ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1502/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1502/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia

nr. 1502/2014

Deliberând asupra

recursului penal de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 302/S din 28

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. x/62/2011 a

fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. inculpatul A. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de

influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost

condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna

părților vătămate B. și C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

4

C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172

din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 275 din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și s-a dispus ca

inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea dedusă judecății, inculpatul executând astfel în final pedeapsa de

6 ani închisoare.

În baza art. 7 din

Legea nr. 543/2002 a fost revocat beneficiul grațierii condiționate a

executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 275 din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și s-a

dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea dedusă judecății, inculpatul executând astfel în final

pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 39 alin.

(1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate, inculpatul

executând în final pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada cât inculpatul a fost reținut 24 de ore de la data

de 26 mai 2012 la data de 27 mai 2012 în prezenta cauză și perioada efectiv

executată respectiv 6 martie 2005 - 5 iulie 2005, astfel cum rezultă din

Sentința penală nr. 172/2007 a Judecătoriei Brașov.

În baza art. 346 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile B. și C. suma

de 2.200 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Brașov din data de 31 mai 2011 a fost trimis în judecată

inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și a infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen. fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

33 lit. a) C. pen. relativ la concursul de infracțiuni.

În sarcina

inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare faptul că, în cursul lunilor

martie și aprilie 2011, folosind calități mincinoase a indus în eroare părțile

vătămate B. și C., sens în care le-a promis acestora sprijin pentru obținerea

unor autorizații de construcție, ocazie cu care a obținut de la aceștia suma de

2.200 RON. În aceste împrejurări, inculpatul, în data de 26 mai 2011 le-a pretins

părților vătămate sume de bani, din care a și primit suma de 1.000 RON lăsând

să se creadă că are influență asupra unor funcționari pentru a-i determina să

facă acte privind atribuțiile lor de serviciu în domeniul respectiv.

Din analiza probelor

administrate în cauză instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută

de procuror nu se confirmă decât în parte.

S-a reținut că

inculpatul A. este caracterizat din punctul de vedere al stării psihice și al

profilului de personalitate, în urma examenului psihologic efectuat în data de

27 ianuarie 2012 la Centrul de Sănătate Mintală Brașov, ca fiind o persoană

instabilă psiho-emoțional ce are tendința de a trăi intern supradimensionat,

pentru a scăpa de inhibiții se agață de aparențe vagi și iluzorii, creează

mecanisme conștiente conduse de impulsuri, simulează adaptabilitatea își

reglează conduita pe baza experienței anterioare și are o capacitate slabă de

conformare.

Deși a avut

experiența contactului cu organele judiciare, dat fiind faptul că în permanență

caută justificări pentru comportamentul său neconform, exagerând situațiile de

fapt și punându-se într-o lumină favorabilă, inculpatul, membru fondator al

unei asociații denumită Asociația pentru înfrumusețarea orașului Brașov D. a

participat la diverse întâlniri și cursuri organizate de societăți și

instituții de profil în domeniul construcțiilor. Un astfel de eveniment a fost

organizat la începutul anului 2011 la E. Brașov, ocazie cu care inculpatul a

fost abordat de partea vătămată C. întrucât acesta probabil în cadrul unui

discurs în legătură cu scopul asociației sale s-a recomandat a avea cunoștințe

de construcții și arhitectură, dacă nu chiar arhitect așa cum susține partea

vătămată, care afirmă că i-ar fi solicitat un loc de muncă. Convins de veridicitatea

afirmațiilor inculpatului, partea vătămată C. i-a solicitat ajutorul în

obținerea unei autorizații de construcție pentru o extindere deja efectuată la

locuința din Brașov. Cei doi s-au întâlnit și la locuința menționată în care

soții B. și C. locuiau împreună cu martora F. și în afara acesteia în oraș. Cu

certitudine probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul A. care

nu era străin de pașii de urmat în scopul obținerii unei autorizații de

construcție, i-a convins pe soții B. și C. nu numai că va putea obține o

autorizație de construcție pentru extinderea deja efectuată în anul 2009, ci și

că, având sprijinul unui avocat va reglementa situația juridică a terenului pe

care este edificată construcția în sensul că, atât terenul, cât și construcția

să fie intabulate pe numele soților B. și C. Aceasta a fost de altfel și

dorința celor doi soți care aveau acordul martorei F. așa cum rezultă de altfel

din declarația acesteia.

Toate demersurile

ulterioare întreprinse de inculpat nu au fost făcute decât în scopul de a

păstra imaginea pe care o crease părților vătămate și în final a obține sume de

bani.

Chiar dacă în actul

de sesizare se reține că inculpatul a lăsat să se creadă că are influență

asupra unor funcționari din primărie, niciun moment acesta nu a solicitat vreo

sumă de bani pentru a o remite acestor presupuse cunoștințe, pentru ca acestea

să întocmească un act în legătură cu atribuțiile de serviciu.

Rezultă din

interceptările realizate în mediul ambiental, dar și din celelalte probe administrate

că, inculpatul, deși insista asupra faptului că presupusa sa cunoștință putea

antedata un act, nu a afirmat că acea persoană trebuie să primească o sumă de

bani, ci că face acel serviciu în considerarea persoanei inculpatului, toate

sumele de bani solicitate de inculpat fiind destinate plății taxelor ori plății

unor "studii geo și topo". Mai mult, în cauză, nu s-a făcut în nici

un fel dovada că persoana -funcționar la primărie - ar exista în realitate și

de altfel niciodată inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi

atribuțiile acestei presupuse persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt

apte să rezolve interesul părții vătămate.

Potrivit art. 257

alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă în "primirea

ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de

daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o

persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui

funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în

atribuțiile sale de serviciu.".

Spre deosebire de

această infracțiune, infracțiunea de înșelăciune, astfel cum este reglementată

în cuprinsul art. 215 alin. (1) C. pen., constă în "inducerea în eroare a

unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.".

Așa cum rezultă din

prevederile menționate, între cele două infracțiuni există deosebiri esențiale,

atât cu privire la obiectul juridic și latura obiectivă a acestora, cât mai

ales referitor la trăsăturile specifice ce caracterizează latura lor

subiectivă.

Deosebirea dintre

infracțiunea de înșelăciune și cea de trafic de influență constă în aceea că

persoana înșelată este de bună-credință, fiind indusă în eroare de făptuitor,

câtă vreme beneficiarul traficului de influență urmărește obținerea cu

rea-credință a satisfacerii unui interes prin coruperea sau influențarea în alt

mod a unui funcționar, această ultimă situație neregăsindu-se în speță.

Inculpatul, în scopul

de a obține bani, pentru care niciodată nu a dat vreun înscris (comportament

obișnuit pentru el cum de altfel rezultă și din considerentele Sentinței penale

nr. 172/2007 a Judecătoriei Brașov), a creat o poveste probabil generată și de

insuficientele cunoștințe legate de legislația în domeniu în legătură cu

necesitatea obținerii unei autorizații de construcție datată în anul 2009 deși

părțile vătămate nu îi solicitaseră expres acest lucru și pe care le-a convins

la un moment dat că acest fapt este posibil.

În ceea ce privește

sumele de bani remise inculpatului, deși acesta a afirmat că în realitate el

împrumutase părților vătămate suma de 2.000 RON, din probele administrate

rezultă contrariul. În permanență inculpatul a menținut în eroare soții B. și

C. afirmând că personal a achitat sume de bani în numele lor afirmând chiar că

a înregistrat o cerere de emitere de autorizație la primărie pe numele B., fapt

ce s-a dovedit a fi fals și despre a cărui nerealitate au aflat și părțile

vătămate făcând minime verificări pe site-ul primăriei.

Față de cele expuse,

instanța de fond apreciind că fapta inculpatului din data de 26 mai 2011 de a

pretinde părților vătămate suma de 1.000 RON cu justificarea că trebuie să

plătească la primărie taxele necesare autorizațiilor nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. ci se circumscrie întregii activități desfășurată de inculpat

în scopul inducerii și menținerii în eroare a părților vătămate, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. astfel că se impune

achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de

influență.

În drept, fapta

inculpatului A. de a induce în eroare părțile vătămate B. și C. prin folosirea

de calități mincinoase și prin faptul că le-a promis sprijin pentru obținerea

unei autorizații de construcție antedatată, ocazie cu care a obținut suma de

2.200 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

La individualizarea

pedepsei care a fost aplicată inculpatului instanța de fond a arătat că a ținut

seama de împrejurările faptei, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită,

scopul urmărit de inculpat, precum și profilul socio-moral al inculpatului așa

cum rezultă acesta din actele dosarului.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și

inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând

desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale

și temeinice.

În dezvoltarea

motivelor de apel Parchetul a arătat că hotărârea atacată este netemeinică în

ceea ce privește soluția de achitare dispusă cu privire la inculpatul A.

relativ la infracțiunea de trafic de influență.

Inculpatul a fost

cercetat și trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni și anume

înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și trafic de

influență prevăzută de art. 257 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în cursul lunilor

martie - aprilie 2011, declinându-și calitatea falsă de arhitect a indus în

eroare părțile vătămate cărora le-a promis ajutor în obținerea autorizației de

construire, scop în care a pretins suma de 2.200 RON.

S-a reținut că în 26

mai 2011 a pretins de la părțile vătămate suma de 1.000 RON, lăsând să se creadă

că are influență asupra unor funcționari din primărie pentru a-i determina să

facă anumite acte în legătură cu atribuțiile lor de serviciu, respectiv să

înregistreze cererea pentru eliberarea autorizației de construcție necesare cu

o dată anterioară.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de influență instanța de fond a dispus achitarea

inculpatului apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, întrucât inculpatul a creat o "poveste" în sensul că

banii îi sunt necesari pentru achitarea taxelor la primărie. Susține ca părțile

vătămate au fost de bună-credință, au avut reprezentarea că banii au fost legal

înmânați inculpatului. De asemenea, s-a reținut la modul generic calitatea de

funcționar fără a fi indicată în concret persoana din cadrul primăriei pentru a

se putea ști dacă în sarcina acelui funcționar intrau sau nu astfel de

atribuții.

Probele administrate

au demonstrat faptul că banii pretinși de inculpat urmau să fie dați unui

funcționar din cadrul primăriei în vederea obținerii autorizației de

construire, astfel cum rezultă și din înregistrările din mediul ambiental

surprinse cu ocazia organizării flagrantului. Ca urmare dacă demersurile făcute

până la această dată au vizat că sumele pretinse de inculpat ar avea drept scop

efectuarea unui studiu geo a unei verificări topo, pentru plata taxelor banii

solicitați la data de 26 mai 2011 au vizat o anumită persoană funcționar la

primărie care urma să efectueze operațiunea de devansare a cererii părților

vătămate.

