ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1081/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1081/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1081/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 10

septembrie 2010 pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul A. a chemat în

judecată pe intimatul Statul Român, prin CN B. SA, solicitând modificarea

hotărârilor de stabilire a despăgubirilor din 27 aprilie 2010 și

a proceselor verbale din 23 aprilie 2010, din 23 aprilie 2010 și din 23

aprilie 2010, în sensul acordării despăgubirilor în valoare de

269.080 lei, echivalentul a 67.270 euro, pentru terenul expropriat în

suprafață de 961 mp

Prin sentința nr. 2475

din 25 octombrie 2011, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația

și a modificat în parte hotărârile de stabilire a despăgubirilor

și procesele-verbale emise de intimat, stabilind în favoarea con

testatorul ui dreptul de a încasa despăgubiri pentru terenurile

expropriate în suprafață totală de 961,15 mp situate în com.

Bărcănești, sat Bărcănești, jud. Prahova, în

valoare totală de 86.960 lei, în loc de 14.982 lei, cât oferise

expropriatorul.

În esență, s-a avut

în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, reținându-se

că punctul de vedere al expertei C., care a stabilit valoarea totală

a terenului expropriat ca fiind de 86.960 lei, la data exproprierii, adică

22,32 euro/mp, respectă criteriile legale de evaluare. S-a ținut cont

și de raptul că la o valoare apropiată a ajuns și experta D.

Prin Decizia nr. 38 din 22 mai

2012, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile declarate

de contestatorul A., de intimatul Statul român, prin CN B. SA și de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova. Prin Decizia nr. 2042 din 9

aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

formulate de intimații Statul român, prin CN B. SA și Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a casat

hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

La adoptarea soluției,

instanța a reținut că nu au fost respectate criteriile

instituite de art. 26 din Legea nr. 33/1994 referitor la calcularea cuantumului

despăgubirilor.

Astfel a constatat că

punctul de vedere exprimat de expertul tehnic C., omologat de prima

instanță, a avut la bază evaluarea prin comparație, fiind

evidențiată valoarea de piață estimată, în contextul

stagnării pieței imobiliare, deși la dosarul cauzei nu s-au

depus niciun fel de dovezi din care să rezulte că la momentul efectuării

expertizei (martie-septembrie 2011) nu au fost încheiate contracte de

vânzare-cumpărare pentru imobile de același fel cu terenul

expropriat. în această situație, valoarea de despăgubire a

imobilului în litigiu a fost calculată pe baza altor date și criterii

decât cele prevăzute de lege, motiv pentru care, raportul de

expertiză judiciară omologat de instanțe a nesocotit

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Față de caracterul

explicit al normei legale incidente în cauză și față de

jurisprudența unitară a instanței supreme, care a confirmat

înțelesul acestei norme, Înalta Curte a stabilit că nu poate fi avut

în vedere decât prețui cu care se vând în mod obișnuit imobilele de

același fel din unitatea administrativ-teritorială în care este

situat terenul supus exproprierii, preț ce reiese din tranzacții încheiate

Ia momentul efectuării expertizei (preț plătit și consemnat

ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare).

Drept urmare, s-a considerat

că se impun verificări ia toate instituțiile care dețin

date privind încheierea tranzacțiilor cu terenuri în zonă:

administrația financiară, primăria, camera notarilor publici,

oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, precum și

efectuarea unei expertize de specialitate, după obținerea acestor

relații, pentru evaluarea suprafeței de teren expropriate.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, s-a reținut că,

din punctele de vedere formulate de cei trei experți, nu reiese modul în

care au fost calculate despăgubirile pentru prejudiciu cauzat

proprietarului și nici ce daune au fost produse acestuia și au fost

avute în vedere la stabilirea valorilor propuse cu titlu de despăgubire.

S-a mas reținut că terenul expropriat și cel rămas în

proprietatea contestatorului au situații și regimuri juridice

diferite: terenul efectiv expropriat în suprafață de 961 mp iese din

proprietatea persoanei expropriate și intră în proprietatea Statului

român, în timp ce diferența de teren din parcela în suprafață

totala de 2.300 mp rămâne în proprietatea și posesia reclamantului.

Valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantului nu poate fi

determinată prin folosirea aceleiași unități de

măsură, aceleiași valori/ mp de teren pentru întreaga

parcelă, când cele două terenuri au regimuri juridice diferite

și nu se poate considera că proprietarul suferă același

prejudiciu pentru terenul care rămâne în continuare în proprietatea

și posesia sa, ca și pentru cel efectiv expropriat și care iese

din proprietatea sa.

Ca atare, pentru respectarea

cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994,

s-a considerat că și sub acest aspect se impune refacerea raportului

de expertiză, pentru defalcarea valorilor calculate pentru imobil.

Referitor la

despăgubirile solicitate pentru lipsa de folosință a

suprafeței de teren rămasă în continuare în proprietatea contestatorului,

instanța de casare a dat îndrumare curții de ape! să verifice

și să stabilească dacă contestatorul mai poate folosi în

continuare terenul, independent de expropriere, conform categoriei de

folosință, urmând ca eventualul prejudiciu să fie calculat în

legătură directă cu beneficiul actual, previzibil a fi produs

și în viitor și care ar justifica creșterea indemnizației

pe criteriul imposibilității continuării, în condiții de

rentabilitate, a activității pe suprafața de teren

rămasă și pe rațiuni de pierdere a unor foloase economice.

