ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1502/2014

Decizia nr. 1502/2014 Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 302/S din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. x/62/2011 a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părților vătămate B. și C. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86 4 C. pen.

s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul executând astfel în final pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul executând astfel în final pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada cât inculpatul a fost reținut 24 de ore de la data de 26 mai 2012 la data de 27 mai 2012 în prezenta cauză și perioada efectiv executată respectiv 6 martie 2005 - 5 iulie 2005, astfel cum rezultă din Sentința penală nr. 172/2007 a Judecătoriei Brașov. În baza art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B. și C. suma de 2.200 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 31 mai 2011 a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 33 lit. a) C. pen. relativ la concursul de infracțiuni. În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare faptul că, în cursul lunilor martie și aprilie 2011, folosind calități mincinoase a indus în eroare părțile vătămate B. și C., sens în care le-a promis acestora sprijin pentru obținerea unor autorizații de construcție, ocazie cu care a obținut de la aceștia suma de 2.200 RON.

În aceste împrejurări, inculpatul, în data de 26 mai 2011 le-a pretins părților vătămate sume de bani, din care a și primit suma de 1.000 RON lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să facă acte privind atribuțiile lor de serviciu în domeniul respectiv. Din analiza probelor administrate în cauză instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută de procuror nu se confirmă decât în parte.

S-a reținut că inculpatul A. este caracterizat din punctul de vedere al stării psihice și al profilului de personalitate, în urma examenului psihologic efectuat în data de 27 ianuarie 2012 la Centrul de Sănătate Mintală Brașov, ca fiind o persoană instabilă psiho-emoțional ce are tendința de a trăi intern supradimensionat, pentru a scăpa de inhibiții se agață de aparențe vagi și iluzorii, creează mecanisme conștiente conduse de impulsuri, simulează adaptabilitatea își reglează conduita pe baza experienței anterioare și are o capacitate slabă de conformare.

Deși a avut experiența contactului cu organele judiciare, dat fiind faptul că în permanență caută justificări pentru comportamentul său neconform, exagerând situațiile de fapt și punându-se într-o lumină favorabilă, inculpatul, membru fondator al unei asociații denumită Asociația pentru înfrumusețarea orașului Brașov D. a participat la diverse întâlniri și cursuri organizate de societăți și instituții de profil în domeniul construcțiilor. Un astfel de eveniment a fost organizat la începutul anului 2011 la E. Brașov, ocazie cu care inculpatul a fost abordat de partea vătămată C. întrucât acesta probabil în cadrul unui discurs în legătură cu scopul asociației sale s-a recomandat a avea cunoștințe de construcții și arhitectură, dacă nu chiar arhitect așa cum susține partea vătămată, care afirmă că i-ar fi solicitat un loc de muncă.

Convins de veridicitatea afirmațiilor inculpatului, partea vătămată C. i-a solicitat ajutorul în obținerea unei autorizații de construcție pentru o extindere deja efectuată la locuința din Brașov. Cei doi s-au întâlnit și la locuința menționată în care soții B. și C. locuiau împreună cu martora F. și în afara acesteia în oraș. Cu certitudine probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul A. care nu era străin de pașii de urmat în scopul obținerii unei autorizații de construcție, i-a convins pe soții B. și C. nu numai că va putea obține o autorizație de construcție pentru extinderea deja efectuată în anul 2009, ci și că, având sprijinul unui avocat va reglementa situația juridică a terenului pe care este edificată construcția în sensul că, atât terenul, cât și construcția să fie intabulate pe numele soților B. și C. Aceasta a fost de altfel și dorința celor doi soți care aveau acordul martorei F. așa cum rezultă de altfel din declarația acesteia.

Toate demersurile ulterioare întreprinse de inculpat nu au fost făcute decât în scopul de a păstra imaginea pe care o crease părților vătămate și în final a obține sume de bani. Chiar dacă în actul de sesizare se reține că inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari din primărie, niciun moment acesta nu a solicitat vreo sumă de bani pentru a o remite acestor presupuse cunoștințe, pentru ca acestea să întocmească un act în legătură cu atribuțiile de serviciu.

Rezultă din interceptările realizate în mediul ambiental, dar și din celelalte probe administrate că, inculpatul, deși insista asupra faptului că presupusa sa cunoștință putea antedata un act, nu a afirmat că acea persoană trebuie să primească o sumă de bani, ci că face acel serviciu în considerarea persoanei inculpatului, toate sumele de bani solicitate de inculpat fiind destinate plății taxelor ori plății unor "studii geo și topo". Mai mult, în cauză, nu s-a făcut în nici un fel dovada că persoana -funcționar la primărie - ar exista în realitate și de altfel niciodată inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi atribuțiile acestei presupuse persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt apte să rezolve interesul părții vătămate.

Potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.". Spre deosebire de această infracțiune, infracțiunea de înșelăciune, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 215 alin. (1) C. pen., constă în "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.". Așa cum rezultă din prevederile menționate, între cele două infracțiuni există deosebiri esențiale, atât cu privire la obiectul juridic și latura obiectivă a acestora, cât mai ales referitor la trăsăturile specifice ce caracterizează latura lor subiectivă.

Deosebirea dintre infracțiunea de înșelăciune și cea de trafic de influență constă în aceea că persoana înșelată este de bună-credință, fiind indusă în eroare de făptuitor, câtă vreme beneficiarul traficului de influență urmărește obținerea cu rea-credință a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influențarea în alt mod a unui funcționar, această ultimă situație neregăsindu-se în speță. Inculpatul, în scopul de a obține bani, pentru care niciodată nu a dat vreun înscris (comportament obișnuit pentru el cum de altfel rezultă și din considerentele Sentinței penale nr. 172/2007 a Judecătoriei Brașov), a creat o poveste probabil generată și de insuficientele cunoștințe legate de legislația în domeniu în legătură cu necesitatea obținerii unei autorizații de construcție datată în anul 2009 deși părțile vătămate nu îi solicitaseră expres acest lucru și pe care le-a convins la un moment dat că acest fapt este posibil.

În ceea ce privește sumele de bani remise inculpatului, deși acesta a afirmat că în realitate el împrumutase părților vătămate suma de 2.000 RON, din probele administrate rezultă contrariul. În permanență inculpatul a menținut în eroare soții B. și C. afirmând că personal a achitat sume de bani în numele lor afirmând chiar că a înregistrat o cerere de emitere de autorizație la primărie pe numele B., fapt ce s-a dovedit a fi fals și despre a cărui nerealitate au aflat și părțile vătămate făcând minime verificări pe site-ul primăriei. Față de cele expuse, instanța de fond apreciind că fapta inculpatului din data de 26 mai 2011 de a pretinde părților vătămate suma de 1.000 RON cu justificarea că trebuie să plătească la primărie taxele necesare autorizațiilor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

ci se circumscrie întregii activități desfășurată de inculpat în scopul inducerii și menținerii în eroare a părților vătămate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. astfel că se impune achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. În drept, fapta inculpatului A. de a induce în eroare părțile vătămate B. și C. prin folosirea de calități mincinoase și prin faptul că le-a promis sprijin pentru obținerea unei autorizații de construcție antedatată, ocazie cu care a obținut suma de 2.200 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului instanța de fond a arătat că a ținut seama de împrejurările faptei, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, scopul urmărit de inculpat, precum și profilul socio-moral al inculpatului așa cum rezultă acesta din actele dosarului. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice. În dezvoltarea motivelor de apel Parchetul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică în ceea ce privește soluția de achitare dispusă cu privire la inculpatul A. relativ la infracțiunea de trafic de influență.

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni și anume înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în cursul lunilor martie - aprilie 2011, declinându-și calitatea falsă de arhitect a indus în eroare părțile vătămate cărora le-a promis ajutor în obținerea autorizației de construire, scop în care a pretins suma de 2.200 RON. S-a reținut că în 26 mai 2011 a pretins de la părțile vătămate suma de 1.000 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari din primărie pentru a-i determina să facă anumite acte în legătură cu atribuțiile lor de serviciu, respectiv să înregistreze cererea pentru eliberarea autorizației de construcție necesare cu o dată anterioară.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență instanța de fond a dispus achitarea inculpatului apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul a creat o "poveste" în sensul că banii îi sunt necesari pentru achitarea taxelor la primărie. Susține ca părțile vătămate au fost de bună-credință, au avut reprezentarea că banii au fost legal înmânați inculpatului. De asemenea, s-a reținut la modul generic calitatea de funcționar fără a fi indicată în concret persoana din cadrul primăriei pentru a se putea ști dacă în sarcina acelui funcționar intrau sau nu astfel de atribuții. Probele administrate au demonstrat faptul că banii pretinși de inculpat urmau să fie dați unui funcționar din cadrul primăriei în vederea obținerii autorizației de construire, astfel cum rezultă și din înregistrările din mediul ambiental surprinse cu ocazia organizării flagrantului.

Ca urmare dacă demersurile făcute până la această dată au vizat că sumele pretinse de inculpat ar avea drept scop efectuarea unui studiu geo a unei verificări topo, pentru plata taxelor banii solicitați la data de 26 mai 2011 au vizat o anumită persoană funcționar la primărie care urma să efectueze operațiunea de devansare a cererii părților vătămate. De altfel, audierea părților vătămate au relevat faptul că acestea erau conștiente de faptul că trebuie dată o anumită sumă de bani, însă au realizat că este vorba de o înșelătorie dar a acceptat situația tocmai pentru a intra în legalitate cu construcția ridicată. Mai mult, martorul G. audiat de către instanța de apel a relatat că nu a pretins nicio sumă de bani, nu a primit nicio sumă de bani și nici nu s-a apucat de efectuarea acestei lucrări astfel cum a pretins inculpatul că suma era necesară pentru plata identificării topo.