De altfel, audierea

părților vătămate au relevat faptul că acestea erau conștiente de faptul că

trebuie dată o anumită sumă de bani, însă au realizat că este vorba de o

înșelătorie dar a acceptat situația tocmai pentru a intra în legalitate cu

construcția ridicată. Mai mult, martorul G. audiat de către instanța de apel a

relatat că nu a pretins nicio sumă de bani, nu a primit nicio sumă de bani și

nici nu s-a apucat de efectuarea acestei lucrări astfel cum a pretins

inculpatul că suma era necesară pentru plata identificării topo.

Fapta pentru care

instanța de fond a dispus achitarea inculpatului este dovedită astfel că se

impune condamnarea acestuia pentru infracțiunea de trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a arătat

în apelul formulat prin intermediul avocatului că nu se consideră vinovat

pentru niciuna dintre infracțiunile reținute în sarcina lui. Instanța de fond,

în mod corect, a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de

influență; sentința ar fi fost în totalitate corectă și dacă s-ar fi dispus

achitarea sa și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acuzarea își bazează

solicitările pe declarațiile părților vătămate în cursul urmăririi penale și în

cursul judecării apelului; nu s-a putut dovedi fără dubii că inculpatul ar fi

săvârșit una dintre infracțiuni sau ar fi depus demersuri pentru a încălca

dispozițiile legale.

Probele administrate

în cauză nu pot conduce la concluzia necesității condamnării inculpatului

pentru infracțiunea de înșelăciune întrucât nu s-a făcut dovada că inculpatul

și-ar fi declinat calități mincinoase și ar fi putut să inducă în eroare

părțile vătămate. Dacă la dosarul cauzei există o probă din care să rezulte că

într-adevăr inculpatul și-a declinat calitatea mincinoasă aceea de arhitect și

aceasta să fie o probă diferită de depozițiile soților B. și C. atunci instanța

ar fi îndreptățită să constate că inculpatul a făcut acest lucru. Singurele

probe sunt declarațiile părților vătămate și interpretarea, în mod eronat, a

înregistrărilor efectuate cu ocazia flagrantului.

Inculpatul a spus că

în ziua flagrantului când a intrat în curtea imobilului unde domiciliau părțile

vătămate, partea vătămată C. i-a spus inculpatului că soacra sa este în camera

de alături și trebuie să audă o anumită variantă pentru a le da banii. În

aceste condiții s-a purtat dialogul redat la dosarul cauzei.

Prin Decizia penală

nr. 49 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost admis

apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva Sentinței

penale nr. 302/S din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în

Dosarul penal nr. x/62/2011, pe care a desființat-o în ceea ce privește soluția

de achitare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., a modalității de stabilire a

pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. și a datei menționate ca fiind cea

a reținerii inculpatului în prezenta cauză.

Rejudecând cauza în

aceste limite:

I. În baza art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe

inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență.

În baza art. 86

4

C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172 din 30

ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această pedeapsă,

devenită executabilă, la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta

astfel încât inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani

închisoare.

În baza art. 7 din

Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172

din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această

pedeapsă, devenită executabilă, la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin

prezenta astfel încât inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani

închisoare.

II. A descontopit

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. și a repus în

individualitatea lor cele 2 pedepse rezultante a câte 6 ani închisoare.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și a repus în individualitatea lor

pedepsele de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.

172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și 3 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A constatat că prin

Sentința penală nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel

Brașov inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin.

(1) C. pen. (grațiată ulterior) și nu la 3 ani închisoare astfel cum a reținut

prima instanță.

În baza art. 7 din

Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul grațierii condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 172

din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 275 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov și a adăugat această

pedeapsă, devenită executabilă, la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de

către prima instanță pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. încât

inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa rezultantă de 5

ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare aplicată de prima instanță și a dispus executarea pedepsei celei mai

grele de 6 ani închisoare.

A menținut pedeapsa

accesorie aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii de

24 de ore din 26 mai 2011 și respectiv 27 mai 2011, precum și perioada

executată începând cu 6 martie 2005 până la 5 iulie 2005 astfel cum rezultă din

Sentința nr. 172 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Brașov.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței penale atacate.

A respins, ca

nefondat, apelul formulat împotriva aceleiași hotărâri de inculpatul A.

În baza art. 189 C.

proc. pen. a dispus plata din fondurile Ministerului de Justiție a sumei de 200

RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel, sumă ce se

include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat să plătească statului suma

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. a dispus ca restul cheltuielilor judiciare avansate de

stat în apel să rămână în sarcina acestuia.

Verificând în

aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe

baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei însă în limitele

art. 371 - 372 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Prima instanță a

stabilit pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, în mod corect,

că, în fapt, inculpatul în calitate de membru fondator al unei asociații

denumită Asociația pentru înfrumusețarea orașului Brașov D. a participat la

începutul anului 2011 la E. Brașov la o întâlnire organizată de societăți și

instituții de profil în domeniul construcțiilor la care a asistat și partea

vătămată C. Cu această ocazie inculpatul a fost abordat de partea vătămată C.

care avea nevoie de informații și ajutor în rezolvarea unor probleme legate de

o construcție edificată din Brașov; întrucât inculpatul s-a recomandat a avea

cunoștințe de construcții și arhitectură, cei doi au discutat despre diverse

probleme legate de arhitectură, partea vătămată aflând cu acea ocazie de la

inculpat că este arhitect, are un O.N.G. și că se ocupă cu restaurarea caselor

vechi.