În rejudecarea apelului,

instanța a dispus efectuarea uneî noi expertize, solicitând

experților numiți să facă verificări ia

instituțiile care dețin date cu privire la tranzacționarea

terenurilor.

Curtea de Apel Ploiești,

prin Decizia nr. 1120 din 17 octombrie 2014, în rejudecare, a respins ca

nefondat apelul declarat de contestatorul A., a admis apelurile declarate de

intimatul Statul Român, prin CN B. SA și de Ministerul Public, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Prahova, a schimbat în tot sentința și a

respins contestația ca neîntemeiată.

În motivarea deciziei, s-a

reținut că valoarea despăgubirilor stabilite în primă

instanță de expertul desemnat de contestator, inginer D., este mult

prea mare față de suprafața terenului de 961,15 mp și

față de valoarea determinată prin hotărârile de stabilire a

despăgubirilor emise de intimat. De asemenea, și valoarea

stabilită de comisia de experți în rejudecare este disproporționată

față de aceleași hotărâri mai sus menționate. Prin

decizia de casare s-a dispus ca instanța, pe baza probelor administrate,

să verifice dacă contestatorului i se produce un prejudiciu pentru

care se pot acorda despăgubiri cu privire la lipsa de folosință

a suprafeței de teren rămasă în continuare în proprietatea Iui,

urmând să verifice și să stabilească dacă acesta mai

poate folosi în continuare terenul independent de expropriere, conform

categoriei de folosință.

În acest sens, expertul E., numit

de apelant, în raportul de expertiză - răspuns obiecțiuni a

precizat că în prezent se înregistrează o scădere a pieței

imobiliare în zonă, iar în perioada 2012 - 2014 nu s-au efectuat

tranzacții cu imobile asemănătoare, astfel încât la calcularea

cuantumului despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză,

experții nu au putut ține seama de prețuri înscrise în contracte

autentice de vânzare-cumpărare cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială,

folosind însă prețuri de ofertă ajustate cu coeficienți de depreciere.

Ca atare, a ajuns la concluzia

că terenul rămas în proprietatea contestatorului este poluat prin

noxe dezvoltate de traficul intens rutier, efectele negative sunt în primul

rând emisiile circulației rutiere, materialele poluante, prinse de fire de

praf și particulele de praf cu ulei care poluează de-a lungul autostrăzii.

Expertul a stabilit că

valoarea terenului expropriat este de 10.942 euro, iar valoarea terenului

inutilizabil este de 12.050 euro.

Experta F., în raportul de

expertiză - răspuns la obiecțiuni, având în vedere obiectivele

expertizei trasate de instanță pe linia deciziei de casare, a

răspuns că, din adresa Camerei Notarilor Publici din 4 aprilie 2014,

reiese că aceștia nu dețin o situație centralizată a

actelor de vânzare-cumpărare a terenurilor, dar i s-a transmis un extras

din studiul valorii-etalon minim informativ, teren și construcții pe

județul Prahova, valabil pe 2014.

Același expert a

menționat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară,

prin adresa din 17 aprilie 2014, i-a comunicat o copie a contractului de vânzare-cumpărare

din 2013 a unui teren situat în com. Bărcănești, al cărui

preț de vânzare-cumpărare este de 10.000 lei pentru un teren în

suprafață de 2.600 mp.

De asemenea, G., prin adresa

din 08 aprilie 2014 i-a transmis că nu deține informațiile

solicitate privind prețurile de tranzacție încheiate pentru terenuri

extravilane Bărcănești, iar Primăria com. Bărcănești

nu a răspuns solicitării.

S-au mai depus, în acest sens,

la dosar adresele menționate în raportul de expertiză, studiul

privind estimarea valorilor etalon minime de piață a Camerei

Notarilor Publici Ploiești, contractul de vânzare cumpărare

autentificat din 2013 de către Biroul Notarial Notalex.

Expertul H., desemnat din

partea apelantei-intimate, prin punctul de vedere exprimat inițial, a

stabilit o valoare de 76.525 lei, care cuprinde valoarea terenului expropriat

și prejudiciul pentru restul de teren rămas fără acces

ulterior, iar, ca urmare a încuviințării obiecțiunilor în

ședința din data de 12 martie 2014, a stabilit valoarea terenului ca

fiind 5.022 euro, la data efectuării expertizei, iar prejudiciul calculat

pe o perioada de 3 ani, 9.639 lei, întrucât, din studierea și analiza

schimbărilor produse pe piața imobiliară din 2008 și

până în. prezent, prețurile terenurilor au scăzut anual cu 10%,

în prezent piața imobiliară fiind blocată, nemaifăcându-se

tranzacții din lipsă de credite financiare.

Întrucât cei trei experți

nu au stabilit în lucrările efectuate prețurile cu care se vând în

mod obișnuit imobilele, astfel cum se prevede în art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, ci au stabilit valori de despăgubiri estimate, Curtea a

apreciat că valoarea corectă a despăgubirilor este cea stabilită

prin Hotărârile nr. 1117 din 27 aprilie 2010, nr, 1118 din 23 aprilie 2010

și nr. 1119 din 23 aprilie 2010 a CN B. SA.

S-a impus astfel respingerea

apelului ca nefondat și pentru faptul că, așa cum a stabilit

și Înalta Curte de Casație și Justiție,

apelantul-contestator trebuia să facă dovada prejudiciului, însă

acesta nu a făcut vreo dovadă în acest sens pentru restul terenului

rămas neexpropriat.

