ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3602/2016

Decizia nr. 3602/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro cu titlu de despăgubire, reprezentând daune morale; a sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând daune materiale; dobânzi legale calculate la sumele stabilite potrivit petitului nr. 1 și 2, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 427 din 28 aprilie 2016, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 107 alin. (1), art. 115 și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată de pârâtă, și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ilfov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că, întrucât dispozițiile art. 107 și art. 115 C. proc. civ., prevăd o competență teritorială alternativă, pentru o mai bună administrare a actului de justiție, este competent Tribunalul Ilfov, ca instanță în raza căreia își are sediul asigurătorul.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2180 din 16 septembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Ilfov a reținut că, potrivit principiului disponibilității, singurul în măsură să aprecieze asupra instanței competente alternativ să soluționeze cauza este reclamantul, care a optat, potrivit art. 115 C. proc. civ., pentru Tribunalul Dâmbovița, ca instanță de la domiciliul său.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înainte de a proceda la analiza conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe menționate la pct. I.2, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că litigiul are ca obiect o cerere privind plata de despăgubiri civile, în baza unui contract de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule, raport juridic litigios care nu se circumscrie materiei contenciosului administrativ și fiscal.

În raport cu obiectul litigiul, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție apreciază că revine uneia dintre secțiile civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform algoritmului de repartizare a cauzelor stabilit între cele două secții, competența de soluționare a prezentului conflict negativ de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal și o trimite la Registratura comună a secțiilor I civilă și a II-a civilă pentru a fi repartizată conform algoritmului de repartizare a cauzelor stabilit între cele două secții civile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.