatului M.C.I., nu înainte însă ca inculpatul S.M.N. să cumpere o butelie cu vin. Deoarece inculpatul M.C.I. și-a exprimat doleanța de a mai rămâne un timp în magazin, pentru a putea intra în locuința sa, a remis cheile de acces în locuința inculpatului S.M.N., urmând ca acesta, împreună cu partea vătămată F.G., să-l aștepte în interiorul locuinței până va reveni de la magazin.

După ce inculpatul S.M.N., împreună cu partea vătămată F.G. au ajuns la locuința inculpatului M.C.I., au început să consume conținutul buteliei cu vin, timp în care a sosit și inculpatul M.C.I. având asupra sa o altă butelie cu vin.

Potrivit declarațiilor inculpaților au consumat împreună cu partea vătămată F.G. conținutul buteliilor cu vin, au servit masa și apoi au luat hotărârea să se deplaseze la barul C., situat pe str. T. din localitatea Florești, județul Cluj, pentru a mai consuma băuturi alcoolice.

Înainte de a efectua deplasarea înspre local, inculpatul S.M.N., însoțit de partea vătămată F.G., s-au deplasat la locuința celui dintâi, aspect confirmat și de declarația martorului D.I.V., persoană la care la acea dată locuia inculpatul S.M.N. Inculpatul S.M.N. și-a schimbat obiectele vestimentare și apoi, însoțit de partea vătămată, au revenit la locuința inculpatului M.C.I., deplasându-se toți trei înspre localul C. unde, inculpatul M.C.I. a comandat și achitat contravaloarea a două beri și a unei sticle de suc. Acest aspect este confirmat de declarația martorului M.I.S., administratorul localului care a precizat faptul că, cei doi inculpați, însoțiți de partea vătămată au intrat în local în jurul orelor 00.05 și după aproximativ 10 minute de la sosire, au plecat.

Partea vătămată F.G. ar fi ajuns în stare de ebrietate, potrivit susținerilor inculpaților, motiv pentru care inculpatul M.C.I. i-a permis părții vătămate F.G. să înnopteze în locuința sa. În acest sens, cei trei au revenit la locuința inculpatului M.C.I. și după ce partea vătămată F.G. s-a schimbat de obiectele vestimentare pe care le purta, cu haine oferite de inculpatul M.C.I., inculpatul S.M.N. a părăsit locuința.

După plecarea inculpatului S.M.N., inculpatul M.C.I. a observat că îi lipsește telefonul, motiv pentru care a trezit-o pe partea vătămată F.G. pentru a o chestiona cu privire la lipsa telefonului. Partea vătămată F.G. a negat că i-ar fi luat telefonul mobil și astfel, inculpatul M.C.I. a luat hotărârea să se deplaseze la locuința inculpatului S.M.N. pentru a discuta cu acesta despre lipsa telefonului mobil. În locuința inculpatului S.M.N., în prezența martorului D.I.V., cei doi inculpați au purtat discuții legate de telefon și pentru a-l asigura că telefonul mobil nu este asupra sa și nici în locuință, inculpatul S.M.N. a apelat de pe propriul telefon, numărul de telefon al inculpatului M.C.I.

Conștientizând că ar fi putut pierde telefonul pe traseul parcurs înspre sau dinspre localul C., cei doi inculpați s-au hotărât să refacă traseul pentru a căuta telefonul, sens în care au părăsit locuința inculpatului S.M.N. Inculpatul M.C.I. susține că inițial s-au deplasat la propria-i locuință pentru a-i „pune față în față" pe inculpatul S.M.N. și partea vătămată F.G. Doar pentru că cei doi au negat vehement că i-ar fi luat telefonul și după ce „au căutat" și în locuința inculpatului M.C.I., folosind același procedeu ca și în locuința inculpatului S.M.N., inculpații au plecat și au refăcut traseul parcurs în și dinspre local, timp în care partea vătămată F.G. a rămas în locuința inculpatului M.C.I.