Mențiunile

experților E. și H., în sensul că terenul este poluat prin noxe

datorită traficului intens, materialelor poluate care poluează de-a

lungul autostrăzii, precum și faptul că terenul este greu

accesibil, fiind în zona limitrofa a autostrăzii (mențiunile

expertului H.) nu pot fi avute în vedere la stabilirea unui eventual prejudiciu

produs contestatorului, întrucât acest prejudiciu nu poate fi cuantificat, iar

susținerile experților nu se coroborează cu alte probe din

dosar.

Curtea a mai reținut ca,

la dosarul de apel s-a depus un anunț din partea Cabinetului de Avocat „I.",

în care se menționează existența unei oferte a expropriatorului

Statul român - prin CN B. SA, pentru teren extravilan de 16 euro/mp și

teren intravilan de 36 euro/mp, însă acest anunț nu poartă

ștampila, nici a Primăriei com. Bărcănești și

nici a expropriatorului, astfel că nu a fost luată în considerare la

stabilirea unei valori reale a despăgubirilor.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin Decizia civilă nr. 599 din 26 februarie 2015,

a admis recursul declarat de contestatorul A., a casat Decizia civilă nr.

1120 din data de 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, în vederea stabilirii pe deplin a situației de fapt și

determinării corecte a prejudiciului corespunzător valorii terenului

expropriat.

La raportul de expertiză

efectuat în rejudecare, au fost formulate obiecțiuni de către

intimatul Statul român, prin CN B. SA și reprezentantul Parchetului, iar

experții au răspuns fiecare câte un răspuns propriu la

obiecțiuni.

Astfel, expertul H. a

concluzionat, în răspunsul la obiecțiuni, că valoarea terenului

la data expertizei era de 22.395 lei (echivalentul a 5.022 euro), iar la data

exproprierii de 36.089 lei (echivalenții! a 9.728 euro), evaluarea fiind

realizată pe baza prețurilor din contractele de

vânzare-cumpărare comunicate de Primăria comunei

Bărcănești prin adresa din 29 octombrie 2012, prețuri la

care s-au făcut corecții în funcție de diferențele de

poziție, datele de contractare, categoria de folosință a

terenurilor și individualizarea acestora.

În ceea ce privește

prejudiciul suferit prin expropriere, același expert a reținut

că acesta constă în producția agricolă nerealizată,

datorită faptului că suprafața de teren de 1.338,85 mp,

rămasă neexpropriată este greu accesibilă și se

situează în zona limitrofa autostrăzii, cu noxele caracteristice,

fiind calculat în două variante: pe o perioadă de trei ani -9.639 lei

și pe o perioadă de 6 ani - 19.278 lei.

Expertul E. a concluzionat, în

răspunsul la obiecțiuni, că valoarea justă a

despăgubirii se compune din valoarea terenului expropriat, de 48.598 lei

și valoarea terenului neexpropriat, devenit inutilizabil, de 53.520 lei.

Pentru a ajunge la aceste valori, a avut în vedere răspunsurile transmise

de instituțiile de la care s-au solicitat relații, potrivii celor

dispuse de instanță, precum și faptul că piața

imobiliară este inactivă, neputând fi identificate contracte de

vânzare-cumpărare care să aibă o dată apropiată de cea

a efectuării expertizei, situație în care s-a raportat la

prețuri din oferte de vânzare, ajustate cu coeficienți de depreciere.

De asemenea, s-a constatat că terenul rămas neexpropriat nu are cale

de acces, din cauza construirii autostrăzii și a sensului giratoriu

din vecinătate, iar terenul este poluat de noxele dezvoltate de traficul

rutier intens.

Experta F. a efectuat trei

variante de calcul: varianta I - conform standardelor internaționale de

evaluare stabilind o valoare de 25.940 lei, ia data exproprierii, respectiv,

76.525 lei, la data efectuării expertizei; varianta a lI-a - conform

hotărârilor de stabilire a despăgubirilor emise de comisia de expropriere

pentru terenuri din aceeași localitate : 36,099 lei la data exproprierii,

respectiv, 97.974 lei la data efectuării expertizei; varianta a IlI-a -

conform adreselor emise de CN B. SA în 2009 cu oferte de preț; 324,503 lei

la data exproprierii, respectiv, 297.933 iei la data efectuării

expertizei. Experta a propus instanței varianta a doua ca fiind mai

concludentă, deoarece reflectă prețul practicat la expropriere

pentru teren similar adiacent proprietății contestatorului. S-a

menționat că a avut la dispoziție un singur contract de vânzare-cumpărare,

comunicat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, însă

nu se poate stabili valoarea despăgubirii pe baza prețului

menționat în acest contract, deoarece este singular și

reprezintă un preț de tranzacționare determinat pe piața

liberă de orice constrângeri, ceea ce nu este cazul în ipoteza

exproprierii.

S-a apreciat greșită

concluzia curții de apel prin care a înlăturat toate cele trei puncte

de vedere exprimate de experți, întrucât instanța de recurs, în

primul ciclu procesual, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare pe motiv

că instanțele anterioare concluzionaseră în lipsa vreunor probe

că la momentul efectuării expertizei nu existau contrate de vânzare-cumpărare

pentru imobile de același fel cu cel expropriat. De aceea, s-a stabilit în

sarcina instanței de rejudecare să efectueze verificări în acest

sens și să dispună o nouă expertiză, care să

aibă în vedere rezultatele acestor verificări.