Fapta pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului este dovedită astfel că se impune condamnarea acestuia pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. Inculpatul a arătat în apelul formulat prin intermediul avocatului că nu se consideră vinovat pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina lui. Instanța de fond, în mod corect, a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență; sentința ar fi fost în totalitate corectă și dacă s-ar fi dispus achitarea sa și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Acuzarea își bazează solicitările pe declarațiile părților vătămate în cursul urmăririi penale și în cursul judecării apelului; nu s-a putut dovedi fără dubii că inculpatul ar fi săvârșit una dintre infracțiuni sau ar fi depus demersuri pentru a încălca dispozițiile legale.

Probele administrate în cauză nu pot conduce la concluzia necesității condamnării inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul și-ar fi declinat calități mincinoase și ar fi putut să inducă în eroare părțile vătămate. Dacă la dosarul cauzei există o probă din care să rezulte că într-adevăr inculpatul și-a declinat calitatea mincinoasă aceea de arhitect și aceasta să fie o probă diferită de depozițiile soților B. și C. atunci instanța ar fi îndreptățită să constate că inculpatul a făcut acest lucru. Singurele probe sunt declarațiile părților vătămate și interpretarea, în mod eronat, a înregistrărilor efectuate cu ocazia flagrantului. Inculpatul a spus că în ziua flagrantului când a intrat în curtea imobilului unde domiciliau părțile vătămate, partea vătămată C. i-a spus inculpatului că soacra sa este în camera de alături și trebuie să audă o anumită variantă pentru a le da banii.

În aceste condiții s-a purtat dialogul redat la dosarul cauzei. Prin Decizia penală nr. 49 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței penale nr. 302/S din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. x/62/2011, pe care a desființat-o în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., a modalității de stabilire a pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. și a datei menționate ca fiind cea a reținerii inculpatului în prezenta cauză. Rejudecând cauza în aceste limite: I. În baza art. 257 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. În baza art. 86 4 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta astfel încât inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta astfel încât inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. II. A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. și a repus în individualitatea lor cele 2 pedepse rezultante a câte 6 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A constatat că prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen.

(grațiată ulterior) și nu la 3 ani închisoare astfel cum a reținut prima instanță. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de către prima instanță pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. încât inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată de prima instanță și a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 6 ani închisoare. A menținut pedeapsa accesorie aplicată inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din 26 mai 2011 și respectiv 27 mai 2011, precum și perioada executată începând cu 6 martie 2005 până la 5 iulie 2005 astfel cum rezultă din Sentința nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A respins, ca nefondat, apelul formulat împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul A. În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului de Justiție a sumei de 200 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel, sumă ce se include în cheltuielile judiciare. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. a dispus ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia. Verificând în aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei însă în limitele art. 371 - 372 C. proc.

pen., Curtea a constatat următoarele: Prima instanță a stabilit pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, în mod corect, că, în fapt, inculpatul în calitate de membru fondator al unei asociații denumită Asociația pentru înfrumusețarea orașului Brașov D. a participat la începutul anului 2011 la E. Brașov la o întâlnire organizată de societăți și instituții de profil în domeniul construcțiilor la care a asistat și partea vătămată C. Cu această ocazie inculpatul a fost abordat de partea vătămată C. care avea nevoie de informații și ajutor în rezolvarea unor probleme legate de o construcție edificată din Brașov; întrucât inculpatul s-a recomandat a avea cunoștințe de construcții și arhitectură, cei doi au discutat despre diverse probleme legate de arhitectură, partea vătămată aflând cu acea ocazie de la inculpat că este arhitect, are un O.N.G.

și că se ocupă cu restaurarea caselor vechi. Convins de veridicitatea afirmațiilor inculpatului, partea vătămată C. l-a sunat ulterior pe inculpat solicitându-i ajutorul pentru intrarea în legalitate cu o extindere a unei construcții deja efectuată la locuința din Brașov. Cei doi s-au întâlnit atât la locuința menționată în care soții B. și C. locuiau împreună cu martora F., cât și în afara acesteia în oraș.

Inculpatul A. care nu era străin de pașii de urmat în scopul demersurilor necesare pentru edificarea unei construcții, i-a convins pe soții B. și C. că este arhitect și că îi va putea ajuta să intre în legalitate cu construcția pentru care aceștia nu dețineau autorizație de construcție, precizând că are multe cunoștințe astfel că practic "poate rezolva orice"; inculpatul le-a asigurat pe părțile vătămate că are și sprijinul unui avocat cu ajutorul căruia ar putea reglementa situația juridică a terenului pe care era edificată construcția în sensul că, atât terenul, cât și construcția să fie intabulate pe numele soților B. și C. În acest context, sub pretextul că îi ajută pe soții B. și C. să rezolve problema casei, inculpatul a vizitat de mai multe ori casa părților vătămate, s-a întâlnit cu partea vătămată C. de mai multe ori căruia i-a arătat și anumite publicații în care se făcea vorbire despre pregătirea profesională a inculpatului și despre asociația pe care a înființat-o și pe care o conduce, a preluat de la soții B. și C. copii după actele imobilului și a solicitat și primit diverse sume de bani în vederea efectuării demersurilor de autorizare a construcției edificate și a intabulării.