După refacerea traseului, pentru că nu au reușit să găsească telefonul, inculpații au revenit la locuința lui M. unde, au început să poarte discuții cu partea vătămată, legate de lipsa telefonului.

Inculpații au susținut că în cadrul acestor discuții, partea vătămată F.G. s-a supărat pentru că „a fost acuzat", s-a ridicat din pat și l-ar fi împins pe inculpatul M., susținând că dorește să plece, însă inculpatul M. i-ar fi aplicat o palmă în zona feței, aspect susținut de inculpatul S.M.N. și nuanțat de inculpatul M.C.I., care a precizat că i-a aplicat „cu mâna dreaptă două palme" părții vătămate, pentru că anterior, aceasta l-ar fi lovit în zona umărului și abdomenului.

Ambii au recunoscut că „au palmele grele"; în plus, inculpatul M. a precizat că are forță în mâini pentru că este obișnuit cu greutățile, tocmai pentru că lucrează în construcții, precum și faptul că, la câte palme i-a aplicat părții vătămate, aceasta i-ar fi înapoiat telefonul, dacă l-ar fi avut asupra sa.

La un moment dat, inculpații au susținut că au observat partea vătămată sângerând, sens în care i-au recomandat să se spele în toaleta locuinței. După ce partea vătămată ar fi revenit din toaletă, inculpatul M.C.I. susține că a întrebat-o din nou pe partea vătămată „unde este telefonul", apoi s-a enervat și i-a aplicat din nou lovituri părții vătămate cu pumnul în umăr, cu palma peste față, cu genunchiul în zona feței; întrucât, partea vătămată și-ar fi așezat mâinile protector, i-ar fi lovit doar mâinile care îi acopereau capul și pieptul.

Inculpatul S.M.N. a susținut că în același context, după ce inculpatul M.C.I. i-ar fi aplicat o lovitură cu palma peste față, i-ar fi aplicat și el „o palmă peste față și vreo două peste cap", iar apoi, ulterior acestui moment, M.C.I. i-ar mai aplicat două palme în zona feței; apoi cu piciorul, a lovit-o în zona maxilarului stâng, după care a lovit-o cu genunchiul în zona pieptului, împrejurare în care partea vătămată a căzut.

Deoarece partea vătămată ar fi susținut că nu se simte bine, cei doi inculpați au întins-o pe patul din camera locuinței și au observat faptul că „i se umflă fața" și i s-au modificat funcțiile vitale (a început să respire sacadat, s-a răcit, a început să sforăie, i s-a oprit respirația); motiv pentru care, cei doi inculpați au luat hotărârea să apeleze serviciul unic de urgență 112, nu înainte de a se înțelege asupra a ceea ce vor relata cu privire la împrejurarea în care s-a produs evenimentul în sensul că, la revenirea în locuință, au găsit în interiorul acesteia un hoț, căruia i-au aplicat lovituri.

Până la sosirea ambulanței, inculpatul S.M.N. a înlăturat urmele produse în timpul agresiunii, respectiv a șters pe jos cu mopul, pentru a înlătura petele de sânge.

Ambii inculpați au recunoscut faptul că au aplicat lovituri părții vătămate în mai multe reprize, la intervale diferite de timp, patru-cinci reprize.

Partea vătămată F.G. a fost transportată la Unitatea de Primire a Urgențelor I Cluj-Napoca, moment în care au fost sesizate și organele de poliție.

Partea vătămată F.G. a fost internată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca cu diagnosticul „TCC sever acut închis. Hematom subdural supraacut fronto-temporo-parietal drept. Edem cerebral postraumatic. Comă gradul IV. Afirmativ agresiune" și s-a intervenit neurochirurgical.

În data de 31 decembrie 2010, a fost externată din Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca și transportată în vederea continuării tratamentului de recuperare neurologică, la Spitalul Județean Miercurea-Ciuc - Secția Neurologie -, unde a rămas internată până în data de 12 ianuarie 2011.

