ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 871/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 871/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 41/P din 04 aprilie 2013, Tribunalul Neamț în baza art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul C.M., din infracțiunea de complicitate la dare de

mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu

referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a dispus condamnarea inculpaților M.D.I.

și C.M., la pedepsele de:

- câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire

la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

În condițiile și pe durata prevăzută de

art. 71 alin. (2) C. pen., li s-au interzis inculpaților exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. și art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a

pedepsei accesorii.

În temeiul art. 82 C. pen., s-a fixat termen

de încercare 2 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor

art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

în cazul comiterii unei noi infracțiuni.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat

de la inculpatul C.M. suma de 1.000 RON, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului

Neamț.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul

a reținut ca situație de fapt că în seara zilei de 05 iunie 2012, la ora 21.57,

agentul de poliție T.S. a fost apelat telefonic de inculpatul M.D.I., însă nu a

răspuns. În aceeași seară, la orele 22.05, inculpatul i-a transmis un mesaj lucrătorului

de poliție, prin care îi solicita să se întâlnească a doua zi dimineață. T.S. nu

a răspuns la mesaj, dându-și seama că inculpatul insista să-și rezolve problema

în alte modalități, decât cele legale.

În data de 07 iunie 2012, ora 08.43, agentul

de poliție a fost contactat telefonic, de la un alt număr de telefon mobil, de o

persoană de sex masculin, care s-a recomandat a fi prietenul inculpatului M.D.I.

și care a solicitat o întrevedere cu T.S. Acesta din urmă l-a invitat la sediul

Secției de Poliție Rurală Dulcești, iar la scurt timp s-a prezentat acea persoană,

identificată ulterior ca fiind inculpatul C.M.

Întrucât denunțătorul și-a dat seama că

inculpatul C.M. intenționează să intervină pentru prietenul său, a activat funcția

de înregistrare a telefonului mobil, cu scopul redării discuțiilor ce s-au purtat

în parcarea din fața sediului unității de poliție.

Din discuția înregistrată, a rezultat că

inculpatul C.M. a vrut să intervină în favoarea inculpatului M.D.I., în sensul de

a nu se da curs dosarului de urmărire penală, iar agentul de poliție nu a dat un

răspuns ferm solicitării făcute, lăsând să se înțeleagă că va face tot ce poate,

dar în limitele legii, urmând să discute din nou cu inculpatul C.M. peste câteva

zile.

De asemenea, inculpatul M.D.I. a declarat

că a încercat să-și rezolve problema în momentul audierii sale cât și ulterior,

prin apelarea telefonică și transmiterea unui mesaj agentului de poliție, că a relatat

prietenului său C.M. faptul că este cercetat într-o altă cauză penală, însă nu i-a

solicitat acestuia să intervină sau să ofere o sumă de bani denunțătorului.

Or, din probele administrate pe tot parcursul

procesului penal a rezultat că intenția infracțională a inculpatului M.D.I. a fost

luată din momentul în care acesta se afla la sediul Secției de Poliție Rurală Dulcești

și a dat declarația olografă în fața agentului de poliție, iar intenția infracțională

a inculpatului C.M. a fost luată în momentul în care l-a contactat telefonic pe

denunțător și i-a solicitat o întrevedere. Este adevărat că în discuțiile purtate

cu inculpatul C.M., denunțătorul nu a fost foarte ferm în a refuza propunerile acestuia,

lăsând să se înțeleagă că este dispus să discute, însă nu i-a promis nimic acestuia,

precizându-i chiar că va proceda în limite legale.

În ceea ce privește încadrarea juridică

dată prin actul de sesizare al instanței a faptei comise de inculpatul C.M., instanța

a constatat că în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea complicității

la infracțiunea de dare de mită.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 255

C. pen., oferirea de bani în modurile și scopurile prevăzute de art. 254 C.

pen., constituie infracțiunea de dare de mită, iar art. 254 C. pen. prevede că fapta

poate fi comisă atât direct, cât și indirect. În aceste condiții, făptuitorul care

oferă bani sau alte foloase unui funcționar, în modurile și scopurile arătate în

art. 254 C. pen., are calitatea de autor al infracțiunii de dare de mită și nu de

complice, chiar și în situația în care banii sau foloasele provin de la o altă persoană,

iar actul privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului sau actul contrar

îndatoririlor de serviciu se referă la acea persoană, întrucât potrivit dispozițiilor

art. 24 C. pen., autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută

de legea penală, indiferent de modalitatea de comitere a acesteia.