O parte a sumelor de bani au fost pretinse și primite de inculpat sub pretextul că pentru rezolvarea problemei sunt necesare studii de topografie, de geodezie, precum și emiterea unei autorizații de construcție fiind nevoie deci de achitarea unor taxe și a lucrărilor de specialitate; deși a primit bani în mai multe rânduri de la părțile vătămate inculpatul nu a remis vreo dovadă sau vreo chitanță părților civile care să ateste plata către vreo instituție a statului, societate sau altă persoană fizică sau juridică a vreunei sume de bani.

Instanța de fond a reținut că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât a indus în eroare părțile vătămate, prezentându-se ca o persoană care posedă cunoștințe de specialitate în arhitectură, dacă nu chiar arhitect, solicitând și primind bani de la părțile vătămate sub pretextul că îi ajută să intre în legalitate cu o construcție edificată și mințind că a achitat cu banii primiți diferite taxe (pe care însă nu le-a achitat, ci dimpotrivă și-a însușit aceste sume de bani fără a face demersurile la care s-a obligat față de părțile vătămate), producând în acest fel un prejudiciu de 2.200 RON părților vătămate; în situația în care părțile vătămate ar fi cunoscut că inculpatul nu este arhitect și că nu îi poate ajuta cu obținerea actelor pentru imobilul edificat, nu ar fi înmânat acestuia bani.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.". Din materialul probator de la dosar, instanța de fond a apreciat că nu rezultă niciun moment că inculpatul ar fi solicitat vreo sumă de bani pentru a o remite acestor presupuse cunoștințe, pentru ca acestea să întocmească un act în legătură cu atribuțiile de serviciu.

Rezultă din interceptările realizate în mediul ambiental, dar și din celelalte probe administrate că, inculpatul, deși insista asupra faptului că presupusa sa cunoștință putea antedata un act, nu a afirmat că acea persoană trebuie să primească o sumă de bani, ci că face acel serviciu în considerarea persoanei inculpatului, toate sumele de bani solicitate de inculpat fiind destinate plății taxelor ori plății unor "studii geo și topo". Mai mult, în cauză, nu s-a făcut în nici un fel dovada că persoana - funcționar la primărie - ar exista în realitate și de altfel niciodată inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi atribuțiile acestei presupuse persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt apte să rezolve interesul părții vătămate.

În acest context s-a apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului din data de 26 mai 2011 de a pretinde părților vătămate suma de 1.000 RON cu justificarea că trebuie să plătească la primărie taxele necesare autorizațiilor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. ci se circumscrie întregii activități desfășurată de inculpat în scopul inducerii și menținerii în eroare a părților vătămate, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. se impune achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Contrar celor reținute de către prima instanță Curtea constată că în cauză sunt întrunite atât elementele constitutive atât ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cât și a celei de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Astfel, pentru a induce în eroare părțile vătămate inculpatul a pretins că este arhitect, a studiat actele pe care i le-au prezentat părțile vătămate referitoare la imobil și a indicat acestora un ansamblu de activități și demersuri necesar a fi realizate pentru a intra în legalitate cu construcția edificată. Dacă pentru o parte a acestor demersuri inculpatul pretinzând că ajută părțile vătămate a solicitat acestora diverse sume de bani pentru a achita taxe (pe care însă nu le-a achitat și nici nu avea intenția să le achite ci dimpotrivă și-a însușit banii) menținând mai apoi în eroare părțile vătămate afirmând că ar fi achitat taxele și că a vorbit cu diverși ingineri, a plătit studiul de topografie și că a dat în lucru unui inginer studiul de geodezie care urmează să fie achitat - activitate care se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

- în legătură cu autorizația de construcție despre care a pretins că reprezintă un act absolut necesar pentru a intra în legalitate cu construcția, inculpatul a afirmat că o poate obține, antedatată, prin intermediul unui funcționar de la Primăria Brașov asupra căruia are influență. Instanța de apel a reținut că infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. poate fi comisă, sub aspectul elementului material din cadrul laturii obiective prin trei modalități alternative: pretindere, primire de bani ori alte foloase respectiv acceptare de promisiuni sau de daruri, direct sau indirect.

Dacă în legătură cu afirmațiile făcute de inculpatul A. în data de 26 mai 2011 în cadrul discuțiilor purtate în mediul ambiental și interceptate pot exista unele neclarități și dificultăți în stabilirea destinației exacte a sumei de 1.000 RON și a scopului pentru care a fost solicitată părților vătămate, putând rezulta și faptul că aceasta ar fi fost solicitată pentru plata unei ultime taxe de care depindea definitiv rezolvarea problemei autorizației, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a pretins, încă de la început, bani de la părțile vătămate pentru rezolvarea problemei autorizării construcției, părțile vătămate susținând în fața instanței că banii au fost pretinși atât în vederea achitării unor taxe fără de care funcționarul nu își putea îndeplini atribuțiile și implicit nu putea fi eliberată autorizația, cât și cu titlu de comisioane pentru funcționarul de la primărie care îl ajuta pe inculpat în tot acest demers și fără de care problema părților vătămate nu putea fi rezolvată.