Partea vătămată F.G. a fost externată având următorul diagnostic: „TCCAI grav prin agresiune. Hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept operat. Suspect leziune axonală difuză. Tetrapareză spastică predominant hemipareză dreaptă. Sindrom deteriorativ psiho-organic grav. Disfagie în remisie. Pneumonie. Infecție urinară cu enterococ plurirezistent. Cașexie. Anemie microcitară - formă ușoară. Hepatită cronică toxică."

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 10051/II/a/197/2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca la data de 25 ianuarie 2011, leziunile suferite de partea vătămată F.G. necesită pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale; au pus în primejdie viața victimei; s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure; prezintă sechele neuropsihice cu deficiență funcțională gravă care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane, iar timpul total de îngrijiri medicale, precum și eventuala invaliditate și/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii raportului.

Starea de fapt s-a probat cu: proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral; proces-verbal de cercetare a locului faptei și planșe foto; dovezi de ridicare; concluzii preliminare nr. 10051/II/a/197; proces-verbal; declarațiile martorilor D.I.V., M.I.S., B.L., S.S., T.S.O.; ordonanță de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. – S.I.C.; raport de constatare medico-legală nr. 10051/II/a/197 din 25 ianuarie 2011; declarația părții vătămate F.G.; declarațiile inculpatului M.C.I.; declarațiile inculpatului S.M.N.

La termenul din data de 28 aprilie 2011, inculpații prin apărători au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina fiecăruia, respectiv din infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen. în cea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., arătând în esență faptul că, sub aspectul laturii subiective, inculpații nu au urmărit și nici acceptat producerea rezultatului, starea de pericol creată, fiindu-le imputabilă pe bază de praeterintenție; cererile au fost puse în discuția părților la termenul de mai sus, instanța urmând a se pronunța asupra lor prin prezenta hotărâre.

Instanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina fiecărui inculpat, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. din punct de vedere al laturii subiective, în sensul că, faptele sus-numiților nu au la bază ca formă a vinovăției, praeterintenția;

Astfel, având în vedere modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor (numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zona capului vizată) a rezultat fără dubii că, deși nu au urmărit să suprime viața părții vătămate F.G., au avut o atitudine indiferentă, de acceptare a posibilității producerii acestui rezultat, acționând dacă nu cu intenție directă, cel puțin cu intenție indirectă; poziție subiectivă care reiese și din faptul că, la un moment dat, inculpații au conștientizat că starea sănătății părții vătămate F.G. s-a agravat, „pentru că a început să-i curgă sânge din nas", motiv pentru care au trimis-o să se spele în toaleta locuinței; cu toate acestea, la revenirea ei în cameră, au continuat să-i aplice lovituri cu palmele în zona capului, respectiv cu genunchiul.

De asemenea, la aprecierea poziției subiective a inculpaților, trebuie avut în vedere și urmările concrete produse; în speță, din concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca reiese că, leziunile suferite de partea vătămată necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale; i-au pus în primejdie viața; la data externării din Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc (12 ianuarie 2011) prezenta sechele neuropsihice cu deficiență funcțională globală gravă, care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane; timpul total de îngrijiri medicale și eventuala invaliditate și/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii raportului (25 ianuarie 2011).

Totodată, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 C. pen. raportat la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților prin actul de inculpare, pe care instanța o apreciază ca fiind corectă; astfel, actele de executare calificate comise de inculpați se înglobează în conținutul infracțiunii de tentativă la omor și care este incriminată potrivit alin. (2) al art. 174 C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.C.I. care, în cursul nopții de 14/15 decembrie 2010 aflându-se în locuința sa împreună cu inculpatul S.M.N., a aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părții vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.M.N. care, în cursul nopții de 14/15 decembrie 2010 aflându-se în locuința inculpatului M.C.I. a aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părții vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor concretizat în natura faptelor, modul și împrejurările de comitere a acestora, urmările grave produse asupra părții vătămate; de persoana inculpaților care au dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, regretând fapta, aflați la prima confruntare cu legea penală.

