ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin.

(1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 862 din 15 aprilie 2009 Tribunalul

Prahova, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.M. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, obligându-l pe

acesta la plata unei despăgubiri în cuantum de 18,70 euro/ mp la cursul B.N.R.

în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, pentru

terenul expropriat în suprafață de 467,452 mp situat în extravilanul comunei

Bărcănești, jud. Prahova, menționat în H.G. nr. 1546/2006 și în hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 74 din 10 ianuarie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond și-a întemeiat sentința pe concluziile raportului de expertiză efectuat în

cauză de comisia de experți, în sensul că valoarea de piață estimată pentru

terenurile din zonă este cuprinsă între 15 și 50 euro/ mp, în funcție de distanța

de amplasament față de DN1, iar pentru terenul reclamantei, ce are categoria de

folosință de teren agricol, această valoare este de 18,70 euro/ mp. Cât

privește suma oferită de expropriator, instanța a apreciat că expertul D.M. nu

a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sumele propuse

fiind foarte mici raportat la prețurile de vânzare ale terenurilor din zonă,

iar suma de 7,93 lei/ mp propusă de expertul M.I. nu se coroborează cu părerile

celorlalți experți.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.

Prin decizia nr. 21 din 3 februarie

2011 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentința atacată și a

respins acțiunea, obligând apelanta-reclamantă la 1.200 lei cheltuieli de

judecată către apelantul-pârât. De asemenea, a respins apelul declarat de

reclamantă.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut că starea de fapt și incidența în cauză a art. 26 din Legea nr. 33/1994

au fost corect stabilite de instanța de fond, însă raportul de expertiză

întocmit nu a respectat criteriile prevăzute de lege. De aceea, a dispus

efectuarea unui alt raport de expertiză, cu obiectivul de a stabili valoarea

despăgubirilor ținând seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii

raportului de expertiză și la data consemnării sumei acordate cu titlu de

despăgubiri. În urma administrării probei, instanța a apreciat că numai punctul

de vedere exprimat de expertul desemnat de pârât corespunde criteriului legal,

acesta determinând valoarea de despăgubire prin raportare la prețurile de

vânzare ce reies din ultimele tranzacții efectuate cu terenuri de același fel

din zona în care acesta este amplasat. Pentru acest considerent a decis

respingerea acțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta T.M., solicitând modificarea hotărârii

atacate și respingerea apelului pârâtului.

În motivarea recursului reclamanta a

susținut că în mod greșit instanța de apel a anulat actele efectuate de comisia

de experți numită de tribunal, pentru considerentul că experții și-au exprimat

punctele de vedere prin rapoarte diferite, deși Legea nr. 33/1994 nu prevede

expres condiția întocmirii unui raport de expertiză unic.

De asemenea, a criticat decizia

atacată sub aspectul omologării punctului de vedere al expertului desemnat de

expropriator, deși punctul de vedere al acestuia nu ține seama de criteriile

legale, respectiv valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin

exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, după cum nu ține seama

nici de categoria de folosință a terenului. Arată că a depus la dosar acte din

care rezultă că la momentul exproprierii reclamanta era producător agricol și

că vindea produsele obținute în cadrul unei societăți de profil, precum și

decizii ale aceleiași instanțe în temeiul cărora vecini ai terenului expropriat,

producători agricoli, au primit despăgubiri de 20 euro/ mp.

Analizând recursul în limitele

criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge,

pentru considerentele ce succed:

Recurenta-reclamantă critică decizia

civilă recurată din perspectiva greșitei aplicări a prevederilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, în sensul că instanța de apel a însușit punctul de vedere al

apelantului-pârât, respectiv al expertului desemnat de acesta la efectuarea

expertizei, ceea ce a condus, în fapt, la acordarea aceleiași sume ca și cea

stabilită prin hotărârea contestată.

În considerarea art. 25

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,

pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei interesate, instanța va

constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul

desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt

supuse exproprierii.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994,

„despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se având, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativă

teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca

despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte

drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea din imobil rămasă

neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza,

experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune

instanței o eventuală reducere a daunelor”.

Sintagma

„prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea

administrativ - teritorială are semnificația de preț plătit efectiv și

consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare - cumpărare, acesta

neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale

rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Din interpretarea dispozițiilor

legale menționate, care constituie sediul materiei în domeniul exproprierii, se

observă că nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a

valorii despăgubirilor, stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de

expropriator, la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța

să constituie o comisie de experți, care să calculeze despăgubirile, conform criteriilor

legale.

Totodată, potrivit art. 27

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță nu va

putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea

solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța de apel, interpretând si

aplicând aceste prevederi legale speciale, si în considerarea caracterului

devolutiv al apelului, a apreciat că se impune refacerea expertizei evaluatorii

administrate în fața primei instanțe și a dispus întocmirea unei noi lucrări de

expertiză, de către o noua comisie de experți, constituită conform art. 25 din

Legea nr. 33/1994.

În mod corect s-a reținut că punctul

de vedere al expertului desemnat de pârât ține seama de prevederile legale, în

sensul că la stabilirea valorii terenului expropriat a avut în vedere contracte

de vânzare efectiv încheiate, respectiv un număr de 30 de contracte încheiate

în anul 2007 și un număr de 41 de contracte încheiate în anul 2008 și

înregistrate la Primăria Bărcănești.

Or, ceilalți doi experți, desemnați

de reclamantă și de instanță, au reținut în punctele de vedere exprimate că la

data evaluării nu se efectuează tranzacții de vânzare-cumpărare cu imobile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, piața este inactivă și au avut

în vedere prețul mediu de ofertă din publicațiile imobiliare.

În consecință, cât timp legiuitorul

a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate

persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel Ploiești a aplicat si respectat

aceste criterii, în cauza dedusă judecății, stabilind o despăgubire proporțională,

ca urmare a măsurii exproprierii suportată de recurenta-reclamantă T.M.,

hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si ale legislației interne și nu poate reprezenta o

încălcare a normelor naționale sau convenționale.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul, cu consecința menținerii hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 21 din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2012.