Părțile vătămate au afirmat că au fost convinse că și pentru el inculpatul le va cere o sumă de bani pentru că nu se așteptau să le facă nimic gratis iar atunci când inculpatul le-a indicat o sumă concretă la care se ridica toată cheltuiala pentru intrarea în legalitate a construcției, au fost de acord să o plătească fără a se interesa în concret care este destinația fiecărui ban dat.

Deși inculpatul neagă că ar fi cerut astfel de sume, cu o astfel de destinație, iar instanța de fond a reținut că din cuprinsul materialului probator administrat rezultă că inculpatul a cerut bani părților vătămate cu titlu de taxe, aspect care exclude existența laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, acțiunile inculpatului circumscriindu-se elementului material din cadrul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, Curtea reține că declarațiile date de cele două părți vătămate C. și B. în cursul procesului penal sunt susținute de materialul probator de la dosar, în special de discuțiile purtate în mediu ambiental la data de 26 mai 2011 interceptate și redate în nota de transcriere de la dosar urmărire penală.

Prima instanță nu a audiat părțile vătămate însă acestea au dat o declarație detaliată în apel în care au arătat că inculpatul, pe care îl credeau arhitect le-a explicat încă de la început, după ce a studiat actele pe care acestea i le-au pus la dispoziție că pentru intrarea în legalitate a construcției edificate este necesară pe lângă alte demersuri (studii de geodezie și topografie) și obținerea unei autorizații de construire. Tot el le-a spus că, în mod legal, nu putea fi emisă o autorizație de construire pentru un imobil deja edificat, astfel că era necesară eliberarea unei autorizații de construcție antedatată, aspect pe care îl putea rezolva întrucât avea multe cunoștințe iar pe parcurs le-a relatat că are o cunoștință, un funcționar care lucrează la Primăria Brașov (și pe care l-a numit H.) care are acces la bazele de date și la programele folosite de primărie și putea rezolva problema.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale părțile vătămate C. și B. au menționat că inculpatul le-a spus că are cunoștințe și anume funcționari din Primăria Brașov cu care pot rezolva problema și că pentru plata tuturor taxelor în vederea obținerii autorizațiilor trebuie să-i achite suma de 2.500 RON; întrucât părțile vătămate i-au spus inculpatului că nu au o asemenea sumă de bani pentru a i-o preda integral, inculpatul s-a oferit să pună bani de la el urmând ca ulterior părțile să îi restituie. Părțile vătămate au mai declarat tot în cursul urmăririi penale că la data de 20 aprilie 2011 au fost contactate telefonic de inculpat care le-a spus că a fost la Primăria Brașov, unde s-a întâlnit cu funcționarul, cunoștință a sa prin intermediul căruia urma să obțină autorizația și căruia a spus că i-a achitat suma de 2.160 RON din banii săi.

În finalul ambelor declarații, părțile vătămate C. și B. au mai arătat că întrucât inculpatul nu le-a furnizat nici o chitanță sau altă dovadă pentru sumele de bani pe care i le-au predat și că în continuare pretindea sume de bani afirmând că plătește taxe în vederea rezolvării problemei, iar din verificările efectuate de ei au constatat că la Primărie nu fusese depusă nici o cerere de eliberare a vreunei autorizații pe numele lor, iar inculpatul nu era arhitect, la data de 24 mai 2011 au reclamat fapta la poliție, iar la data de 26 mai 2011 inculpatul a fost surprins în flagrant în timp ce primea de la B. suma de 1.000 RON reprezentând comisioane la primărie pentru autorizații. Partea vătămată C. a arătat în declarația dată în apel că inculpatul i-a precizat, în mod expres, că, în mod normal, nu se putea obține autorizația de construcție pentru casa deja făcută însă prin relațiile pe care le avea va reuși să o obțină.

Partea vătămată a arătat în aceeași declarație că: "prima dată nu mi-a cerut bani pentru ceea ce urma să facă însă ulterior mi-a spus să îi aduc urgent bani pentru a-l plăti pe funcționarul de la primărie. Atunci mi-a cerut expres 600 RON iar eu m-am întâlnit cu inculpatul în zona magazinului I. și i-am dat acești bani" ... "De asemenea cu ocazia flagrantului i-am dat 1.000 RON tot pentru a plăti la primărie și pentru studiile care urmau să fie făcute.