În consecință, instanța a dat eficiență dispozițiilor prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, pentru săvârșirea de către fiecare a infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) C. pen.

Partea vătămată F.G., prin înscrisul depus la dosar, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale, plus suma de 20.000 euro, cu titlu de daune morale.

Serviciul de Ambulanță al județului Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 736,02 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și de transport medical asistat acordat părții vătămate F.G., cu dobânda legală, calculată potrivit dispozițiilor legale, începând cu data de 16 decembrie 2010 (ziua imediat următoare intervenției) și până la data achitării integrale a debitului.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.674,30 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor aferente îngrijirii acordate părții vătămate F.G. în perioada cât a fost spitalizată în Secția Neurochirurgie, respectiv 15 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010.

Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc - Secția de Neurologie - a depus decontul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părții vătămate F.G. în perioada 31 decembrie 2010 - 12 ianuarie 2011, cuantumul fiind de 3.315,89 RON.

Inculpații au învederat instanței faptul că doresc să recupereze prejudiciul cauzat, manifestare de voință pe care instanța o apreciază ca fiind o achiesare totală raportat la pretențiile civile formulate în cauză de părțile civile mai sus menționate.

În consecință, în baza art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează: suma de 2.033,04 RON cu titlu de daune materiale plus suma de 20.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă F.G.; suma de 763,02 RON, cu dobânda legală calculată începând cu data de 16 decembrie 2010 și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă Serviciul de Ambulanță al Județului Cluj; suma de 10.674,30 RON către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Secția Neurochirurgie; suma de 3.315,89 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc - Secția Neurologie.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații M.C.I. și S.M.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților M.C.I. și S.M.N. la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, în raport de gravitatea și împrejurările reale ale faptei deduse judecății.

S-a arătat că modalitatea concretă în care au acționat inculpații denotă o atitudine psihică de totală indiferență și sfidare a normelor de conviețuire socială și a valorilor sociale fundamentale, cum este dreptul la viață. Inculpații au exercitat acte de violență asupra unei persoane care nu avea posibilitatea de a riposta sau de a se apăra, fiind în inferioritate numerică, având o constituție fizică slabă, mobilul agresiunii fiind unul josnic, respectiv dispariția telefonului inculpatului M. și bănuiala că ar fi fost sustras de partea vătămată, precum și dorința de a se răzbuna, de a-și face dreptate singuri și de a da părții vătămate o lecție.

Inculpații nu au anunțat imediat după agresarea părții vătămate organele medico-sanitare, ci după circa 25 de minute, timp în care au pus la cale o strategie de a da vina pe partea vătămată pentru cele întâmplate, acuzând-o de săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că apelurile nu sunt fondate și Ie-a respins.

Împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, în termen legal s-au exercitat recursuri de către aceeași titulari, respectiv procurorul și inculpații M. și S.