Ca atare, ceea ce s-a imputat

instanței a fost faptul că nu a verificat existența unor

tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare

terenului expropriat, ci a validat un raport de expertiză care avusese în

vedere doar oferte de vânzare postate pe internet sau la agențiile

imobiliare pentru terenuri asemănătoare.

Însă, dacă în urma

verificărilor efectuate, se constată că nu există contracte

de vânzare-cumpărare, sau acestea sunt sporadice astfel încât nu sunt în

măsură sa releve prețul obișnuit de tranzacționare al

imobilelor de același fel cu cel expropriat, acțiunea reclamantului

nu poate fi respinsă pur și simplu, menținându-se

despăgubirea oferită de expropriator, în condițiile în care nici

aceasta din urmă nu este rezultatul unei evaluări pe bază de

contracte de vânzare-cumpărare.

Așa cum Înalta Curte a

menționat expres în considerentele deciziei de casare, s-au apreciat

relevante orice alte relații care sunt compatibile normelor legale

incidente, relații din care să rezulte informații concludente

privind prețul de vânzare al unor astfel de imobile, în acest caz, atât

experții, cât și instanța de judecată, trebuind să

valorifice toate probele administrate în vederea determinării valorii

despăgubirii.

În lipsa unor contracte de vânzare-cumpărare,

nimic nu împiedică o evaluare care să aibă în vedere alte

criterii, precum: ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau

prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de mică

publicitate pentru imobile de același fel, hotărâri de stabilire a

despăgubirilor emise de comisiile de expropriere sau de instanțele de

judecată pentru terenuri de același fel din aceeași localitate

sau învecinate, metoda comparației în raport de diferitele prețuri de

tranzacționare, caracteristicile fizice ale terenului, localizare, acces,

alte elemente caracteristice ale proprietății, etc.

În speță, cei trei

experți au făcut mai multe propuneri de evaluare, în raport de

diverse criterii, folosind, de exemplu, drept variabile de comparație,

ofertele de pe piața imobiliară, la care s-au efectuat corecții

în raport de elementele caracteristice ale proprietății în

condițiile unei piețe imobiliare inactive, sau a fost. propusă

varianta de evaluare bazată pe valorile despăgubirilor propuse chiar

de către intimat pentru terenuri din aceeași localitate (unui dintre

aceste terenuri învecinându-se cu terenul în litigiu).

Instanța de apel nu a

analizat niciuna dintre aceste propuneri, din considerentele deciziei recurate

nerezultând care sunt considerentele pentru care instanța a refuzat

să valideze una dintre variantele propuse de experți.

În acest context al analizei,

s-a reținu că lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară

nu poate determina respingerea acțiunii reclamantului și nici

amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor astfel de

acte juridice.

Dacă s-ar limita

posibilitatea experților de a evalua imobilul numai în raport de

tranzacțiile deja efectuate la data întocmirii raportului, în contextul

riscului ca la acel moment să nu se fi încheiat asemenea acte juridice,

s-ar limita nejustificat posibilitatea lor de apreciere și s-ar lipsi de

conținut însuși scopul pentru care legea a dispus întocmirea unui

raport de către o comisie formată din trei experți, propuși

de instanță și de părțile aflate în conflict, fiind

suficientă depunerea unui număr oarecare de acte juridice încheiate

pentru terenuri asemănătoare, ceea ce legea nu consideră că

este suficient.

În concluzie, s-a constatat

că soluția pronunțată de curtea de apel nu se bazează

pe o analiză completă a probatoriului administrat, opiniile celor

trei experți fiind înlăturate în totalitate, fără ca

instanța să motiveze și să argumenteze de ce niciuna dintre

propunerile făcute nu pot constitui temei pentru stabilirea justă a

despăgubirilor, ceea ce echivalează cu nelămurirea pe deplin a

situației de fapt.

De asemenea, s-a mai

reținut că prin invalidarea în totalitate a raportului de

expertiză, astfel cum a fost completat în urma obiecțiunilor,

tară a se dispune în acest caz un nou raport de expertiză care

să respecte criteriile legale, instanța s~a aflat în situația de

a se pronunța asupra despăgubirilor tară a avea un raport de

expertiză valid, element obligatoriu prevăzut de art. 25-27 din Legea

nr. 33/1994.

Referitor Ia prejudiciul

suferit prin expropriere, au fost respectate indicațiile deciziei de

casare, în sensul că a încuviințat părților administrarea

de probe în acest sens, însă a respins pretențiile formulate cu acest

titlu de contestator, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că

terenul rămas neexpropriat ar fi fost cultivat și că, prin

expropriere, s-ar fi provocat vreun prejudiciu.

Prin Decizia nr. 193 din 2

februarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă,

a fost respins apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței

civile nr. 2475 din 25 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Au fost admise apelurile declarate de Statul român prin SC B. SA și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva aceleiași

sentințe, fund schimbată în parte hotărârea, în sensul că

s-a stabilit în favoarea contestatorului dreptul de a încasa despăgubiri

pentru terenul expropriat în suprafață totală de 961,15 mp în

valoare totală de 36.099 lei, conform raportului de expertiză

întocmit de experta F., în răspunsul la obiecțiuni, varianta a Il-a.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. S-a luat act

că pârâtul Statul român prin SC B. SA va solicita cheltuieli de

judecată pe cale separată.