Convins de

veridicitatea afirmațiilor inculpatului, partea vătămată C. l-a sunat ulterior

pe inculpat solicitându-i ajutorul pentru intrarea în legalitate cu o extindere

a unei construcții deja efectuată la locuința din Brașov. Cei doi s-au întâlnit

atât la locuința menționată în care soții B. și C. locuiau împreună cu martora

F., cât și în afara acesteia în oraș.

Inculpatul A. care nu

era străin de pașii de urmat în scopul demersurilor necesare pentru edificarea

unei construcții, i-a convins pe soții B. și C. că este arhitect și că îi va

putea ajuta să intre în legalitate cu construcția pentru care aceștia nu

dețineau autorizație de construcție, precizând că are multe cunoștințe astfel

că practic "poate rezolva orice"; inculpatul le-a asigurat pe părțile

vătămate că are și sprijinul unui avocat cu ajutorul căruia ar putea reglementa

situația juridică a terenului pe care era edificată construcția în sensul că,

atât terenul, cât și construcția să fie intabulate pe numele soților B. și C.

În acest context, sub

pretextul că îi ajută pe soții B. și C. să rezolve problema casei, inculpatul a

vizitat de mai multe ori casa părților vătămate, s-a întâlnit cu partea

vătămată C. de mai multe ori căruia i-a arătat și anumite publicații în care se

făcea vorbire despre pregătirea profesională a inculpatului și despre asociația

pe care a înființat-o și pe care o conduce, a preluat de la soții B. și C.

copii după actele imobilului și a solicitat și primit diverse sume de bani în

vederea efectuării demersurilor de autorizare a construcției edificate și a

intabulării. O parte a sumelor de bani au fost pretinse și primite de inculpat

sub pretextul că pentru rezolvarea problemei sunt necesare studii de

topografie, de geodezie, precum și emiterea unei autorizații de construcție

fiind nevoie deci de achitarea unor taxe și a lucrărilor de specialitate; deși

a primit bani în mai multe rânduri de la părțile vătămate inculpatul nu a remis

vreo dovadă sau vreo chitanță părților civile care să ateste plata către vreo

instituție a statului, societate sau altă persoană fizică sau juridică a

vreunei sume de bani.

Instanța de fond a

reținut că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât a

indus în eroare părțile vătămate, prezentându-se ca o persoană care posedă

cunoștințe de specialitate în arhitectură, dacă nu chiar arhitect, solicitând

și primind bani de la părțile vătămate sub pretextul că îi ajută să intre în

legalitate cu o construcție edificată și mințind că a achitat cu banii primiți

diferite taxe (pe care însă nu le-a achitat, ci dimpotrivă și-a însușit aceste

sume de bani fără a face demersurile la care s-a obligat față de părțile

vătămate), producând în acest fel un prejudiciu de 2.200 RON părților vătămate;

în situația în care părțile vătămate ar fi cunoscut că inculpatul nu este

arhitect și că nu îi poate ajuta cu obținerea actelor pentru imobilul edificat,

nu ar fi înmânat acestuia bani.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a reținut că

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât

potrivit art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiunea de trafic de influență constă

în "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de

promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul,

săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are

influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un

act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.".

Din materialul

probator de la dosar, instanța de fond a apreciat că nu rezultă niciun moment

că inculpatul ar fi solicitat vreo sumă de bani pentru a o remite acestor

presupuse cunoștințe, pentru ca acestea să întocmească un act în legătură cu

atribuțiile de serviciu. Rezultă din interceptările realizate în mediul

ambiental, dar și din celelalte probe administrate că, inculpatul, deși insista

asupra faptului că presupusa sa cunoștință putea antedata un act, nu a afirmat

că acea persoană trebuie să primească o sumă de bani, ci că face acel serviciu

în considerarea persoanei inculpatului, toate sumele de bani solicitate de

inculpat fiind destinate plății taxelor ori plății unor "studii geo și

topo". Mai mult, în cauză, nu s-a făcut în nici un fel dovada că persoana

- funcționar la primărie - ar exista în realitate și de altfel niciodată

inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi atribuțiile acestei presupuse

persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt apte să rezolve interesul

părții vătămate.

În acest context s-a

apreciat de către prima instanță că fapta inculpatului din data de 26 mai 2011

de a pretinde părților vătămate suma de 1.000 RON cu justificarea că trebuie să

plătească la primărie taxele necesare autorizațiilor nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. ci se circumscrie întregii activități desfășurată de inculpat

în scopul inducerii și menținerii în eroare a părților vătămate, astfel că în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. se impune

achitarea inculpatului de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de

influență.

Contrar celor

reținute de către prima instanță Curtea constată că în cauză sunt întrunite

atât elementele constitutive atât ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cât și a celei de trafic de influență

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Astfel, pentru a

induce în eroare părțile vătămate inculpatul a pretins că este arhitect, a

studiat actele pe care i le-au prezentat părțile vătămate referitoare la imobil

și a indicat acestora un ansamblu de activități și demersuri necesar a fi

realizate pentru a intra în legalitate cu construcția edificată.

Dacă pentru o parte a

acestor demersuri inculpatul pretinzând că ajută părțile vătămate a solicitat

acestora diverse sume de bani pentru a achita taxe (pe care însă nu le-a

achitat și nici nu avea intenția să le achite ci dimpotrivă și-a însușit banii)

menținând mai apoi în eroare părțile vătămate afirmând că ar fi achitat taxele

și că a vorbit cu diverși ingineri, a plătit studiul de topografie și că a dat

în lucru unui inginer studiul de geodezie care urmează să fie achitat -

activitate care se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. - în legătură

cu autorizația de construcție despre care a pretins că reprezintă un act

absolut necesar pentru a intra în legalitate cu construcția, inculpatul a

afirmat că o poate obține, antedatată, prin intermediul unui funcționar de la

Primăria Brașov asupra căruia are influență.

