ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 803/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1580 din 02 martie 2012, Tribunalul Prahova a admis contestația, a anulat hotărârile atacate și a obligat intimatul să acorde despăgubiri, contestatorilor, în sumă de 85.220 lei. Prin Decizia civilă nr. 46 din 14 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul intimatului, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 2680 din 07 noiembrie 2013, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de C.I. și C.G.C. - moștenitor al defunctei C.F., a anulat Hotărârea nr. 428 din 05 iunie 2008, Hotărârea nr. 429 din 05 iunie 2008 și Hotărârea nr. 430 din 23 mai 2008 emise de intimatul Statul Român, prin CN A.D.N.R.

SA, a obligat intimatul la plata către contestatori a despăgubirii în valoare de 85.220 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, pentru terenul de 991,72 mp din comuna Bărcănești, jud. Prahova, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit de experții I.M., C.M. și M.I., prin omologarea punctului de vedere al expertului I.M. În fapt, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 428 din 05 iunie 2008 emisă de intimat au fost stabilite despăgubiri pentru contestatori în cuantum de 1.512,26 lei, conform raportului de evaluare pentru un teren în suprafață de 120 mp, ce urma a fi expropriat pentru cauză de utilitate publică, teren situat în comuna Bărcănești, jud. Prahova.

Ulterior, a fost emisă Hotărârea nr. 429 din 05 iunie 2008, prin care a fost expropriată suprafața de teren de 52 mp, situată în com. Bărcănești, județul Prahova, pentru care s-au acordat despăgubiri în cuantum de 655,31 lei. Prin Hotărârea nr. 430 din 05 iunie 2008 s-au stabilit despăgubiri în sumă de 13.508,25 lei, pentru terenul în suprafață de 819,757 mp situat în com. Bărcănești, județul Prahova ce a fost expropriat.

Terenurile expropriate au fost dobândite de contestatori prin efectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în baza titlului de proprietate din 01 februarie 1995, respectiv contractului de vânzare-cumpărare din 14 martie 2002. În drept, au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 198/2004, respectiv art. 6 - asupra cuantumului despăgubirii se pronunță o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor - și art. 9 din lege - expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței judecătorești competente. Sesizată fiind cu contestație împotriva hotărârii, instanța are competența să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii.

Cauzele pentru care un asemenea act este anulabil nu sunt prevăzute expres de lege, iar hotărârea emisă în condițiile art. 6 și art. 7 din Legea nr. 198/2004 nu este un act juridic civil. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor și, fiind supusă căii de atac, obligația de plată a despăgubirilor există pentru suma stabilită prin hotărârea judecătorească, chiar dacă suma menționată în hotărârea atacată a fost deja plătită. În privința cuantumului despăgubirilor, are efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligația, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.

Practic, conform textului legal indicat în paragraful precedent, acțiunea formulată de expropriat se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorilor pentru terenurile expropriate, în posesia cărora intimata a intrat încă din anul 2008, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experți, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind desemnați: expertul I.M., de către instanță, expertul C.M., propusă de contestatori, respectiv expertul M.I., propus de intimat.

Concluziile celor trei experți cu privire la prețul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul I.M., desemnat de către instanță, a determinat o valoare a despăgubirii de 18 euro/mp teren; expertul C.M., propusă de contestatori, a determinat o valoare de 19,8 euro/mp teren; expertul M.I., propus de intimat, a stabilit un cuantum al despăgubirii de 12 lei/mp teren. Evaluarea s-a realizat prin metoda comparației directe, care presupune luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricții legale, condiții de finanțare, condiții de vânzare, condițiile pieții, localizare-orientare, topografie, utilizare. Tribunalul a apreciat că prețul estimat de expertul I.M., desemnat de instanță, reprezintă o justă și echitabilă despăgubire pentru contestatori, în raport cu caracteristicile terenurilor expropriate, constând în zona de amplasare, în intravilanul com.

Bărcănești, cu ieșire la DN 1 și centura municipiului Ploiești, utilitățile de care dispune și accesibilitate la transportul în comun, unitățile comerciale, de învățământ, medicale etc. Tribunalul a subliniat faptul că aceste terenuri sunt situate în imediata apropiere a locuințelor, dar și că accesul la terenurile rămase în proprietatea contestatorilor, pe care se execută lucrări agricole ce asigură hrana familiei, este împiedicat prin trecerea autostrăzii peste DN 1. Expertul a analizat prețurile de tranzacționare pentru terenuri similare pe piața liberă, în acest sens avându-se în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 27 mai 2011. Instanța a reținut că Statul Român, prin CN A.D.N.R.

