ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra contestației
în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Lugoj la data de 17 februarie 2012, reclamanta H.G. a solicitat
instanței rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP
M.M.C., sub nr. 385 din 24 martie 2009, încheiat între H.C.A. și H.G., în
calitate de vânzători și SC H.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, precum și
repunerea părților în situația anterioară contractului; radierea din CF nr. x1
a localității Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC
H.I. SRL și întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor din contractul
de vânzare-cumpărare menționat, în data de 09 august 2007.
Prin Sentința civilă
nr. 916 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepția de
necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a
cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în
contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvență, reprezentată de Cabinet
Individual de Insolvență U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiș.
Prin Sentința civilă
nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr.
471/252/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta H.G., având ca
obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare din 24 martie 2009 și
repunerea părților în situația anterioară contractului, respectiv radierea din
CF nr. x1 a localității Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al
pârâtei SC H.I. SRL și întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor.
A fost admisă cererea
de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu
cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea Contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 385 din 24 martie 2009 de BNP M.M.C.,
repunerea părților în situația anterioară, în sensul că dreptul de proprietate
asupra imobilului înscris în CF nr. x1 a localității Găvojdia, județul Timiș
reintră în patrimoniul reclamantei și intervenientului ca bun comun și radierea
din CF nr. x1 a localității Găvojdia, număr cadastral x2 a dreptului de
proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet
Individual de Insolvență U.A.R., fiind obligată pârâta la plata către
reclamantă a sumei de 5.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar C.l.l.
U.A.R. a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 77/2013 din 27 mai 2013
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admisă în
fond cererea de intervenție voluntară, accesorie formulată în interesul
apelantei de creditoarea SC E. SRL.
A fost admis apelul
formulat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar C.l.l. U.A.R.
A fost schimbată în
tot Sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul
Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012, în sensul că a fost respinsă cererea
formulată de reclamanta H.G., precum și cererea de intervenție în interes
propriu, respectiv de chemare în judecată a altor persoane.
Prin Decizia nr. 3321
din 29 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta H.G.
împotriva Deciziei civile nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de
Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat.
Pentru a decide
astfel, instanța a constatat că nu se poate reține susținerea recurentei,
potrivit căreia, motivarea instanței de apel este "lipsită de logică"
în condițiile în care, în mod legal s-a apreciat de către această instanță că
prin decizii irevocabile s-a stabilit înscrierea în tabelul preliminar de
creanțe al debitoarei SC H.I. SRL a unei creanțe reprezentând cota parte de 1/4
ce i se cuvine reclamantei din prețul de vânzare a imobilului în litigiu,
aceasta nemaiputând astfel solicita pe cale separată rezoluțiunea contractului
de vânzare-cumpărare a acestui imobil și repunerea părților în situația
anterioară, întrucât a obținut deja repararea prejudiciului suferit prin
înscrierea la masa credală cu suma cuvenită drept preț al imobilului.
Împotriva acestei
decizii, contestatorul H.C.A. a formulat contestație în anulare, înregistrată
pe rolul Înaltei Curți la data de 4 mai 2015.
În motivarea
contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1
C. proc. civ., contestatorul susține că domiciliul său este cel dovedit cu CI,
eliberată la data de 01 iunie 2009 și că pe tot parcursul procesului acesta a
fost citat la o adresă greșită, respectiv cea din București, str. I. sector 5,
adresă la care nu a locuit și nu locuiește, sens în care apreciază că fosta sa
soție a indicat greșit adresa de domiciliu pentru a nu avea cunoștință despre
judecata din apel, precum și cea din recurs.
În opinia sa,
contestația în anulare este întemeiată, fiind îndeplinită condiția
admisibilității acesteia, întrucât "hotărârile irevocabile pot fi atacate
cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe
calea apelului sau recursului", având în vedere că acesta nu a avut
cunoștința de existența și judecata recursului, sens în care nu a putut să
formuleze apărări, fiind în imposibilitatea de a cunoaște despre existența
recursului.
Prin întâmpinarea
depusă la data de 27 mai 2015 intimata SC E. SRL Moșnița Nouă a solicitat
respingerea contestației în anulare.
Contestația în
anulare este nefondată și va fi respinsă în considerarea următoarelor
argumente:
În condițiile art.
317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea
condițiilor legale referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat
pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În acest sens, pentru
a fi incidente dispozițiile evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii
"de chemare a părții", pentru ziua când s-a judecat pricina,
"potrivit cu cerințele legii" este necesar ca orice neregularitate
procedurală privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a judecat cauza în
fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestației în anulare.
Fiind o cale de
retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația
în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de
lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor
motive care au fost soluționate de instanță.
Astfel, contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul
căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile
limitativ prevăzute de lege, ea putând fi exercitată în scopul retractării hotărârilor
judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, norme enumerate
expres de legiuitor în cadrul art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Contestația în
anulare oferă părților un mijloc procedural eficient pentru a obține o nouă
judecată în cazul săvârșirii unor importante neregularități procedurale, de
natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialității,
însă numai cele menționate expres în cuprinsul celor două texte.
Contestatorul H.C.A.
își întemeiază contestația în anulare formulată pe dispozițiile art. 317 alin.
(1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că nu a avut cunoștință de existența și
judecata recursului, fiind citat la o adresă greșită la data judecării cauzei.
Din analiza
dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că, pentru a fi
incident acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ două cerințe,
respectiv ca partea care formulează contestație în anulare să nu fi fost citată
conform dispozițiilor legale, iar lipsa citării să aibă loc la termenul la care
s-a judecat cauza.
Astfel, Înalta Curte
constată că, pentru termenul din 17 decembrie 2012, când s-a pronunțat Sentința
nr. 1844/PI de către Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012 se află
dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intervenientului în nume propriu
H.C.A., din care rezultă că acesta a fost găsit la adresa din București, str.
I., sector 5, de către agentul procedural, M.V., căruia i s-a înmânat personal
citația emisă în Dosarul nr. 471/252/2012, semnând pentru primirea acesteia,
menționând seria CI și data eliberării acesteia la data de 01 iunie 2009,
mențiuni ce corespund copiei CI. atașate contestației în anulare, astfel că, în
situația schimbării domiciliului procesual trebuia înștiințată instanța,
conform dispozițiilor art. 98 C. proc. civ., care prevăd că "schimbarea
domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa
neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la
dosar, iar părții potrivnicie prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de
predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează
instanța despre schimbarea domiciliului".
Din această
perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a
prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., avute în vedere de
legiuitor, motiv pentru care contestația în anulare formulată de contestatorul
H.C.A. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatorul H.C.A. împotriva Deciziei nr. 3321 din 29
octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a
II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 iunie 2015.
Procesat
de GGC - NN