Instanța de apel a

reținut că infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen.

poate fi comisă, sub aspectul elementului material din cadrul laturii obiective

prin trei modalități alternative: pretindere, primire de bani ori alte foloase

respectiv acceptare de promisiuni sau de daruri, direct sau indirect.

Dacă în legătură cu

afirmațiile făcute de inculpatul A. în data de 26 mai 2011 în cadrul

discuțiilor purtate în mediul ambiental și interceptate pot exista unele

neclarități și dificultăți în stabilirea destinației exacte a sumei de 1.000

RON și a scopului pentru care a fost solicitată părților vătămate, putând

rezulta și faptul că aceasta ar fi fost solicitată pentru plata unei ultime

taxe de care depindea definitiv rezolvarea problemei autorizației, din

ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă fără putință de

tăgadă că inculpatul a pretins, încă de la început, bani de la părțile vătămate

pentru rezolvarea problemei autorizării construcției, părțile vătămate

susținând în fața instanței că banii au fost pretinși atât în vederea achitării

unor taxe fără de care funcționarul nu își putea îndeplini atribuțiile și

implicit nu putea fi eliberată autorizația, cât și cu titlu de comisioane

pentru funcționarul de la primărie care îl ajuta pe inculpat în tot acest

demers și fără de care problema părților vătămate nu putea fi rezolvată.

Părțile vătămate au afirmat că au fost convinse că și pentru el inculpatul le

va cere o sumă de bani pentru că nu se așteptau să le facă nimic gratis iar

atunci când inculpatul le-a indicat o sumă concretă la care se ridica toată

cheltuiala pentru intrarea în legalitate a construcției, au fost de acord să o

plătească fără a se interesa în concret care este destinația fiecărui ban dat.

Deși inculpatul neagă

că ar fi cerut astfel de sume, cu o astfel de destinație, iar instanța de fond

a reținut că din cuprinsul materialului probator administrat rezultă că

inculpatul a cerut bani părților vătămate cu titlu de taxe, aspect care exclude

existența laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, acțiunile

inculpatului circumscriindu-se elementului material din cadrul laturii

obiective a infracțiunii de înșelăciune, Curtea reține că declarațiile date de

cele două părți vătămate C. și B. în cursul procesului penal sunt susținute de

materialul probator de la dosar, în special de discuțiile purtate în mediu

ambiental la data de 26 mai 2011 interceptate și redate în nota de transcriere

de la dosar urmărire penală.

Prima instanță nu a

audiat părțile vătămate însă acestea au dat o declarație detaliată în apel în

care au arătat că inculpatul, pe care îl credeau arhitect le-a explicat încă de

la început, după ce a studiat actele pe care acestea i le-au pus la dispoziție

că pentru intrarea în legalitate a construcției edificate este necesară pe

lângă alte demersuri (studii de geodezie și topografie) și obținerea unei

autorizații de construire. Tot el le-a spus că, în mod legal, nu putea fi emisă

o autorizație de construire pentru un imobil deja edificat, astfel că era

necesară eliberarea unei autorizații de construcție antedatată, aspect pe care

îl putea rezolva întrucât avea multe cunoștințe iar pe parcurs le-a relatat că

are o cunoștință, un funcționar care lucrează la Primăria Brașov (și pe care

l-a numit H.) care are acces la bazele de date și la programele folosite de

primărie și putea rezolva problema.

În declarațiile date

în cursul urmăririi penale părțile vătămate C. și B. au menționat că inculpatul

le-a spus că are cunoștințe și anume funcționari din Primăria Brașov cu care

pot rezolva problema și că pentru plata tuturor taxelor în vederea obținerii

autorizațiilor trebuie să-i achite suma de 2.500 RON; întrucât părțile vătămate

i-au spus inculpatului că nu au o asemenea sumă de bani pentru a i-o preda

integral, inculpatul s-a oferit să pună bani de la el urmând ca ulterior părțile

să îi restituie. Părțile vătămate au mai declarat tot în cursul urmăririi

penale că la data de 20 aprilie 2011 au fost contactate telefonic de inculpat

care le-a spus că a fost la Primăria Brașov, unde s-a întâlnit cu funcționarul,

cunoștință a sa prin intermediul căruia urma să obțină autorizația și căruia a

spus că i-a achitat suma de 2.160 RON din banii săi.

În finalul ambelor

declarații, părțile vătămate C. și B. au mai arătat că întrucât inculpatul nu

le-a furnizat nici o chitanță sau altă dovadă pentru sumele de bani pe care i

le-au predat și că în continuare pretindea sume de bani afirmând că plătește

taxe în vederea rezolvării problemei, iar din verificările efectuate de ei au

constatat că la Primărie nu fusese depusă nici o cerere de eliberare a vreunei

autorizații pe numele lor, iar inculpatul nu era arhitect, la data de 24 mai

2011 au reclamat fapta la poliție, iar la data de 26 mai 2011 inculpatul a fost

surprins în flagrant în timp ce primea de la B. suma de 1.000 RON reprezentând

comisioane la primărie pentru autorizații.