Menționez că nu am primit chitanță pentru acești bani, inculpatul mi-a spus că urma să îi plătească pe cei care i-a precizat și în permanență îmi cerea bani." Partea vătămată B. a arătat în declarația dată în fața instanței de apel că inculpatul i-a explicat că "cel de la primărie va face astfel ca dosarul să fie decalat (...) știu că trebuia umblat în calculator", "De fiecare dată când cerea sume de bani îmi spunea fie că sunt pentru studiul geo fie că sunt pentru omul de la primărie" când i-am cerut chitanțe justificative, din răspunsurile primite de la inculpat am înțeles că banii pe care îi dădusem și pentru care nu îmi dădea chitanțe, erau pentru omul de la primărie care urma să umble în calculator, iar pentru studiul geo urma să plătesc alte sume", "Din ce am înțeles eu ceea ce trebuia să facă omul acela nu era legal". "Știu că pentru obținerea autorizațiilor de construcție este nevoie de plata unor taxe la primărie, inculpatul mi-a cerut bani cu acest scop, i-am dat, dar nu mi-a dat nici o chitanță doveditoare a plății făcute (...) separat de banii pentru aceste taxe i-am dat și bani pentru omul de la primărie care urma să umble în calculator.

Îmi amintesc chiar că mi-a spus "trebuie să înțelegi că nimic în ziua de astăzi nu este gratis". Declarațiile părților vătămate date în cursul procesului penal sunt susținute parțial de martora F., mama părții vătămate B. care, din cauza stării de sănătate nu a mai putut fi audiată de către instanță dar care locuia împreună cu părțile vătămate și care în discuțiile sporadice la care a asistat, a auzit că inculpatul s-a prevalat de pretinsa influență pe care o are asupra unui funcționar din Primărie pentru a rezolva problema, ba chiar ar fi arătat că atunci când părțile vătămate i-au pretins chitanțe pentru banii pe care susține că i-ar fi dat în vederea obținerii autorizațiilor că inculpatul le-a spus că: "va da toate chitanțele la finalul procedurii, când se vor elibera autorizațiile, pentru că nu vrea să-și strice prietenia cu funcționarul care îi ajută cu problema noastră, iar dacă nu avem încredere în el nu mai continuă demersurile făcute și primim banii înapoi". Martora a mai arătat că niciodată A. nu a dat nume de persoane cu care colaborează, a zis doar că sunt persoane influente care au posibilitatea prin natura activităților de serviciu să ajute părțile vătămate în rezolvarea problemei.

Declarațiile menționate se coroborează cu conținutul convorbirilor purtate în mediu ambiental de inculpat cu părțile vătămate la data de 26 mai 2011 interceptate și redate în nota de transcriere de la dosar urmărire penală; aceste discuții, chiar dacă nu relevă că la această dată inculpatul ar fi primit banii pentru funcționarul de la primărie, vin să dovedească că susținerile părților civile sunt reale, că de-a lungul timpului inculpatul a pretins și primit diverse sume de bani creând o ambiguitate voită cu privire la destinația sumelor de bani și că s-a prevalat în fața părților vătămate de influența pe care o avea asupra unui funcționar de la primărie prin intermediul căruia putea rezolva problema autorizației arătându-le părților vătămate că altfel toate demersurile făcute până atunci sunt fără sens.

Deși inculpatul neagă că ar fi solicitat bani de la părțile vătămate sau că s-ar fi prevalat de influența pe care o avea asupra unui funcționar de la Primăria Brașov pentru a ajuta părțile vătămate, afirmând că în realitate ar fi dat un împrumut părților vătămate și că banii pe care i-a pretins și primit de la acesta din urmă reprezentau restituirea banilor împrumutați, Curtea reține, similar primei instanțe că această apărare a inculpatului nu este susținută de nici o probă, astfel că nu poate fi primită.

Ea este infirmată în primul rând de depozițiile părților vătămate, iar mai apoi de discuțiile purtate în mediul ambiental, interceptate la data de 26 mai 2011. Cu toate că în cuprinsul interceptării discuțiilor din data de 26 mai 2011 inculpatul vorbește despre un împrumut, iar la un moment dat părțile vătămate afirmă "v-am dat banii înapoi", Curtea reține că este plauzibilă susținerea părților vătămate, în sensul că au făcut aceste afirmații întrucât încă de la început părțile vătămate i-au adus la cunoștința inculpatului că nu au de unde să dea inculpatului întreaga sumă pretinsă de acesta pentru intrarea în legalitate a imobilului, ocazie cu care inculpatul a susținut că va pune de la el iar apoi părțile vor restitui în tranșe; mai apoi, sub pretextul că a pus din proprii bani pentru taxe și pentru comisioane, inculpatul a solicitat de la părțile vătămate diverse sume de bani, deși nu a făcut nici o clipă dovada că ar fi pus de la el bani în scopul menționat și nici că ar fi achitat vreo taxă la vreo instituție.

Nici varianta prezentată de inculpat, în sensul că ar trebui înlăturată din ansamblul materialului probator interceptarea discuțiilor din mediu ambiental din 26 mai 2011 pentru că ar fi fost provocat la aceste discuții de către părțile vătămate, discuțiile reprezentând în fapt o regizare pusă la cale de părțile vătămate pentru a fi auzite de mama părții vătămate B., martora F. nu poate fi primită; în convorbirile purtate la acea dată inculpatul oferă prea multe detalii care se coroborează cu susținerile părților vătămate din declarațiile date de acestea pentru a se ajunge la concluzia că toată convorbirea este regizată; părțile vătămate prin atitudinea adoptată la acea dată nu au provocat în nici un fel pe inculpat.

Pe altă parte, inculpatul a afirmat în fața instanței de apel că în realitate, la data de 26 mai 2011 s-a prezentat la părțile vătămate pentru a primi suma de 2.200 RON din care 600 RON o diferență ce i-o datorau părțile vătămate dintr-un împrumut de 2.000 RON, 500 - 600 RON costul studiului geo și 1.000 RON pe care îi prelinsese martorul C. pentru studiul topo. Din conținutul convorbirilor purtate în mediul ambiental și transcrise în notele existente la dosar nu rezultă însă o astfel de destinație a banilor, ci dimpotrivă, inculpatul vorbește în permanență despre faptul că trebuie să plătească până la ora 2 la Primărie pentru a-l ajuta pe funcționarul de acolo care rezolvă cu autorizația.

Pe altă parte, atât martorul C. (audiat în apel), cât și martorul J. (audiat de instanța de fond) au arătat că nu au pretins inculpatului nici un ban și nu au primit nici un ban; martorul J. a arătat că nu s-a întocmit nici un studiu geo și că dacă s-ar fi efectuat acesta ar fi trebuit achitat ulterior realizării acestuia, iar martorul C. a arătat că nu a pretins nici o sumă de bani de la inculpat, nu a primit vreo sumă și nici nu a avansat măcar vreo discuție despre costul unui studiu întrucât situația juridică a terenului era încurcată.

Din conținutul acestor convorbiri rezultă că inculpatul a acționat exact cum au descris părțile vătămate în declarațiile lor, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra funcționarului de la Primăria Brașov, menționând chiar că acesta se numește H., că a efectuat o parte din operațiunile necesare înregistrării antedatate a cererii de autorizație însă că pentru a continua inculpatul trebuie se întâlnească cu funcționarul, răspunzând în acest fel unui mesaj de tip SMS până la ora 2 a aceleiași zile și că trebuie să achite o anumită sumă de bani pentru a se finaliza operațiunea; inculpatul creează și de această dată un scenariu, menține părțile vătămate într-o anumită ambiguitate cu privire la destinația exactă a sumei de bani pe care pretinde că trebuie să o ducă la Primărie, la o persoană de sex feminin, o colegă de-a funcționarului și că există riscul că, și dacă lasă suma de bani acolo problema să nu se poată rezolva inducând astfel părților vătămate ideea că de acești bani și predarea lor până la ora 2 depinde rezolvarea problemei; mai afirmă în cadrul acestei convorbiri că nu are de unde să le împrumute pe părțile vătămate și să achite din banii proprii suma pretinsă.

Pe altă parte, anumite expresii folosite de inculpat în cuprinsul discuțiilor surprinse în mediul ambiental vin să confirme susținerile părților vătămate referitoare la plata în mai multe tranșe a unor sume de bani dintre care unele destinate cu titlu de "comision" funcționarului de la primărie, sugerând totodată că inculpatul încasează un comision pentru activitatea desfășurată, chiar dacă este extrem de redus. Astfel inculpatul arată: "Nu înțeleg, deci în momentul când comisionul meu este de trei lei și nu mă țin de cuvânt, sunt de acord dar eu să încep și să-mi plătesc obligații, tu știi ce e acolo băiatul ăsta?" ... "Deci eu nu înțeleg, îmi pierd niște oameni, niște colaboratori la modul că doamna K. vrea să impună niște reguli?!

Eu spun că eu impun regulile, ști de ce? Repet, pentru că eu consider că te ajut cu un lucru care nimeni nu poate să te ajute, mă refer fără să-ți ceară bani.

Orice se poate în țara asta, dar cu bani"; "deci sunt extraordinar de multe lucruri de băgat, dacă nu reușește, deci toată rugămintea este să-l ajutăm"; "și am zis că rămâi în continuare dator dacă achităm la omul acesta și eu nu vă mai ajut cu nici cinci bani?"; "El a împins rândurile și ți-a creat un spațiu, ca să poată să plătească o autorizație și când a prins un loc la mediu a urcat iar și ți-a băgat numele și asta este o muncă titanică ca acum să le ștergi pe toate sau invers, să nu reușești să le bagi pe celelalte.". În acest context, Curtea a reținut că elementul material din cadrul laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cel puțin în teza pretinderii de bani pentru altul, săvârșită de către inculpat care a lăsat să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu este îndeplinită; din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a cerut în mai multe rânduri bani de la părțile vătămate sugerându-le acestora că nu are importanță pentru ele cum anume sunt folosiți banii și cu ce titlu sunt dați, atâta timp cât se rezolvă problema, iar fără activitatea funcționarului de la Primăria Brașov care trebuie să antedateze actul problema nu poate fi rezolvată.

Afirmațiile inculpatul din cuprinsul interceptării în sensul că trebuie să-și plătească obligațiile și că își pierde niște oameni, niște colaboratori dacă acceptă regulile impuse de părțile vătămate, conduc la concluzia că inculpatul a cerut părților vătămate pe lângă sume de bani cu care a pretins că plătea taxe și bani pentru funcționarul public de la Primăria Brașov. Nu poate fi primită susținerea primei instanțe că în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada că persoana - funcționar la primărie - ar exista în realitate și că niciodată inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi atribuțiile acestei presupuse persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt apte să rezolve interesul părții vătămate, întrucât pentru existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

nu se cere condiția ca funcționarul să fie menționat, în mod expres, prin nume sau calitate și nici ca influența pe care inculpatul pretinde că o are să fie reală ci dimpotrivă poate fi vorba și de o influență presupusă, ceea ce interesează fiind ca influența reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinant al tranzacției. Pe altă parte, neprecizarea numelui și a calității persoanei pe lângă care urmează a se interveni nu are relevanță, legea necerând această condiție. Important este ca prin afirmațiile inculpatului și prin modul în care s-a făcut promisiunea traficului persoana care a cumpărat influența să fie convinsă de realitatea acestora respectiv că făptuitorul dispune de anumite relații și că prin intermediul lor, va da curs promisiunii făcute.

Or, în speță, inculpatul a convins atât părțile vătămate, cât și pe martora F. de existența unui funcționar la Primăria Brașov asupra căruia are influență fără de care nu poate fi rezolvată problema autorizației care în ansamblul demersurilor pe care inculpatul pretindea că sunt necesare pentru intrarea în legalitate a construcției reprezenta o acțiune de importanță hotărâtoare.

Inculpatul a indicat așadar părților vătămate locul în care lucrează funcționarul, ce poate să facă uzând de atribuțiile de serviciu pe care le are și a indicat chiar și un nume, aspecte care sunt suficiente pentru a fi îndeplinită cerința esențială a textului de lege ca inculpatul să se prevaleze de influența pe care o are asupra unui funcționar public; părțile vătămate cunoșteau de asemenea că o autorizație de construcție se eliberează de către primărie, astfel că activitatea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate s-a grefat pe cunoștințele acestora referitoare la organele competente să elibereze autorizația de construcție.

De altfel pentru a crea convingerea părților vătămate asupra existenței cunoștinței sale de la Primărie și asupra funcției deținute de aceasta, activitatea inculpatului nu s-a rezumat la o simplă afirmație, cu intenția inducerii în eroare, ci acesta a desfășurat activități tipice infracțiunii de trafic de influență, constând în simularea deplasării inculpatului împreună cu partea vătămată C. la Primăria Brașov unde, după ce a vorbit la telefon cu o persoană a afirmat față de partea vătămată că funcționarul - arhitectul șef - nu este în acea zi la serviciu, dar că a vorbit cu o altă colegă de-a sa care i-ar fi spus că problema se poate rezolva.

În contextul în care este dovedită acțiunea pretinderii de bani de la părțile vătămate pentru a trafica influența sa pe lângă un funcționar de la primărie, certitudinea dacă suma primită de inculpat la data de 26 mai 2011 a fost înmânată efectiv pentru a fi dată funcționarului sau reprezenta o sumă pentru alte demersuri în legătură cu activitatea funcționarului pe care urma, de asemenea, să și-o însușească inculpatul, nu este relevantă pentru consumarea infracțiunii de trafic de influență.

Cu toate că este reală deosebirea remarcată de către prima instanță dintre infracțiunea de înșelăciune și cea de trafic de influență în ceea ce privește atitudinea subiectivă a persoanei înșelate - care trebuie să fie de bună-credință, fiind indusă în eroare de făptuitor - spre deosebire de cumpărătorul de influență - care urmărește să obțină cu rea-credință, pe căi oculte, satisfacerea unui interes prin coruperea sau influențarea în alt mod a unui funcționar - Curtea reține că din declarațiile părților vătămate rezultă cu evidență că inculpatul le-a spus încă de la început că în ceea ce privește autorizația necesară pentru intrarea în legalitate a construcției, aceasta nu se poate obține în mod normal (respectiv legal) după edificarea construcției, arătându-le totodată că în ceea ce privește această operațiune (singura din ansamblul tuturor activităților pe care inculpatul le-a indicat ca fiind necesare pentru intrarea în legalitate cu construcția) este nevoie de obținerea unei autorizații de construire antedatată, autorizație pe care o poate obține prin cunoștința sa, funcționar la primărie; în acest context, cel puțin în ceea ce privește această activitate infracțională a inculpatului de promisiune de obținere pe căi oculte a unei autorizații antedatate, părțile vătămate nu au fost de bună-credință ci au acceptat prin conduita lor activitatea desfă