în motivarea deciziei s-au

reținut următoarele.

Pe linia considerentelor

deciziei de casare, instanța, în rejudecare, a procedat la punerea în

discuția părților a necesității administrării

altor probatorii, dispunând completarea raportului de expertiză, de

către expertul propus de contestator - E. - singurul expert care, în

punctul său de vedere, nu a propus o evaluare a imobilului expropriat

și la momentul exproprierii.

În soluționarea cauzei, a

fost avută împrejurarea că, prin Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015,

publicată în M. Of. al României nr. 152 din 3 martie 2015, Curtea

Constituțională a constatat neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004, privind unele

măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi

și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor

aduse prin Legea nr. 184/2008, raportate la sintagma „la data întocmirii

raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestei decizii,

calcularea cuantumului despăgubirilor urmează a se efectua prin

raportare la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul

transferului dreptului de proprietate, și nu la data întocmirii raportului

de expertiză.

Astfel s-a reținut

că această decizie este obligatorie pentru instanțele

judecătorești, iar față de momentul publicării în M.

Of. - ulterior pronunțării deciziei de casare de către Înalta Curte

de Casație și Justiție, ea vine să completeze

considerentele acestei decizii. în acest sens, au fost avute în vedere, Ia pronunțarea

hotărârii, exclusiv evaluările efectuate de către cei trei

experți prin raportare la momentul transferului dreptului de proprietate.

Analizând raportul de

expertiză efectuat de experta F., s-a constatat că acesta a fost

întocmit 3 variante: într-o primă variantă, efectuată în baza

standardelor internaționale de evaluare-2011, imobilul expropriat a fost

evaluat la suma de 25.940 lei, într-o a doua variantă, în funcție de

alte hotărâri de expropriere pentru imobile similare, imobilul expropriat

a fost evaluat la suma de 36.099 lei, iar în a treia variantă de evaluare,

in funcție de adresele SC B. SA, din 2009 privind ofertele de

preț/mp, la suma de 124.503 lei.

Expertul H., propus de

către apelantul-intimat Statul Român prin CN B. SA a evaluat imobilul

expropriat la momentul exproprierii la suma de 36.089 lei (fila 137 dosar

apel).

Expertul E., propus de

către apelantul-contestator, a stabilit o valoare a terenului expropriat

la momentul transferului dreptului de proprietate (aprilie 2010) de 41.958 lei.

În cauză, raportat la

prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a constatat că, în

perioada de referință pentru expropriere - anul 2010, nu au avut ioc

tranzacții al căror preț să constituie un criteriu pentru

stabilirea valorii terenului expropriat, piața imobiliară fiind

blocată.

În aceste condiții, având

în vedere și considerentele deciziei de casare, s-au dat eficiența

altor criterii, și anume : ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare sau prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de

mică publicitate pentru imobilele de același fel, hotărâri de

stabilire a despăgubirilor emise de comisiile de expropriere sau de

instanțele de judecată pentru terenuri de același fel din

aceeași localitate sau învecinate, metoda comparației în raport de

diferitele prețuri de tranzacționare, caracteristicile fizice ale

terenului, localizare, acces, alte elemente caracteristice ale

proprietății, etc.

Analizând punctele de vedere

exprimate de către cei trei experți, instanța de apel a apreciat

că evaluarea efectuată de experta F. în varianta a II-a -

răspuns la obiecțiuni corespunde criteriilor mai sus menționate.

În acest sens, experta a avut în vedere evaluarea comparativă a

cuantumului despăgubirilor aplicate în alte hotărâri de expropriere

din perioada 2007-2010, pentru terenuri similare în aceeași zonă,

și anume: Hotărârea nr. 410 din 05 iunie 2008 - J. - 36,008 lei/mp;

Hotărârea nr. 1131 din 27 aprilie 2010 - J. - 47,900 lei/mp;

Hotărârea nr. 1130 din 27 aprilie 2010 - J. - 44,530 lei/mp; Hotărârea

nr. 53 din 10 ianuarie 2007 - K. - 281,41 lei/mp; Hotărârea nr. 1119 din 27

aprilie 2010 - A. - 15,586 lei/mp.

S-a avut în vedere și

faptul că cei doi experți proptiși de către

părți, au propus evaluări ale terenului expropriat apropiate, ca

și cuantum, de cea efectuată de experta judiciară F., după

cum urmează : expertul H. a propus o valoare de 36.089 lei, iar expertul E.,

a evaluat imobilul expropriat la suma de 41,958 lei.

În aceste condiții, în

mod corect, experta F. a efectuat evaluarea terenului în litigiu prin raportare

la prețul de expropriere/mp oferit pentru terenul limitrof prin Hotărârea

nr. 410/2008, și anume: 36,008 lei/mp, această variantă fiind

cea care reflectă prețul practicat la expropriere pentru teren

similar celui în litigiu.

Totodată s-a apreciat

că varianta a III-a întocmită de experta F., în care imobilul

expropriat este evaluat la suma de 124.503 lei, prin raportare la adresele CN

B. SA din 2009 referitoare la oferta de preț/mp, nu reflectă valoarea

de expropriere a unui teren similar cu cel al contestatorului.

Împotriva aceste decizii au

declarat recurs contestatorul A. și intimatul Statul român prin CN B. SA.

Recurentul a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar, pe fond admiterea

acțiunii și omologarea, în principal, a punctului de vedere al

expertului E., care a stabilit pentru terenul expropriat o despăgubire în

valoare de 99.810 lei+tva, iar, în subsidiar, a punctului de vedere întocmit de

expertul F. (numit de instanță), varianta nr. 3, în cadrul căruia

despăgubirea este de 97.974 lei, invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. în motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Decizia nr. 193 din 02

februarie 2016 a Curții de Apel București a fost dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a legii, în speță a

dispozițiilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, fiind ignorate, de

asemenea și considerentele Deciziei nr. 599 din 26 februarie 2015

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de apel, în mod

greșit, a omologat varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit

de experta F., care constituie singura variantă care se raportează la

prețurile de ofertare, și nu de vânzare.

Prin raportul de

expertiză întocmit, cei trei experți desemnați au ajuns la

concluzia unanimă, că terenul expropriat este unul valoros,

evaluându-i la suma de 97.974 lei (expertul F., în varianta a II-a și

expertul H.), respectiv la 99.810 lei (expertul E.).

Curtea de apel a omologat

singurul raport de expertiză întocmit cu eludarea prevederilor art. 25

și 26 din Legea nr. 33/1994, ignorând astfel îndrumările Deciziei nr.

599 din 26 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin care s-a dispus ca, la stabilirea valorii

despăgubirii, să fie avute în vedere toate înscrisurile relevante în

cauză, precum și prețurile de vânzare pentru terenuri similare.

Deși în cuprinsul

hotărârii de stabilire a despăgubirilor se menționează

că despăgubirea a fost stabilită în conformitate cu art. 6 din

Legea nr. 198/2004, conform căruia despăgubirea se acordă „ de

comun acord cu proprietarul", expropriatorul a eludat aceste

dispoziții, stabilind ca despăgubire o sumă derizorie de 3,6

euro pe mp, fără a avea în vedere următoarele criterii:

circulație a terenului în zona (18 euro, conform contractului de

vânzare-cumpărare anexat la pag. 35 din dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, respectiv 36 euro după cum

rezultă din oferta CN B. SA anexată la pag. 100-101 din dosar).

(terenul se află în imediata vecinătate a municipiului Ploiești,

are deschidere la drumul național și la cel județean).

cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul

are deschidere la două străzi (drumul național și cel județean)

și poate fi cu ușurință parcelat și valorificat ca

teren construibil.

părți din terenul respectiv, scade considerabil valoarea terenului

rămas în proprietatea contestatorului, fără a mai exista

posibilitatea de valorificare în viitor, întrucât nu mai există cale de acces

Ia drumul public, iar efectuarea de construcții este interzisă de-a

lungul autostrăzii.

Recurentul mai arată

că, la stabilirea cuantumului despăgubirii, trebuie să fie avute

în vedere valorile terenurilor intravilane din zonă. Dacă contestatorul

ar vinde acest teren, cu siguranță pe piața liberă ar

obține un preț echivalent cu acela al unui teren intravilan (30-40

euro pe mp). A fost anexat prezentului Dosar contractul nr. x din 27 mai 2011,

prin care pentru un teren inferior categoriei de folosință a celui

expropriat, vânzătorul a obținut în plin declin al pieței

imobiliare 18 euro pe mp

De asemenea, mai

precizează că, prin exproprierea unei părți din terenul

respectiv, scade considerabil valoarea imobilului rămas în proprietatea

reclamantului, fără a-l mai putea valorifica ulterior.

Pentru terenurile expropriate

proprietarilor din Bărcănești, aflate la distanță mare

de DN1, prin hotărârile pronunțate în Dosarele nr. x/105/2010, nr.

x/105/2008, nr. x/105/2008 și nr. x/105/2009, instanțele au acordat

despăgubiri conform hotărârilor irevocabile anexate la dosarul

cauzei.

Prețul de circulație

al terenului în zonă este mult mai mare decât cel stabilit de

expropriator, care a evaluat la aceeași valoare majoritatea terenurilor

din zona de sud-est a. țării, tară a avea în vedere pagubele

produse prin expropriere, categoria de folosință a acestor terenuri,

precum și valoarea de circulație.

În ceea ce privește

prejudiciul cauzat prin expropriere, se apreciază că este dovedit în

cauză, ținând cont și de prevederile art. 25-26 din Legea nr.

33/1994. După cum a arătat mai sus, dacă acest teren ar fi

înstrăinat, pe piața liberă s-ar obține un preț

echivalent cu acela al unui teren intravilan (30-40 euro pe mp). A fost anexat Dosarului

contractul nr. x din 27 mai 201 S prin care pentru un teren inferior categoriei

de folosință a celui expropriat, vânzătorul a obținut în

plin declin al pieței imobiliare 18 euro pe mp.

Ca atare, aceste

afirmații sunt susținute și de oferta de despăgubire a CN

B. SA înregistrată la Primăria com. Bărcănești sub nr.

9691 din 15 decembrie 2009, prin care s-a propus ca despăgubire pentru

terenurile expropriate pe teritoriul administrativ al com.