Partea vătămată C. a

arătat în declarația dată în apel că inculpatul i-a precizat, în mod expres,

că, în mod normal, nu se putea obține autorizația de construcție pentru casa

deja făcută însă prin relațiile pe care le avea va reuși să o obțină. Partea

vătămată a arătat în aceeași declarație că: "prima dată nu mi-a cerut bani

pentru ceea ce urma să facă însă ulterior mi-a spus să îi aduc urgent bani

pentru a-l plăti pe funcționarul de la primărie. Atunci mi-a cerut expres 600

RON iar eu m-am întâlnit cu inculpatul în zona magazinului I. și i-am dat

acești bani" ... "De asemenea cu ocazia flagrantului i-am dat 1.000

RON tot pentru a plăti la primărie și pentru studiile care urmau să fie făcute.

Menționez că nu am primit chitanță pentru acești bani, inculpatul mi-a spus că

urma să îi plătească pe cei care i-a precizat și în permanență îmi cerea

bani."

Partea vătămată B. a

arătat în declarația dată în fața instanței de apel că inculpatul i-a explicat

că "cel de la primărie va face astfel ca dosarul să fie decalat (...) știu

că trebuia umblat în calculator", "De fiecare dată când cerea sume de

bani îmi spunea fie că sunt pentru studiul geo fie că sunt pentru omul de la

primărie" când i-am cerut chitanțe justificative, din răspunsurile primite

de la inculpat am înțeles că banii pe care îi dădusem și pentru care nu îmi

dădea chitanțe, erau pentru omul de la primărie care urma să umble în

calculator, iar pentru studiul geo urma să plătesc alte sume", "Din

ce am înțeles eu ceea ce trebuia să facă omul acela nu era legal".

"Știu că pentru obținerea autorizațiilor de construcție este nevoie de

plata unor taxe la primărie, inculpatul mi-a cerut bani cu acest scop, i-am

dat, dar nu mi-a dat nici o chitanță doveditoare a plății făcute (...) separat

de banii pentru aceste taxe i-am dat și bani pentru omul de la primărie care

urma să umble în calculator. Îmi amintesc chiar că mi-a spus "trebuie să

înțelegi că nimic în ziua de astăzi nu este gratis".

Declarațiile părților

vătămate date în cursul procesului penal sunt susținute parțial de martora F.,

mama părții vătămate B. care, din cauza stării de sănătate nu a mai putut fi

audiată de către instanță dar care locuia împreună cu părțile vătămate și care

în discuțiile sporadice la care a asistat, a auzit că inculpatul s-a prevalat

de pretinsa influență pe care o are asupra unui funcționar din Primărie pentru

a rezolva problema, ba chiar ar fi arătat că atunci când părțile vătămate i-au

pretins chitanțe pentru banii pe care susține că i-ar fi dat în vederea

obținerii autorizațiilor că inculpatul le-a spus că: "va da toate

chitanțele la finalul procedurii, când se vor elibera autorizațiile, pentru că

nu vrea să-și strice prietenia cu funcționarul care îi ajută cu problema

noastră, iar dacă nu avem încredere în el nu mai continuă demersurile făcute și

primim banii înapoi". Martora a mai arătat că niciodată A. nu a dat nume

de persoane cu care colaborează, a zis doar că sunt persoane influente care au

posibilitatea prin natura activităților de serviciu să ajute părțile vătămate

în rezolvarea problemei.

Declarațiile

menționate se coroborează cu conținutul convorbirilor purtate în mediu

ambiental de inculpat cu părțile vătămate la data de 26 mai 2011 interceptate

și redate în nota de transcriere de la dosar urmărire penală; aceste discuții,

chiar dacă nu relevă că la această dată inculpatul ar fi primit banii pentru

funcționarul de la primărie, vin să dovedească că susținerile părților civile

sunt reale, că de-a lungul timpului inculpatul a pretins și primit diverse sume

de bani creând o ambiguitate voită cu privire la destinația sumelor de bani și

că s-a prevalat în fața părților vătămate de influența pe care o avea asupra

unui funcționar de la primărie prin intermediul căruia putea rezolva problema

autorizației arătându-le părților vătămate că altfel toate demersurile făcute

până atunci sunt fără sens.

Deși inculpatul neagă

că ar fi solicitat bani de la părțile vătămate sau că s-ar fi prevalat de

influența pe care o avea asupra unui funcționar de la Primăria Brașov pentru a

ajuta părțile vătămate, afirmând că în realitate ar fi dat un împrumut părților

vătămate și că banii pe care i-a pretins și primit de la acesta din urmă

reprezentau restituirea banilor împrumutați, Curtea reține, similar primei

instanțe că această apărare a inculpatului nu este susținută de nici o probă,

astfel că nu poate fi primită. Ea este infirmată în primul rând de depozițiile

părților vătămate, iar mai apoi de discuțiile purtate în mediul ambiental,

interceptate la data de 26 mai 2011.

Cu toate că în

cuprinsul interceptării discuțiilor din data de 26 mai 2011 inculpatul vorbește

despre un împrumut, iar la un moment dat părțile vătămate afirmă "v-am dat

banii înapoi", Curtea reține că este plauzibilă susținerea părților

vătămate, în sensul că au făcut aceste afirmații întrucât încă de la început

părțile vătămate i-au adus la cunoștința inculpatului că nu au de unde să dea

inculpatului întreaga sumă pretinsă de acesta pentru intrarea în legalitate a

imobilului, ocazie cu care inculpatul a susținut că va pune de la el iar apoi

părțile vor restitui în tranșe; mai apoi, sub pretextul că a pus din proprii

bani pentru taxe și pentru comisioane, inculpatul a solicitat de la părțile

vătămate diverse sume de bani, deși nu a făcut nici o clipă dovada că ar fi pus

de la el bani în scopul menționat și nici că ar fi achitat vreo taxă la vreo

instituție.

