ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2018

Asupra conflictului negativ de față,

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamanta A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, solicitând desființarea acesteia și a actelor subsecvente, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Ilfov

Prin Sentința civilă nr. 937 din 3 aprilie 2017, Tribunalul Ilfov a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de intimată și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, care face parte din aparatul central al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București

Prin Sentința civilă nr. 21 din 9 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă (contencios administrativ și fiscal).

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Curtea a reținut că decizia contestată are ca obiect instituirea unei măsuri asigurătorii, având la bază suma estimată prin procesul-verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul ANAF - DRAF București, de 240.944 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit.

A arătat că în speță este aplicabil criteriul valoric, făcând referire și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauze similare, precum și la soluția de unificare a jurisprudenței adoptată în ședința din 22 mai 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că "instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală."

Având în vedere dispozițiile legale, astfel cum au fost interpretate în practica judiciară, reținând că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, deși nu vizează în mod direct raportul de drept fiscal privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, are o strânsă legătură cu acesta, având ca obiect instituirea unor măsuri pentru asigurarea recuperării debitului care face obiectul deciziei de impunere, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 teza I, litigiul privind taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON.

Pe de altă parte, raportat la considerentele reținute prin sentința Tribunalului Ilfov, actul administrativ fiscal care formează obiectul capătului principal de cerere este emis de o autoritate care are competențe limitate teritorial - Direcția Regionala Antifraudă București.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, reclamanta A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, contestație împotriva Deciziei nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, prin care s-a dispus instituirea de măsurilor asigurătorii pentru sumele datorate de reclamantă, reprezentând impozit pe profit și TVA de plată, în cuantum total de 240.944 RON.

Actul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind supus căii de atac prevăzute de art. 213 alin. (13) din același act normativ, anume contestație la instanța de contencios administrativ competentă.

În temeiul normei de trimitere, în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În interpretarea și aplicarea normelor de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, în mod unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

Problema stabilirii competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunile judiciare prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017, prin care s-a stabilit că aceste cereri vor fi judecate de instanțele competente în funcție de valoarea creanței pentru care s-au dispus aceste măsuri, și nu în raport de organul fiscal emitent al deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Decizia nr. A_AFR 23664 din 11 octombrie 2016, emisă de Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, având ca obiect instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 240.944 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA de plată, face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care, deși are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, este indisolubil legată de creanța ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanță rezultată, în cazul de față, din taxe și impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora este îndeplinit și în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligații fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanții de recuperare a creanțelor bugetare.

Având în vedere că decizia contestată în cauză privește o creanță inferioară valorii de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Ilfov, secția civilă (de contencios administrativ și fiscal).

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă - completul de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă - completul de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM