ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 738/2015

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 916 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Lugoj și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvență, reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiș. Prin sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvență reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență U.A.R., având ca obiect rezoluțiune contract rectificare CF și a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta H.G.

în contradictoriu cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. AA din 24 martie 2009 de BNP M.M.C., repunerea părților în situația anterioară în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. xx a localității Găvojdia, județul Timiș reintră în patrimoniul reclamantei și intervenientului ca bun comun și radierea din CF nr. xx a localității Găvojdia, număr cadastral C1 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență U.A.R. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.205 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a fost admisă în fond cererea de intervenție voluntară, accesorie formulată în interesul apelantei de creditoarea SC E. SRL; a fost admis apelul formulat de pârâta SC H.I.

SRL prin lichidator judiciar CLI. U.A.R.; a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012 în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanta H.G., precum și cererea de intervenție în interes propriu, respectiv de chemare în judecată a altor persoane. În termen legal, reclamanta H.G. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a constatat că nu se confirmă motivele de nelegalitate instituite de pct. 7 și pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocate de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate, și în consecință prin decizia nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a respins recursul declarat de reclamanta H.G.

împotriva deciziei civile nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, ca nefondat, menținând decizia instanței de apel ca fiind legală. Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea H.G., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 noiembrie 2014. Prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 11 decembrie 2014, contestatoarea a formulat motivele contestației în anulare, prin care a invocat, în drept, dispozițiile art. 317 pct. 2 alin. (2) C. proc. civ. În susținerea acestui motiv, contestatoarea a arătat că prin motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea expresă a dispozițiilor prevăzute de art. 1365 C. civ.

și art. 1020, 1021 C. civ. În continuare, contestatoarea prezintă criticile formulate prin cererea de recurs, în susținerea acestui motiv de nelegalitate, în raport de care apreciază că instanța de recurs nu a soluționat fondul cauzei. Analizând contestația în anulare, prin prisma temeiului de drept invocat, Înalta Curte, urmează să o respingă pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. Contestația în anulare, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, și nu de cenzură judiciară, poate fi exercitată în cazurile și condițiile strict prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Admisibilitatea acestei contestații în anulare de drept comun, consacrată de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. este condiționată de cerința ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, iar la alin. (2) de cerința potrivit căreia acest motiv să fi fost invocat prin cererea de recurs, însă instanța de recurs l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.

În speță, nu pot fi reținute argumentele contestatoarei aduse în sprijinul primului motiv de contestație - art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât prin criticile aduse, aceasta tinde să reproșeze instanței de recurs că nu a analizat criticile subsumate motivului de nelegalite prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în recurs, ceea ce echivalează cu nejudecarea cauzei în fond. Prin urmare, întreaga construcție a argumentelor contestatoarei, în sensul că instanța de recurs nu a judecat în fond cauza, întrucât a procedat la respingerea recursului fără a examina nelegalitatea deciziei pronunțată de către instanța de apel în raport de dispozițiile prevăzute de art. 1365 și urm. C. civ., precum și art. 1020, 1021 C. civ., nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea H.G. împotriva deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea H.G. împotriva deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.