ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 442/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 862 din 15 aprilie 2009 Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, obligându-l pe acesta la plata unei despăgubiri în cuantum de 18,70 euro/ mp la cursul B.N.R. în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței, pentru terenul expropriat în suprafață de 467,452 mp situat în extravilanul comunei Bărcănești, jud. Prahova, menționat în H.G.

nr. 1546/2006 și în hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 74 din 10 ianuarie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond și-a întemeiat sentința pe concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de comisia de experți, în sensul că valoarea de piață estimată pentru terenurile din zonă este cuprinsă între 15 și 50 euro/ mp, în funcție de distanța de amplasament față de DN1, iar pentru terenul reclamantei, ce are categoria de folosință de teren agricol, această valoare este de 18,70 euro/ mp. Cât privește suma oferită de expropriator, instanța a apreciat că expertul D.M. nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sumele propuse fiind foarte mici raportat la prețurile de vânzare ale terenurilor din zonă, iar suma de 7,93 lei/ mp propusă de expertul M.I.

nu se coroborează cu părerile celorlalți experți. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul. Prin decizia nr. 21 din 3 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea, obligând apelanta-reclamantă la 1.200 lei cheltuieli de judecată către apelantul-pârât. De asemenea, a respins apelul declarat de reclamantă. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că starea de fapt și incidența în cauză a art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost corect stabilite de instanța de fond, însă raportul de expertiză întocmit nu a respectat criteriile prevăzute de lege.

De aceea, a dispus efectuarea unui alt raport de expertiză, cu obiectivul de a stabili valoarea despăgubirilor ținând seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și la data consemnării sumei acordate cu titlu de despăgubiri. În urma administrării probei, instanța a apreciat că numai punctul de vedere exprimat de expertul desemnat de pârât corespunde criteriului legal, acesta determinând valoarea de despăgubire prin raportare la prețurile de vânzare ce reies din ultimele tranzacții efectuate cu terenuri de același fel din zona în care acesta este amplasat. Pentru acest considerent a decis respingerea acțiunii.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta T.M., solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea apelului pârâtului. În motivarea recursului reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de apel a anulat actele efectuate de comisia de experți numită de tribunal, pentru considerentul că experții și-au exprimat punctele de vedere prin rapoarte diferite, deși Legea nr. 33/1994 nu prevede expres condiția întocmirii unui raport de expertiză unic. De asemenea, a criticat decizia atacată sub aspectul omologării punctului de vedere al expertului desemnat de expropriator, deși punctul de vedere al acestuia nu ține seama de criteriile legale, respectiv valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, după cum nu ține seama nici de categoria de folosință a terenului.

Arată că a depus la dosar acte din care rezultă că la momentul exproprierii reclamanta era producător agricol și că vindea produsele obținute în cadrul unei societăți de profil, precum și decizii ale aceleiași instanțe în temeiul cărora vecini ai terenului expropriat, producători agricoli, au primit despăgubiri de 20 euro/ mp. Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Recurenta-reclamantă critică decizia civilă recurată din perspectiva greșitei aplicări a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că instanța de apel a însușit punctul de vedere al apelantului-pârât, respectiv al expertului desemnat de acesta la efectuarea expertizei, ceea ce a condus, în fapt, la acordarea aceleiași sume ca și cea stabilită prin hotărârea contestată.

În considerarea art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei interesate, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se având, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativă teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parțiale, dacă partea din imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere a daunelor”. Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea administrativ - teritorială are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare - cumpărare, acesta neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, care constituie sediul materiei în domeniul exproprierii, se observă că nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a valorii despăgubirilor, stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator, la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța să constituie o comisie de experți, care să calculeze despăgubirile, conform criteriilor legale. Totodată, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța de apel, interpretând si aplicând aceste prevederi legale speciale, si în considerarea caracterului devolutiv al apelului, a apreciat că se impune refacerea expertizei evaluatorii administrate în fața primei instanțe și a dispus întocmirea unei noi lucrări de expertiză, de către o noua comisie de experți, constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994. În mod corect s-a reținut că punctul de vedere al expertului desemnat de pârât ține seama de prevederile legale, în sensul că la stabilirea valorii terenului expropriat a avut în vedere contracte de vânzare efectiv încheiate, respectiv un număr de 30 de contracte încheiate în anul 2007 și un număr de 41 de contracte încheiate în anul 2008 și înregistrate la Primăria Bărcănești.

Or, ceilalți doi experți, desemnați de reclamantă și de instanță, au reținut în punctele de vedere exprimate că la data evaluării nu se efectuează tranzacții de vânzare-cumpărare cu imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, piața este inactivă și au avut în vedere prețul mediu de ofertă din publicațiile imobiliare. În consecință, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel Ploiești a aplicat si respectat aceste criterii, în cauza dedusă judecății, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată de recurenta-reclamantă T.M., hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului si ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau convenționale.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 21 din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012.