ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3165/2014

Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 28 aprilie 2014, SC G. SRL a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. A fost indicat drept temei art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În fapt s-a motivat contestația pe împrejurarea că în mod greșit s-a constatat nulitatea recursului, întrucât art. 304 pct. 8 și 9 invocate nu atrag nulitatea, din cuprinsul acestora rezultând posibilitatea încadrării lor în dispozițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Într-o altă precizare a motivelor contestației, contestatoarea a făcut o analiză a motivelor de recurs invocate și s-a reluat motivarea recursului, menționându-se, în esență, că instanța de recurs în mod greșit a stabilit că recurenta doar a reluat susținerile din faza de apel, deoarece prin motivarea recursului s-a precizat și s-a argumentat pentru ce considerente se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și administrarea unor mijloace de probă care tind să stabilească situația reală cu privire la acele penalități. Contestatoarea susține că atât timp cât în cadrul motivelor de recurs s-au indicat atât temeiurile de drept pe care se întemeiază recursul, dar s-au făcut și argumentări în susținerea acestora cu trimitere la situația de fapt, fiind menționate și o serie de elemente și raționamente noi, care nu se regăsesc în motivele de apel, recursul nu putea fi declarat nul de către instanța de recurs.

Mai susține contestatoarea că instanța de recurs nu a dat dovadă de un rol activ potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât consideră că recurentului prin invocarea excepției i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil. Astfel, în situația în care ar fi considerat că modul de redactare al motivelor de recurs nu corespunde cerințelor legale sau că motivele sunt necorespunzătoare, în virtutea rolului său activ ar fi trebuit să pună în vedere recurentului aceste aspecte în sensul de a-și preciza motivele de recurs. Lipsa de rol activ din partea instanței de recurs și îngrădirea dreptului la apărare al recurentei reiese și din faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea de amânare a pronunțării pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise referitoare la excepția invocată.

Prin urmare, contestatoarea solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată cu consecința rejudecării recursului. Examinând contestația în anulare în raport de motivele invocate și având în vedere conținutul deciziei atacate, se constată următoarele: Deși anularea unui recurs, în principiu, nu mai dă loc la contestație în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., sub aspectul omisiunii de examinare a unui motiv de recurs, în cauză anularea fiind determinată tocmai de lipsa motivelor de recurs această cale de atac este admisibilă. Pe fondul său, contestația în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează. Prin decizia nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justitie, sectia a ll-a civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâtă pentru imposibilitatea de identificare a unor critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. indicate generic. Demersul de încadrare a criticilor în motivele legale de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. nu a putut fi întreprins nici din oficiu de instanță. Potrivit art. 318 C. proc. civ. invocat ca temei al contestației în anulare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate când dezlegarea dată de rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. În raport de acest temei juridic, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reluând, totodată, criticile formulate în recurs.

Doctrina juridică dezvoltată în interpretarea dispozițiilor art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. a stabilit că esența acestui motiv al contestației în anulare specială constă în aceea ca instanța să nu fi făcut nicio discuție referitoare la motivele de recurs invocate, să fi omis cercetarea acestora, iar omisiunea să se fi produs din eroare. Se constată că în calea de retractare contestatoarea a solicitat de fapt o reevaluare a motivelor de recurs din perspectiva încadrării lor în art. 304 C. proc. civ., ceea ce instanța de recurs a făcut deja. În realitate contestatoarea este nemulțumită de interpretarea dată recursului său de către instanța de recurs care nu a putut identifica motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar simpla indicare a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 din același cod de către recurentă nu este de natură să conducă la concluzia că instanța de recurs a judecat pe baza unei greșeli materiale sau a omis să se pronunțe pe unul din motivele invocate. Împrejurarea că aceasta a indicat în cererea de recurs la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ultima pagină temeiul de drept - art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., fără ca acestea să se regăsească în criticile formulate în fapt, a fost luată în examinare și cenzurată de instanța de recurs care a constatat că simpla indicare a temeiului de drept nu este suficientă și a arătat motivele pentru care examinarea recursului - în fondul său nu a putut fi făcută.

Critica contestatoarei potrivit căreia instanța nu a dat dovadă de rol activ, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită. Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în ceea ce privește motivele ce pot fi formulate pe această cale de atac, iar nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la această cerință atrage sancțiunea procedurală a nulității recursului. Ca urmare, prin reglementarea instituției nulității, ca sancțiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de recurs care nu a motivat-o cu respectarea cerințelor impuse de lege, nu este încălcat liberul acces la justiție și nici la dreptul la un recurs efectiv.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări. Este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție care rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.

Ca urmare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G. SRL București împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G. SRL București împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 76314/3/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2014.