Parchetul solicită admiterea recursului și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru infracțiunea concret comisă, la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sporit, judicios individualizată și proporționalizată în raport cu gravitatea și împrejurările reale ale faptei deduse judecății. Cu privire la modalitatea concretă în care cei doi inculpați au acționat în momentele exercitării violențelor fizice asupra victimei, sunt de remarcat mai multe aspecte și împrejurări de fapt, care denotă practic poziția psihică și atitudinea ambilor autori, de totală indiferență și sfidare față de normele de conviețuire socială și cele penale, inclusiv în privința valorilor sociale referitoare la cele mai importante drepturi fundamentale ale oricărei persoane - dreptul la integritate corporală și sănătate, dar mai presus de orice - dreptul la viață. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii, s-a concretizat practic într-o multitudine de lovituri intense, puternice și repetate, cu palmele, pumnii și chiar cu picioarele, în toate zonele corpului victimei, dar mai ales în zona capului, iar agresiunile fizice au avut o mare durată în timp, fiind reluate în mai multe „reprize", chiar și după ce partea vătămată a căzut pe sol, a început să sângereze puternic din nas și a fost trimisă tocmai de inculpați să se spele în baia locuinței. Conform probelor cauzei, după momentul în care inculpații au constatat cu propriile simțuri că starea victimei s-a deteriorat accentuat, aceștia nu au luat măsuri imediate de chemare/anunțare a organelor medico-sanitare, în scopul acordării primului ajutor victimei și al limitării efectelor negative a multiplelor violențe fizice suferite. Hotărârea instanței de fond apare ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului prea redus al pedepsei închisorii aplicate autorilor. Greșita individualizare a sancțiunii penale stabilite în concret, menținută în apel, este de natură să impieteze asupra scopului esențial al aplicării de pedepse față de orice persoană care a comis infracțiuni, și anume prevenirea reiterării comportamentului infracțional similar sau de alt gen de autorii faptelor, ori a inițierii unei conduite ilicite cu caracter penal de către alte persoane.

Prin stabilirea și aplicarea unor pedepse în limite evident disproporționate față de pericolul social propriu-zis al faptei comise, îndreptarea contra vieții persoanelor, și a împrejurărilor în care aceasta s-a produs, a fost diminuată în mod nepermis și într-un procent considerabil eficiența sancțiunii penale, atât în ce privește apărarea valorilor sociale ocrotite de lege, cât și cu referire la realizarea funcțiilor specifice care vizează nemijlocit persoanele de exemplaritate.

Se invocă și că la încadrarea juridică nu s-a reținut art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpații solicită admiterea recursului și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice și condamnarea pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 22 alin. (2) C. pen. și reținerea de circumstanțe atenuante. În continuare se arată că inculpații au zădărnicit producerea rezultatului mai grav, moartea victimei, au stropit victima cu apă și au sunat la 112. Se arată că inculpații au fost provocați de victimă.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont la individualizarea pedepsei de gradul de pericol social al faptei concretizat în natura faptelor, modul și împrejurările de comitere a acestora, urmărire produse asupra părții vătămate, de persoana inculpaților care au dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, regretând fapta, fiind la prima confruntare cu legea penală.

Instanța de recurs retine următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și legală. Aceleași învederări au fost realizate și la nivelul judecății din apel.

A rezultat din ansamblul probator că în cursul nopții de 14/15 decembrie 2010 inculpatul M.C.I., aflându-se în locuința sa împreună cu inculpatul S.M.N., ambii au aplicat mai multe lovituri cu palmele, cu intensitate deosebită, în zona capului părții vătămate F.G., cauzându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața părții vătămate.

Nu pot fi primite solicitările inculpaților de schimbare a încadrării juridice și de aplicare a prevederilor art. 22 și art. 73 lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:

Din rechizitoriul întocmit în cauză nu se desprinde posibilitatea ca faptei să i se dea o altă încadrare juridică, dimpotrivă este explicată la fila 6 motivația care a condus la reținerea intenției inculpaților de a suprima viața părții vătămate. De asemenea în rechizitoriu nu se face mențiune despre împiedicarea de către inculpați a producerii rezultatului și nici despre reținerea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. ca fiind fapta comisă de inculpați până în momentul împiedicării producerii rezultatului.

Totodată în actul de trimitere în judecată nu se face referire la vreo atitudine provocatoare a părții vătămate, astfel că nu sunt incidente nici prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Mai mult decât atât, procurorul s-a pronunțat în mod expres prin Ordonanța din data de 2 februarie 2011 asupra solicitării inculpatului M.C.I. de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cerere în care a făcut referire și la art. 22 C. pen., respingând cererea formulată și indicând motivele pentru care s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate.

Chiar dacă inculpații contestă încadrarea juridică a faptei, solicitările lor în acest sens nu pot fi primite:

Astfel, din raportul de constatare medico-legală reiese că partea vătămată F.G. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, leziunile au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața părții vătămate, la externare partea vătămată prezintă sechele neuropsihice cu deficiență funcțională globală gravă care necesită îngrijire permanentă din partea altei persoane. Timpul total de îngrijiri medicale și eventuala invaliditate și/sau infirmitate posttraumatică se vor putea aprecia la 6 - 8 luni de la data întocmirii prezentului act medico-legal (25 ianuarie 2011).

Din același raport reiese că partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul "TCC sever acut închis. Hematom subdural supraacut fronto-temporo-parietal drept. Edem cerebral posttraumatic. Comă grad IV."

Față de modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei (numărul loviturilor aplicate, intensitatea acestora, zona capului vizată) deși este posibil ca inculpații să nu fi urmărit să suprime viața părții vătămate F.G., totuși aceștia au avut o atitudine indiferentă, de acceptare a posibilității producerii acestui rezultat, acționând cel puțin cu intenție indirectă. Intenția indirectă este demonstrată și de faptul că la un moment dat, conștientizând că starea sănătății părții vătămate F.G. s-a agravat „pentru că a început să-i curgă sânge din nas" inculpații au trimis-o să se spele în toaleta locuinței, însă la revenirea ei în cameră, au continuat să-i aplice lovituri cu palmele în zona capului, respectiv cu genunchiul.

De asemenea, intenția indirectă de suprimare a vieții părții vătămate este demonstrată și de urmările concrete produse, respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate și aducerea acesteia în starea de comă grad IV.

Nu sunt incidente nici prevederile art. 22 C. pen. privind împiedicarea producerii rezultatului mai grav, deoarece salvarea vieții părții vătămate se datorează intervenției medicilor și nu apelului inculpaților la Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (SNUAU) 112 și nici faptului că au stropit partea vătămată cu apă.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpaților se constată că instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a dozat corespunzător pedepsele, în condițiile în care fapta este sancționată cu închisoarea de la 3 ani și 4 luni la 8 ani și 4 luni închisoare, inculpații se află la prima confruntare cu legea penală, au recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa urmează a fi executată în regim de detenție.

Individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului, numai în această manieră putând fi realizat scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Gravitatea faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală sunt criterii cumulative, întrucât ele se intercondiționează reciproc, astfel că în procesul de individualizare a cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia nu trebuie dată o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului ori celor care caracterizează fapta săvârșită.

Instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse în măsură a atinge scopul de sancționare a acestora, dar și pe cel de reeducare, ținând seama de toate criteriile de mai sus.

În cauză nu a fost demonstrat un comportament violent constat al inculpaților ori săvârșirea altor fapte, chiar dacă nu de natură penală, care să lezeze ordinea socială și care să conducă la concluzia că se impune un regim sancționator mai sever față de inculpați.

Lipsa de antecedente penale și sinceritatea inculpaților au primit relevanță prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, situație ce nu se va mai repeta pe viitor în cazul în care inculpații vor comite noi fapte antisociale, aspect asupra căruia trebuie responsabilizați încă din cursul acestui proces.

Trimiterea expresă la prevederile art. 320

1

C. proc. pen. raportat la încadrarea juridică, este un simplu formalism, conotațiile juridice au fost deja produse așa încât nu se poate consemna incidența vreunui caz de casare expres în acest sens.

Pentru toate considerentele prezentate, în contextul în care instanța de apel a constatat că sentința atacată este temeinică și legală, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații M.C.I. fiul lui Ș. și I. și S.M.N., fiul lui N. și N., aflați în Penitenciarul Gherla împotriva Sentinței penale nr. 180/D/2 mai 2011 a Tribunalului Cluj, recursurile de față au aceeași soartă juridică, a respingerii ca nefondate pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea perioadelor executate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de inculpații M.C.I. și S.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 16 decembrie 2010 la 16 decembrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2011.