ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1501/2015

Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 17 februarie 2012, reclamanta H.G. a solicitat instanței rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M.M.C., sub nr. 385 din 24 martie 2009, încheiat între H.C.A. și H.G., în calitate de vânzători și SC H.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, precum și repunerea părților în situația anterioară contractului; radierea din CF nr. x1 a localității Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL și întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor din contractul de vânzare-cumpărare menționat, în data de 09 august 2007. Prin Sentința civilă nr. 916 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în contradictoriu cu pârâta SC H.I.

SRL în insolvență, reprezentată de Cabinet Individual de Insolvență U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiș. Prin Sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta H.G., având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare din 24 martie 2009 și repunerea părților în situația anterioară contractului, respectiv radierea din CF nr. x1 a localității Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL și întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor. A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta H.G.

în contradictoriu cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 385 din 24 martie 2009 de BNP M.M.C., repunerea părților în situația anterioară, în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x1 a localității Găvojdia, județul Timiș reintră în patrimoniul reclamantei și intervenientului ca bun comun și radierea din CF nr. x1 a localității Găvojdia, număr cadastral x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență U.A.R., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal pârâta SC H.I.

SRL prin lichidator judiciar C.l.l. U.A.R. a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admisă în fond cererea de intervenție voluntară, accesorie formulată în interesul apelantei de creditoarea SC E. SRL. A fost admis apelul formulat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar C.l.l. U.A.R. A fost schimbată în tot Sentința civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanta H.G., precum și cererea de intervenție în interes propriu, respectiv de chemare în judecată a altor persoane. Prin Decizia nr. 3321 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta H.G.

împotriva Deciziei civile nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat. Pentru a decide astfel, instanța a constatat că nu se poate reține susținerea recurentei, potrivit căreia, motivarea instanței de apel este "lipsită de logică" în condițiile în care, în mod legal s-a apreciat de către această instanță că prin decizii irevocabile s-a stabilit înscrierea în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC H.I. SRL a unei creanțe reprezentând cota parte de 1/4 ce i se cuvine reclamantei din prețul de vânzare a imobilului în litigiu, aceasta nemaiputând astfel solicita pe cale separată rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil și repunerea părților în situația anterioară, întrucât a obținut deja repararea prejudiciului suferit prin înscrierea la masa credală cu suma cuvenită drept preț al imobilului.

Împotriva acestei decizii, contestatorul H.C.A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 4 mai 2015. În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul susține că domiciliul său este cel dovedit cu CI, eliberată la data de 01 iunie 2009 și că pe tot parcursul procesului acesta a fost citat la o adresă greșită, respectiv cea din București, str. I. sector 5, adresă la care nu a locuit și nu locuiește, sens în care apreciază că fosta sa soție a indicat greșit adresa de domiciliu pentru a nu avea cunoștință despre judecata din apel, precum și cea din recurs.

În opinia sa, contestația în anulare este întemeiată, fiind îndeplinită condiția admisibilității acesteia, întrucât "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", având în vedere că acesta nu a avut cunoștința de existența și judecata recursului, sens în care nu a putut să formuleze apărări, fiind în imposibilitatea de a cunoaște despre existența recursului. Prin întâmpinarea depusă la data de 27 mai 2015 intimata SC E. SRL Moșnița Nouă a solicitat respingerea contestației în anulare. Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă în considerarea următoarelor argumente: În condițiile art. 317 C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 și 2, precum nerespectarea condițiilor legale referitoare la citarea părților pentru ziua când s-a judecat pricina și încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În acest sens, pentru a fi incidente dispozițiile evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii "de chemare a părții", pentru ziua când s-a judecat pricina, "potrivit cu cerințele legii" este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părții, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestației în anulare. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluționate de instanță.

Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege, ea putând fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, norme enumerate expres de legiuitor în cadrul art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare oferă părților un mijloc procedural eficient pentru a obține o nouă judecată în cazul săvârșirii unor importante neregularități procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialității, însă numai cele menționate expres în cuprinsul celor două texte.

Contestatorul H.C.A. își întemeiază contestația în anulare formulată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că nu a avut cunoștință de existența și judecata recursului, fiind citat la o adresă greșită la data judecării cauzei. Din analiza dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că, pentru a fi incident acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ două cerințe, respectiv ca partea care formulează contestație în anulare să nu fi fost citată conform dispozițiilor legale, iar lipsa citării să aibă loc la termenul la care s-a judecat cauza.

Astfel, Înalta Curte constată că, pentru termenul din 17 decembrie 2012, când s-a pronunțat Sentința nr. 1844/PI de către Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 471/252/2012 se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intervenientului în nume propriu H.C.A., din care rezultă că acesta a fost găsit la adresa din București, str. I., sector 5, de către agentul procedural, M.V., căruia i s-a înmânat personal citația emisă în Dosarul nr. 471/252/2012, semnând pentru primirea acesteia, menționând seria CI și data eliberării acesteia la data de 01 iunie 2009, mențiuni ce corespund copiei CI. atașate contestației în anulare, astfel că, în situația schimbării domiciliului procesual trebuia înștiințată instanța, conform dispozițiilor art. 98 C. proc.

civ., care prevăd că "schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnicie prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului". Din această perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., avute în vedere de legiuitor, motiv pentru care contestația în anulare formulată de contestatorul H.C.A. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul H.C.A. împotriva Deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015. Procesat de GGC - NN