Împotriva acestei sentințe, a declarat

apel în termen legal, inculpatul M.D.I. care a solicitat admiterea apelului declarat,

desființarea sentinței penale și pe fond achitarea în temeiul art. 10 lit. a) sau

art. 10 lit. d) C. proc. pen. prin reaprecierea corectă a probelor administrate.

Prin decizia penală nr. 164 din 08 octombrie

2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul M.D.I. împotriva sentinței penale nr. 41/P din data de 04 aprilie 2013,

pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 5004/103/2012.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a reținut că, în cauză, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului care

la data de 11 iunie 2012 prin intermediul inculpatului C.M. a oferit agentului de

poliție T.S. din cadrul Secției de Poliție Rurală Dulcești, județul Neamț, suma

de 1.000 RON pentru a nu fi cercetat penal în dosarul penal nr. 2116/P/2012 întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

Din mijloacele de probă administrate, atât

în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești - respectiv declarațiile

denunțătorului T.S., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și planșele

fotografice reprezentând imagini ale mesajului primit de denunțător la data de 05

iunie 2012 de la postul telefonic aparținând inculpatului, - a rezultat că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată

și condamnat de instanța de fond.

Totodată, Curtea a reținut că în mod corect

s-a apreciat de către instanța de fond că declarațiile inculpatului nu se coroborează

cu restul materialului probator administrat în cauză și, în mod întemeiat, au fost

înlăturate ca nesincere.

De asemenea, curtea, în acord cu instanța

de fond și pentru aceleași motive, a apreciat că în cauză nu poate fi reținută provocarea

inculpatului de către agentul de poliție pentru a comite infracțiunea dedusă judecății.

Împotriva deciziei nr. 164 din 08 octombrie

2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a declarat

recurs inculpatul M.D.I. care a invocat ca motiv de casare art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul prevederilor

art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) pct. b) C. proc. pen. A mai solicitat

și aplicarea legii penale mai favorabile din noul C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul

M.D.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C proc. pen., astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

la data de 08 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie

2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul

normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare

la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă

limitare a devoluției recursului, în sensvd. că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la

chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

recurentul-inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a

suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Încălcarea legii materiale sau procesuale

se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța

de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea

unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției

legale care trebuia aplicată.

Inculpatul a motivat recursul în termenul

prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia și

sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, solicitând schimbarea de încadrare

juridică și achitarea în temeiul prevederilor art. 17 alin. (2) raportat la

art. 16 alin. (1) pct. b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că această critică se încadrează formal în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., însă este nefondată.

Trebuie precizat că, în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta

încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute

în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze

la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă

în calea de recursului.

Analizând decizia recurată sub aspectul

aplicării legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data

de 01 februarie 2014, în cursul judecății, a noului C. pen. care, conform art. 5,

impune stabilirea și aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de

pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite, Înalta Curte constată că ih ceea ce îl

privește pe recurentul M.D.I., legea veche este mai favorabilă.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul

în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, în speță de la data pronunțării

deciziei din apel, 08 octombrie 2013, și până la data soluționării recursului -

11 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare

a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Inculpatul M.D.I. a fost trimis ih judecată

și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de:

- art. 255 alin. (1) C. pen. anterior cu

referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 cu reținerea art. 71 alin. (2) C.

pen. anterior și inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior și

art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

principale și a pedepsei accesorii și în temeiul art. 82 C. pen. anterior s-a fixat

termen de încercare 2 ani și 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii

și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior

referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul

comiterii unei noi infracțiuni.

Art. 259 alin. (1) C. pen. anterior cu

referire la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000, prevăd (limite de pedeapsă cuprinse

între 6 luni - 5 ani închisoare), iar art. 290 alin. (1) C. pen. nou, prevăd limite

de pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare.

Comparând limitele de pedeapsă astfel cum

sunt stabilite în textele incriminatoare, se constată că legea veche este legea

mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute, instanța de fond aplicând o pedeapsă

orientată la limita rninimă prevăzută de lege.

Față de considerentele expuse, în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta

Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat de inculpatul M.D.I.

În temeiul art. 275 pct. 2 C. proc.

pen., va obliga pe recurentul inculpat M.D.I. la plata sumei de 200 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurentul-inculpat sase avanseze din fondul Ministerului Justiției,

conform Protocolului încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.D.I. împotriva deciziei penale nr. 164 din 08 octombrie 2013 a Curții

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 11 martie 2014.