Bărcănești o valoare de 36 euro pe mp

Recurentul mai arată

faptul că, în deciziile de expropriere depuse la dosarul cauzei,

despăgubirile au fost stabilite diferențiat și fără un

criteriu stabilit, în sensul acordării unor sume de patru ori mai mari

persoanelor ale căror terenuri se aflau la mare distanță

față de DN1, iar prin expropriere nu s-au produs prejudicii mari, cum

se întâmplă în cazul de față.

Totodată, intimatul

Statul român prin CN B. SA a achitat despăgubirea acordată prin

decizia atacată, conform dovezii depuse la dosarul cauzei.

Prin recursul promovat în

cauză, intimatul Statul român prin SC B. SA a solicitat desființarea Deciziei

nr. 193/2016 a Curții de Apel Ploiești și a sentinței nr.

2475/2011 a Tribunalului Prahova, în sensul respingerii în fond a cererii de

chemare în judecată, în temeiul ari 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului,

învederează că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care stipulează

că „la calcularea despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială".

Sintagma „prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele" nu poate indica decât prețul

de tranzacționare al acestora, menționat în contractele de

vânzare-cumpărare, și nicidecum „prețul de ofertare" postat

pe diverse pagini de internet sau în diferite ziare din județul Prahova,

de care, în mod greșit, a ținut seama atât instanța de apei, cât

și experții desemnați să efectueze raportul de

expertiză.

Aceste prețuri de

tranzacționare trebuiau luate în considerare la data la care imobilul

respectiv a intrat în proprietatea statului, și anume la data la care a

fost consemnata suma stabilită ca despăgubire.

Recurentul-intimat mai

susține că, în fața instanței de apel, a formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că cei trei

experți nu au avut în vedere la calcularea despăgubirilor

prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel din unitatea administrativ teritorială, și anume în comuna

Bărcănești, obiecțiuni care au fost respinse.

A fost omologat punctul de

vedere al expertei F., care a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor

prețuri de ofertare din diferite publicații imobiliare, și nu

prețurile de tranzacționare.

Astfel, există o mare

diferența între prețurile de „ofertare" și cele reale de

„tranzacționare", care trebuiau avute în vedere de instanța de

apel ca valori de comparație la stabilirea despăgubirilor.

Pe cale de

consecință, solicită a se constata că despăgubirile

acordate prin hotărârile de stabilire în cauză sunt îndestulătoare,

și ca atare se admiterea recursului.

Recurentul-intimat Statul

român prin CN B. SA a formulat întâmpinare prin care a invocai, pe cale de

excepție, nulitatea recursului pentru neindicarea de către

contestator a motivelor de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar, pe fond, respingerea acestuia. ca nefondat.

Înalta Curte a constatat

nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește

excepția nulității recursului invocată de

recurentul-intimat Statul român prin CN B. SA, urmează a fi apreciată

ca nefondată, întrucât au fost formulate de contestator, în temeiul art.

25 și 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică, critici referitoare la modul de stabilire a

despăgubirilor, care pot fi subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

astfel cum a indicat și recurentul prin cererea de recurs.

Din analiza criticilor

formulate de ambii recurenți, se constată că încălcarea de

către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994

reprezintă un motiv comun al ambelor recursuri exercitate în cauză,

sens în care acestea vor fi tratate împreună.

În cauză, obiectul

acestei critici îi reprezintă modalitatea de stabilire a cuantumului

despăgubirilor prin raportul de expertiză, prin încălcarea

dispozițiilor legale anterior menționate, în sensul stabilirii

valorii terenului expropriat în raport de prețurile de ofertare, și

nu pe baza celor de tranzacționare, impuse de exigențele art. 26 alin.

(2).

Așa cum rezultă din

dispozițiile legale invocate, Înalta Curte constată că acest

motiv de recurs se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind analizat în continuare din această perspectivă.

Critica în discuție nu

poate fi primită, determinarea valorii terenului expropriat fiind

făcută cu respectarea criteriilor legale de stabilire a cuantumului

despăgubirii, prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Potrivit acestui text, ’’Despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel din unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză."

Ca atare, criteriul ce trebuie

avut în vedere de comisia de experți numită în conformitate cu

prevederile art. 25 din aceeași lege este acela că evaluarea

imobilului supus exproprierii se face prin raportare la prețul de tranzacționare

al unor imobile similare.

Față de caracterul

explicit al acestei norme legale, prin Decizia de casare nr. 2042 din 09

aprilie 2013, instanța supremă a stabilit că, pentru determinarea

prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială în care este situat terenul

supus exproprierii, se impun verificări la instituțiile care

dețin date privind încheierea tranzacțiilor cu terenuri în zona

respectivă: administrația financiară, primăria, camera

notarilor publici, oficiul de cadastru și publicitate imobiliara, precum

și efectuarea unei expertize de specialitate după obținerea

acestor informații.

Din verificările

efectuate în cauză, s-a constatat că în perioada de

referință pentru expropriere, anul 2010, nu au avut loc

tranzacții al căror preț să constituie un criteriu pentru

stabilirea valorii terenului expropriat, piața imobiliară fiind

blocată.

În această situație,

prin Decizia de casare nr. 599 din 26 februarie 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a stabilit că, în lipsa unor

contracte de vânzare-cumpărare, nimic nu împiedică o evaluare care

să aibă în vedere alte criterii, precum: ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare sau prețurile de tranzacționare extrase de

la rubricile de mică publicitate pentru imobilele de aceiași fel,

hotărâri de stabilire a despăgubirilor emise de comisiile de

expropriere sau de instanțele de judecată pentru terenuri de

același fel din aceeași localitate sau învecinate, metoda

comparației în raport de diferitele prețuri de tranzacționare,

caracteristicile fizice ale terenului, localizare, acces, alte elemente

caracteristice ale proprietății.

