ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 738/2015

Asupra

contestației în anulare de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 916 din

28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Lugoj și s-a declinat competența de soluționare a

cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în contradictoriu

cu pârâta SC H.I. SRL în insolvență, reprezentată de Cabinet Individual de

Insolvență U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința

civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu cu pârâta SC H.I.

SRL în insolvență reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență U.A.R.,

având ca obiect rezoluțiune contract rectificare CF și a fost admisă cererea de

intervenție în interes propriu formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu

cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 24 martie 2009 de BNP M.M.C.,

repunerea părților în situația anterioară în sensul că dreptul de proprietate

asupra imobilului înscris în CF nr. xx a localității Găvojdia, județul Timiș

reintră în patrimoniul reclamantei și intervenientului ca bun comun și radierea

din CF nr. xx a localității Găvojdia, număr cadastral C1 a dreptului de

proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet

Individual de Insolvență U.A.R. și a fost obligată pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 5.205 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă

nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a

civilă, a fost admisă în fond cererea de intervenție voluntară, accesorie formulată

în interesul apelantei de creditoarea SC E. SRL; a fost admis apelul formulat de

pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar CLI. U.A.R.; a fost schimbată în tot

sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. 471/252/2012 în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanta

H.G., precum și cererea de intervenție în interes propriu, respectiv de chemare

în judecată a altor persoane.

În termen legal,

reclamanta H.G. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a constatat că nu se confirmă motivele

de nelegalitate instituite de pct. 7 și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocate

de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele

evocate, și în consecință prin decizia nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a respins

recursul declarat de reclamanta H.G. împotriva deciziei civile nr. 77/2013 din 27

mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat,

menținând decizia instanței de apel ca fiind legală.

Împotriva acestei

decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea H.G., înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 noiembrie 2014.

Prin memoriul

depus la dosarul cauzei la data de 11 decembrie 2014, contestatoarea a formulat

motivele contestației în anulare, prin care a invocat, în drept, dispozițiile

art. 317 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ.

În susținerea

acestui motiv, contestatoarea a arătat că prin motivul de recurs bazat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală,

fiind dată cu încălcarea expresă a dispozițiilor prevăzute de art. 1365 C. civ.

și art. 1020, 1021 C. civ.

În continuare,

contestatoarea prezintă criticile formulate prin cererea de recurs, în susținerea

acestui motiv de nelegalitate, în raport de care apreciază că instanța de recurs

nu a soluționat fondul cauzei.

Analizând contestația

în anulare, prin prisma temeiului de drept invocat, Înalta Curte, urmează să o respingă

pentru următoarele considerente:

Motivele invocate

de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac.

Contestația în

anulare, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, și nu de cenzură judiciară,

poate fi exercitată în cazurile și condițiile strict prevăzute de lege, fiind inadmisibilă

repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu contestație în anulare, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Admisibilitatea acestei

contestații în anulare de drept comun, consacrată de prevederile art. 317 alin.

(1) C. proc. civ. este condiționată de cerința ca acest motiv să nu fi putut fi

invocat pe calea apelului sau recursului, iar la alin. (2) de cerința potrivit căreia

acest motiv să fi fost invocat prin cererea de recurs, însă instanța de recurs l-a

respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins

fără să fi fost judecat în fond.

În speță, nu pot

fi reținute argumentele contestatoarei aduse în sprijinul primului motiv de contestație

- art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât prin criticile aduse, aceasta

tinde să reproșeze instanței de recurs că nu a analizat criticile subsumate motivului

de nelegalite prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recurs, ceea

ce echivalează cu nejudecarea cauzei în fond.

Prin urmare, întreaga

construcție a argumentelor contestatoarei, în sensul că instanța de recurs nu a

judecat în fond cauza, întrucât a procedat la respingerea recursului fără a examina

nelegalitatea deciziei pronunțată de către instanța de apel în raport de dispozițiile

prevăzute de art. 1365 și urm. C. civ., precum și art. 1020, 1021 C. civ., nu pot

fi încadrate în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ.

să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea H.G. împotriva deciziei

nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea H.G. împotriva deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 martie 2015.