Nici varianta

prezentată de inculpat, în sensul că ar trebui înlăturată din ansamblul

materialului probator interceptarea discuțiilor din mediu ambiental din 26 mai

2011 pentru că ar fi fost provocat la aceste discuții de către părțile

vătămate, discuțiile reprezentând în fapt o regizare pusă la cale de părțile

vătămate pentru a fi auzite de mama părții vătămate B., martora F. nu poate fi

primită; în convorbirile purtate la acea dată inculpatul oferă prea multe

detalii care se coroborează cu susținerile părților vătămate din declarațiile

date de acestea pentru a se ajunge la concluzia că toată convorbirea este

regizată; părțile vătămate prin atitudinea adoptată la acea dată nu au provocat

în nici un fel pe inculpat.

Pe altă parte,

inculpatul a afirmat în fața instanței de apel că în realitate, la data de 26

mai 2011 s-a prezentat la părțile vătămate pentru a primi suma de 2.200 RON din

care 600 RON o diferență ce i-o datorau părțile vătămate dintr-un împrumut de

2.000 RON, 500 - 600 RON costul studiului geo și 1.000 RON pe care îi

prelinsese martorul C. pentru studiul topo.

Din conținutul

convorbirilor purtate în mediul ambiental și transcrise în notele existente la

dosar nu rezultă însă o astfel de destinație a banilor, ci dimpotrivă,

inculpatul vorbește în permanență despre faptul că trebuie să plătească până la

ora 2 la Primărie pentru a-l ajuta pe funcționarul de acolo care rezolvă cu

autorizația. Pe altă parte, atât martorul C. (audiat în apel), cât și martorul

J. (audiat de instanța de fond) au arătat că nu au pretins inculpatului nici un

ban și nu au primit nici un ban; martorul J. a arătat că nu s-a întocmit nici

un studiu geo și că dacă s-ar fi efectuat acesta ar fi trebuit achitat ulterior

realizării acestuia, iar martorul C. a arătat că nu a pretins nici o sumă de

bani de la inculpat, nu a primit vreo sumă și nici nu a avansat măcar vreo

discuție despre costul unui studiu întrucât situația juridică a terenului era

încurcată.

Din conținutul

acestor convorbiri rezultă că inculpatul a acționat exact cum au descris

părțile vătămate în declarațiile lor, lăsând să se înțeleagă că are influență

asupra funcționarului de la Primăria Brașov, menționând chiar că acesta se

numește H., că a efectuat o parte din operațiunile necesare înregistrării

antedatate a cererii de autorizație însă că pentru a continua inculpatul

trebuie se întâlnească cu funcționarul, răspunzând în acest fel unui mesaj de

tip SMS până la ora 2 a aceleiași zile și că trebuie să achite o anumită sumă

de bani pentru a se finaliza operațiunea; inculpatul creează și de această dată

un scenariu, menține părțile vătămate într-o anumită ambiguitate cu privire la

destinația exactă a sumei de bani pe care pretinde că trebuie să o ducă la

Primărie, la o persoană de sex feminin, o colegă de-a funcționarului și că

există riscul că, și dacă lasă suma de bani acolo problema să nu se poată

rezolva inducând astfel părților vătămate ideea că de acești bani și predarea

lor până la ora 2 depinde rezolvarea problemei; mai afirmă în cadrul acestei

convorbiri că nu are de unde să le împrumute pe părțile vătămate și să achite

din banii proprii suma pretinsă.

Pe altă parte,

anumite expresii folosite de inculpat în cuprinsul discuțiilor surprinse în

mediul ambiental vin să confirme susținerile părților vătămate referitoare la

plata în mai multe tranșe a unor sume de bani dintre care unele destinate cu

titlu de "comision" funcționarului de la primărie, sugerând totodată

că inculpatul încasează un comision pentru activitatea desfășurată, chiar dacă

este extrem de redus. Astfel inculpatul arată: "Nu înțeleg, deci în

momentul când comisionul meu este de trei lei și nu mă țin de cuvânt, sunt de

acord dar eu să încep și să-mi plătesc obligații, tu știi ce e acolo băiatul

ăsta?" ... "Deci eu nu înțeleg, îmi pierd niște oameni, niște

colaboratori la modul că doamna K. vrea să impună niște reguli?! Eu spun că eu

impun regulile, ști de ce? Repet, pentru că eu consider că te ajut cu un lucru

care nimeni nu poate să te ajute, mă refer fără să-ți ceară bani. Orice se

poate în țara asta, dar cu bani"; "deci sunt extraordinar de multe

lucruri de băgat, dacă nu reușește, deci toată rugămintea este să-l

ajutăm"; "și am zis că rămâi în continuare dator dacă achităm la omul

acesta și eu nu vă mai ajut cu nici cinci bani?"; "El a împins

rândurile și ți-a creat un spațiu, ca să poată să plătească o autorizație și

când a prins un loc la mediu a urcat iar și ți-a băgat numele și asta este o muncă

titanică ca acum să le ștergi pe toate sau invers, să nu reușești să le bagi pe

celelalte.".