Totodată, în acest

context, lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară nu poate

determina respingerea acțiunii reclamantului și nici amânarea efectuării

expertizei până la data încheierii unor astfel de acte juridice.

Ca atare, respectând

indicațiile deciziei de casare mai sus menționate, la evaluarea

terenului expropriat s-a dat eficiență criteriilor subsidiare impuse,

potrivit cărora, experta F. în varianta a II-a răspuns la

obiecțiuni a avut în vedere evaluarea comparativă a cuantumului

despăgubirilor aplicate în alte hotărâri de expropriere din perioada

2007-2010, pentru terenuri similare din aceeași zonă. Așa fiind,

evaluarea terenului în litigiu a fost făcută prin raportare Ia

prețui de expropriere oferit pentru terenul limitrof prin Hotărârea nr.

410/2008, 36,008 lei pe mp, valoarea reflectând prețui practicat la

expropriere pentru un teren similar celui în discuție, conform

dispozițiilor instanței supreme.

În contextul acestei analize, Înalta

Curte urmează să respingă ca nefondată susținerea

recurentului A., potrivit căreia instanța de apel nu a respectat

dispozițiile ultimei decizii de casare, în ceea ce privește

criteriile de determinare a valorii imobilului.

Din prisma celor analizate mai

sus, nu pot fi primite în cauză nici susținerile recurentului Statul

român prin SC B. SA, referitoare la formularea obiecțiunilor la raportul

de expertiză (prin care a arătat că cei trei experți nu au

avut în vedere la calcularea despăgubirilor prețul cu care se vând în

mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ - teritorială,

com. Bărcânești) precum și faptul că acestea au fost

respinse.

În cadrul acestei critici,

recurentul A. mai arată că cei trei experți desemnați

să efectueze raportul de expertiză au ajuns Ia concluzia că

terenul în discuție este unul valoros, evaluat la suma de 97,974 lei de

către experții F., în varianta a III-a, și H., respectiv la suma

de 99.810 lei de expertul E., solicitând pe fond admiterea acțiunii

și omologarea acestor variante.

Înalta Curte reține

că, potrivit variantelor întocmite de acești experți, valorile

pretinse reprezintă atât prețul de despăgubire pentru terenul

expropriat (961,15 mp), cât și pentru suprafața neexpropriată (1.338,85

mp), la data întocmirii raportului de expertiză.

La soluționarea cauzei,

în fața instanței de apel, a fost avută în vedere Decizia nr. 12

din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale, prin care 3-a

constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 9 teza a II-a din

Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale, raportate

ia sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză"

cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilindu-se că

determinarea cuantumului despăgubirilor se face prin raportare Ia

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceiași fel

în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului de

proprietate și nu la data întocmirii raportului de expertiză.

Pe de altă parte,

problema prejudiciului cauzat prin expropriere pentru terenul neexpropriat a

fost tranșată în mod irevocabil prin Decizia de casare nr. 599/2015,

în sensul că în apel au fost respinse pretențiile formulate de

contestator cu acest titlu, întrucât nu s-a făcut dovada că terenul

în discuție ar fi fost cultivat și că prin expropriere, s-ar fi

provocat vreun prejudiciu, iar în recurs contestatorul a formulat simple afirmații

care nu au putut fi calificate ca motive de nelegalitate încadrabile în art.

304 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele

expuse, precum și faptul că validarea raportului de expertiză

reprezintă un atribut exclusiv al instanței de fond, Înalta Curte

urmează să respingă solicitarea contesta torului.

Au mai fost formulate în

cauză de către recurentul A. critici împotriva hotărârii de

stabilire a despăgubirilor emisă de expropriator, acesta

susținând că suma stabilită este derizorie, întrucât nu au fost

avute în vedere anumite criterii, cum ar fi: valoarea de circulație a

terenului în zonă, amplasamentul acestuia, pagubele produse, precum

și prejudiciul suferit prin expropriere în legătură cu restul de

teren rămas în proprietatea contestatorului,

Or, aceste critici se

concretizează în veritabile aspecte de netemeinicie, neputând fi cenzurate

de instanța de recurs care este îndrituită să cerceteze doar

aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, pentru ipotezele expres

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, în calea extraordinară

de atac a recursului nu are loc reluarea fondului, și anume judecarea

contestației, ceea ce constituie obiect al judecății fiind doar

legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Cu privire la criticile

contestatorului referitoare la analiza cuantumului despăgubirilor, Înalta Curte

constată că acestea pun în discuție o problemă de apreciere

a probatoriului, care nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care nu va proceda la examinarea

lor.

În fine, afirmația

recurentului A., potrivit căreia ar fi fost achitată de către

pârâtul Statul român prin SC B. SA, suma menționată cu titlu de

despăgubire în decizia atacată, trecând peste faptul că este

nedovedită, apare ca nerelevantă în speță, în raport de

criticile analizate în prezentul recurs.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimatul Statul român prin CN B. SA.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de contestatorul A. și de intimatul Statul român

prin CN B. SA, împotriva Deciziei nr. 193 din data de 2 februarie 2016 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 mai 2016.