SA a emis, în anul 2009, oferte de despăgubire pentru terenurile expropriate de pe raza teritorială a com. Bărcănești de 16 euro/mp teren extravilan și 36 euro/mp teren intravilan. Nu s-a dat eficiență punctului de vedere al expertului M.I., propus de intimat, potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de 12 lei/mp teren, la determinarea acestei sume fiind luate în considerare doar acele convenții de vânzare-cumpărare cu prețuri foarte mici. Or, respectiva sumă este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină și efectivă a proprietarilor lipsiți de bunul deținut pentru o cauză de utilitate publică, exigență imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceștia suportând o sarcină specială și exorbitantă.

Prin Decizia civilă nr. 1502 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul intimatului, a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 69.422 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței. În esență, s-a reținut că sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Instanța de apel, conform art. 295 C. proc. civ., a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, lucrare efectuată de expert P.M.N., împreună cu experții consilieri M.I. și C.M. Curtea a avut în vedere opinia exprimată de expertul C.M., întrucât acest expert a avut în vedere toate condițiile impuse de dispozițiile art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 - a avut astfel în vedere dreptul de proprietate, restricțiile legale, condițiile de finanțare, condițiile de vânzare, condițiile pieții, localizare-orientare, topografie, utilizare. Expertul, pentru a determina valoarea reală a despăgubirilor, s-a raportat la singurele valori certe ale terenurilor din zona com.

Bărcănești care sunt cele cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate în perioada pronunțării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 430 din 23 mai 2008. La raportul de expertiză întocmit s-au formulat obiecțiuni care au fost respinse de instanță, având în vedere că experții au respectat obiectivele stabilite și actele normative ce au incidență. Raportat la concluziile raportului de expertiză C.M., instanța a apreciat întemeiate criticile referitoare la faptul că prima instanță a dispus anularea Hotărârii din 23 mai 2008 a pârâtei CN A.D.N.R. SA, stabilind un cuantum mult prea mare al despăgubirilor acordate în raport de elementele de comparație în baza cărora se face evaluarea.

Împotriva Deciziei civile nr. 1502 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a formulat cerere de recurs pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, prin care a criticat-o pentru pretinsă nelegalitate, sub următoarele aspecte; Pe temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a susținut că instanțele anterioare au încălcat dispozițiile art. 25 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora la calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Punctele de vedere ale experților, cuprinse în raportul de expertiza, nu respecta dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât aceștia aveau obligația de a analiza prețurile care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor, de același fel care se regăsesc la sediul primăriei, din anul 2014 și nu sa se raporteze la alte hotărâri de despăgubire. Punctele de vedere ale experților ing. M.P. și ing. C.M. nu pot fi primite, deoarece aceștia nu au cules date privind prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel din unitatea administrativ teritoriala, com. Bărcănești, la data efectuării raportului de expertiză. Experții nu au reținut pentru analiza lor nici un contract de vânzare-cumpărare, ci doar hotărâri de stabilire a despăgubirilor din anii 2008-2010, estimând astfel un preț unitar mediu de 40 lei/mp.

Aceștia au stabilit arbitrar un coeficient de prejudiciu în cuantum de 10% fără ca măcar să se arate modul în care s-a ajuns la aceasta valoare. Expertul ing. C.M. reține pentru analiză un singur contract de vânzare-cumpărare din anul 2011, nerelevant pentru cauza de față, fiind vorba de un teren care nu este de același fel ca terenul expropriat. Aceasta s-a mărginit să folosească numai oferte de expropriere privind șoseaua de centura vest a Ploieștiului pe anul 2009. Experți aveau obligația de a arăta impactul pe care căderea pieții imobiliare (fapt de notorietate) a avut-o asupra tranzacțiilor din această unitate administrativ-teritoriala, și dacă blocajul acestei pieți a condus la faptul că în respectiva localitate nu au mai existat contracte de vânzare-cumpărare, lucru ce determina scăderea preturilor de vânzare la imobile și nu creșterea acestora.