În acest context,

Curtea a reținut că elementul material din cadrul laturii obiective a

infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cel puțin în teza

pretinderii de bani pentru altul, săvârșită de către inculpat care a lăsat să

se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă

ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu este

îndeplinită; din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul

a cerut în mai multe rânduri bani de la părțile vătămate sugerându-le acestora

că nu are importanță pentru ele cum anume sunt folosiți banii și cu ce titlu

sunt dați, atâta timp cât se rezolvă problema, iar fără activitatea

funcționarului de la Primăria Brașov care trebuie să antedateze actul problema

nu poate fi rezolvată. Afirmațiile inculpatul din cuprinsul interceptării în

sensul că trebuie să-și plătească obligațiile și că își pierde niște oameni,

niște colaboratori dacă acceptă regulile impuse de părțile vătămate, conduc la

concluzia că inculpatul a cerut părților vătămate pe lângă sume de bani cu care

a pretins că plătea taxe și bani pentru funcționarul public de la Primăria

Brașov.

Nu poate fi primită

susținerea primei instanțe că în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada că

persoana - funcționar la primărie - ar exista în realitate și că niciodată

inculpatul nu a precizat cu claritate care ar fi atribuțiile acestei presupuse

persoane pentru a se verifica dacă acestea sunt apte să rezolve interesul

părții vătămate, întrucât pentru existența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. nu se cere condiția ca

funcționarul să fie menționat, în mod expres, prin nume sau calitate și nici ca

influența pe care inculpatul pretinde că o are să fie reală ci dimpotrivă poate

fi vorba și de o influență presupusă, ceea ce interesează fiind ca influența

reală sau presupusă a făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată

motivul determinant al tranzacției.

Pe altă parte,

neprecizarea numelui și a calității persoanei pe lângă care urmează a se

interveni nu are relevanță, legea necerând această condiție. Important este ca

prin afirmațiile inculpatului și prin modul în care s-a făcut promisiunea

traficului persoana care a cumpărat influența să fie convinsă de realitatea

acestora respectiv că făptuitorul dispune de anumite relații și că prin

intermediul lor, va da curs promisiunii făcute.

Or, în speță,

inculpatul a convins atât părțile vătămate, cât și pe martora F. de existența

unui funcționar la Primăria Brașov asupra căruia are influență fără de care nu

poate fi rezolvată problema autorizației care în ansamblul demersurilor pe care

inculpatul pretindea că sunt necesare pentru intrarea în legalitate a

construcției reprezenta o acțiune de importanță hotărâtoare. Inculpatul a

indicat așadar părților vătămate locul în care lucrează funcționarul, ce poate

să facă uzând de atribuțiile de serviciu pe care le are și a indicat chiar și

un nume, aspecte care sunt suficiente pentru a fi îndeplinită cerința esențială

a textului de lege ca inculpatul să se prevaleze de influența pe care o are

asupra unui funcționar public; părțile vătămate cunoșteau de asemenea că o

autorizație de construcție se eliberează de către primărie, astfel că

activitatea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate s-a grefat

pe cunoștințele acestora referitoare la organele competente să elibereze

autorizația de construcție.

De altfel pentru a

crea convingerea părților vătămate asupra existenței cunoștinței sale de la

Primărie și asupra funcției deținute de aceasta, activitatea inculpatului nu

s-a rezumat la o simplă afirmație, cu intenția inducerii în eroare, ci acesta a

desfășurat activități tipice infracțiunii de trafic de influență, constând în

simularea deplasării inculpatului împreună cu partea vătămată C. la Primăria

Brașov unde, după ce a vorbit la telefon cu o persoană a afirmat față de partea

vătămată că funcționarul - arhitectul șef - nu este în acea zi la serviciu, dar

că a vorbit cu o altă colegă de-a sa care i-ar fi spus că problema se poate

rezolva.

În contextul în care

este dovedită acțiunea pretinderii de bani de la părțile vătămate pentru a

trafica influența sa pe lângă un funcționar de la primărie, certitudinea dacă

suma primită de inculpat la data de 26 mai 2011 a fost înmânată efectiv pentru

a fi dată funcționarului sau reprezenta o sumă pentru alte demersuri în

legătură cu activitatea funcționarului pe care urma, de asemenea, să și-o

însușească inculpatul, nu este relevantă pentru consumarea infracțiunii de

trafic de influență.

Cu toate că este

reală deosebirea remarcată de către prima instanță dintre infracțiunea de

înșelăciune și cea de trafic de influență în ceea ce privește atitudinea

subiectivă a persoanei înșelate - care trebuie să fie de bună-credință, fiind

indusă în eroare de făptuitor - spre deosebire de cumpărătorul de influență -

care urmărește să obțină cu rea-credință, pe căi oculte, satisfacerea unui

interes prin coruperea sau influențarea în alt mod a unui funcționar - Curtea

reține că din declarațiile părților vătămate rezultă cu evidență că inculpatul

le-a spus încă de la început că în ceea ce privește autorizația necesară pentru

intrarea în legalitate a construcției, aceasta nu se poate obține în mod normal

(respectiv legal) după edificarea construcției, arătându-le totodată că în ceea

ce privește această operațiune (singura din ansamblul tuturor activităților pe

care inculpatul le-a indicat ca fiind necesare pentru intrarea în legalitate cu

construcția) este nevoie de obținerea unei autorizații de construire

antedatată, autorizație pe care o poate obține prin cunoștința sa, funcționar

la primărie; în acest context, cel puțin în ceea ce privește această activitate

infracțională a inculpatului de promisiune de obținere pe căi oculte a unei

autorizații antedatate, părțile vătămate nu au fost de bună-credință ci au

acceptat prin conduita lor activitatea desfă