Nu se poate reține coeficientul de reducere de doar 10%, arbitrar propus de către expert, având în vedere ca în comuna Bărcănești nu se fac în prezent tranzacții imobiliare. Numai punctul de vedere al expertului M.I., numit de către Statul roman, respectă dispozițiile Legii nr. 33/1994, la calcularea despăgubirilor, acesta luând în considerare numai preturile din contractele de vânzare-cumpărare de la Primăria Comunei Bărcănești, preturi de tranzacționare, și analiza pe care a făcut-o pieței imobiliare. Expertul a aratat că valorile de despăgubire acordate intimaților-contestatorii au fost foarte mari, de aproximativ 12 lei/mp, în comparație cu valoarea pentru terenurile intravilane de 7,93 lei/mp.

Diferența foarte mare a valorii totale de despăgubire, se datorează faptului că expropriatorul a înțeles să acopere integral prejudiciul adus intimaților contestatori prin expropriere privind terenul rămas neexpropriat. Având în vedere faptul că, de la data la care a fost stabilita valoarea despăgubirii până în prezent, a intervenit căderea abrupta a pieții imobiliare, prețul despăgubirii nu poate fi mai mare în prezent decât la data la care ea a fost stabilită. Recursul este nefondat.

În mod corect instanța de apel a avut în vedere opinia expertului C.M., întrucât acest expert a respectat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau a altor persoane îndreptățite, dând totodată eficiență dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Constituția României referitoare la expropriere - nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

Pentru a determina valoarea reală a despăgubirilor, s-a apreciat corect, sub aspectul situației de fapt, că singurele valori certe ale terenurilor din zona comunei Bărcănești sunt cele care rezultă din înscrisuri relevante pentru cauză - inclusiv ofertele făcute de intimat pentru terenuri similare celui expropriat, materializate în contractele de vânzare-cumpărare - încheiate în perioada pronunțării Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 430 din 23 mai 2008. Expertul a avut în vedere dreptul de proprietate, dar și restricțiile legale, condițiile de finanțare, condițiile de vânzare, condițiile pieții, localizare-orientare, topografie, utilizare.

S-a statuat deja în jurisprudența instanței de contencios constituțional, cu valoare de principiu - examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (3) din Legea fundamental - că "despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului trebuie să reflecte valoarea de piață a acestuia la data întocmirii raportului de expertiză, nu o valoare anterioară, ci una contemporană realizării efective a exproprierii, tocmai pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat" - Decizia nr. 395 din 1 octombrie 2013, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013. În materia exproprierii pentru lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, legiuitorul a adoptat o reglementare specială - Legea nr. 198/2004 - care cuprinde prevederi derogatorii în privința momentului transferului dreptului de proprietate - transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora (art. 15) - fără însă ca derogările astfel reglementate să fie însoțite de o măsură similară în privința stabilirii despăgubirii, cuantumul acestora fiind determinat tot prin raportare la dispozițiilor legii generale.

Legea specială - Legea nr. 198/2004 - prevede că transferul dreptului de proprietate operează fie la momentul plății despăgubirii stabilite pe cale administrativă, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptului că stabilirea cuantumului acestei despăgubiri se raportează la momentul transferului dreptului, fie la momentul consemnării despăgubirii menționate, ipoteză în care stabilirea cuantumului despăgubirii pe cale judiciară nu se mai raportează la momentul transferului dreptului, ci la un moment ulterior, respectiv cel al pronunțării hotărârii judecătorești prin care se stabilește întinderea despăgubirii, și nu la cel al transferului dreptului de proprietate.

Soluția pronunțată de instanța de apel - consecventă ideii de principiu că despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să reflecte valoarea de piață de la data realizării efective a exproprierii, pentru a asigura o reparație completă și integrală pentru cel expropriat - este în acord cu statuările Curții Constituționale consemnate într-o nouă decizie pronunțată, Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015, respectiv, valorizează dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitor la expropriere. Toate celelalte critici ale recurentului-pârât referitoare la calculul propriu-zis al despăgubirilor, cu referire directă la elementele probatorii ale cauzei pendinte - situația de fapt a terenurilor, existența și influența crizei economice în ceea ce privește piața imobiliară etc. - nu pot fi primite, întrucât tind, de o manieră nepermisă în calea extraordinară de atac promovată, la o devoluare a fondului.

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu poate fi primită nici o critică pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 1502 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.