ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1080/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1080/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 139 din 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. 10478/121/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului C.R.G. din

infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin.

(1) din Legea nr 78/2000 (cu modificările și completările ulterioare), în

infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin.

(1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările și completările

ulterioare).

În noua încadrare juridică a fost

condamnat inculpatul C.R.G. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în

ref. la art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu

modificările și completările ulterioare) cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) - faptă din data de

14

noiembrie 2012.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 86

1

și art. 71

alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale și a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare

de 4 ani și 6 luni, stabilit în baza art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

alin. (1) C.

pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86

3

alin. (2)

C. pen., datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică Serviciului

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

În

baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării disp. art. 86

4

C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore (ziua de 16 noiembrie 2012).

Conform art. 255 alin. (4) C. pen. s-a

confiscat de la inculpat suma de 500 RON.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul

să plătească către stat suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală,

prima instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 879/P/2012 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Galați a fost trimis în judecată, în stare de libertate,

inculpatul C.R.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C.

pen. în referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr 78/2000 (cu modificările și completările

ulterioare), reținându-se că în data de 14 noiembrie 2012 i-a promis bani denunțătorului

I.E., agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Grivița, județul Galați, pentru

a-i rezolva favorabil dosarul penal cu nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Liești, instrumentat de acesta, iar în data de 16 noiembrie 2012, i-a

dat efectiv 500 RON polițistului în acest scop, fiind surprins în flagrant.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus:

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

F.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. în referire la art.

255 alin. (1) C. pen.;

- neînceperea urmăririi penale față de

I.E., agent de poliție și ajutor șef de post la Postul de Poliție Grivița, pentru

infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.;

- disjungerea și declinarea competenței

materiale de soluționare a cauzei cu privire la infracțiunile prev. de art. 292

C. pen. și de art. 264 C. pen. (pentru. F.M.), respectiv art. 25 C. pen. rap. la

art. 292 C. pen. (pentru C.R.G.), în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Liești și conexarea Ia Dosarul nr. 1311/P/2012 pentru continuarea cercetărilor.

Actele de cercetare efectuate în cauză s-au concretizat în următoarele mijloace

materiale de probă:

- denunțul și adresele de înaintare a acestuia

de către Serviciul Județean Anticorupție Galați;

- procesul-verbal de constatare a infracțiunii

flagrante și planșele foto aferente;

-

declarațiile denunțătorului;

-

ordonanța provizorie de interceptare audio-video în mediul

ambiental și a convorbirilor telefonice, încheierea de ședință a Tribunalului Galați

de confirmare a ordonanței, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor;

- declarațiile martorilor I.E., P.V., C.N.,

M.I. și F.M.;

- declarațiile date de inculpat în faza

urmăririi penale.

De asemenea, la dosarul de urmărire penală

a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Inculpatului i-a fost prezentat materialul

de urmărire penală la data de 10 decembrie 2012, în prezența apărătorului ales,

astfel cum a rezultat din procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.

Prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:

La data de 15 noiembrie 2012, Serviciul

Județean Anticorupție Galați, a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați

denunțul formulat de către martorul I.E., agent de poliție în cadrul Postului de

Poliție Grivița prin care sesiza comiterea infracțiunii de dare de mită de către

C.R.G.

Potrivit denunțului, în ziua de 14

noiembrie 2012, în jurul orei 13.00, inculpatul C.R.G., însoțit de învinuitul F.M.,

I-a abordat pe polițist în fața Postului de Poliție Grivița și i-a promis bani în

scopul rezolvării favorabile a dosarului penal, instrumentat de către polițist în

care este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 și 86 alin.

(2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Totodată, i I-a prezentat agentului de

poliție pe prietenul său, învinuitul F.M., dispus să dea declarații în dosarul de

cercetare penală, prin care să ia asupra sa faptele lui C.R.G.

Denunțătorul i-a solicitat să se prezinte

pentru audieri în data de 16 noiembrie 2012.

S-a reținut că în dimineața zilei de 13

septembrie 2012, ora 07.30, inculpatul C.R.G. se deplasa cu autoturismul marca A.R.

pe DJ 254 pe

;

raza localității Grivița, județul Galați, fiind oprit pentru

control de către agentul de poliție I.E. din cadrul Postului de Poliție Grivița.

La solicitarea documentelor auto, conducătorul

auto a declarat că nu le are asupra sa, totodată angajându-se să le prezinte în

cursul aceleiași zile (fapt nerealizat). În continuare și-a declinat datele de stare

civilă. La fața locului, polițistul l-a verificat prin stație, împrejurare în care

i s-a transmis că sus-numitul figurează în baza de date a Poliției Rutiere Galați,

având permisul de conducere reținut la data de 29 septembrie 2011, urmare a unui

accident rutier produs în anul 2011 pe raza municipiului Constanța pentru care i

s-a întocmit dosar penal pentru infracțiunea prev. de art. 178 C. pen., ce se află

în lucru la I.P.J. Constanța și că autoturismul condus avea numerele de înmatriculare

expirate.

În

baza acestor informații, agentul de poliție, în prezența martorului

asistent C.N., i-a întocmit procesul-verbal de contravenție din 13 septembrie 2012,

prin care i-a aplicat o amendă contravențională de 560 RON și puncte de penalizare

pentru abaterile constatate, inclusiv pentru faptul că nu purta centura de siguranță.

Contravenientul a refuzat semnarea procesului-verbal

de

contravenție.

În

zilele următoare, în urma verificărilor aprofundate efectuate,

din care rezultă cert că autoturismul în discuție are numărul de înmatriculare provizoriu

expirat din data de 24 decembrie 2011, iar permisul de conducere al conducătorului

auto C.R.G. figurează reținut din data de 29 septembrie 2011, fără prelungirea dreptului

de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice, constatând că faptele constituie

infracțiuni, denunțătorul a întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunilor

și în baza sesizării din oficiu din 21 septembrie 2012 s-a constituit dosarul penal

înregistrat sub nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Liești.

Prin rezoluția din 26 noiembrie 2012, în

cauză s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui C.R.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, și

art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33

lit. b) C. pen., măsură confirmată de procuror.

Reaudiat în prezenta cauză, martorul ocular

C.N. a confirmat că în prezența sa conducătorul auto al autoturismului oprit pentru

control pe DJ 254, pe raza localității Grivița, era C.R.G., verificat și sancționat

de către agentul constatator I.E.

Potrivit declarațiilor denunțătorului,

în perioada următoare l-a citat la domiciliu în reperate rânduri pe C.R.G., pentru

a-l informa că i s-a întocmit dosar penal și pentru a fi audiat în cauză, respectiv

pentru a prezenta documentele auto, solicitări cărora inculpatul nu le-a dat curs;

s-a prezentat o singură dată, când a fost încunoștințat de dosarul penal întocmit,

faptele și încadrarea juridică, refuzând în aceste condiții să dea declarații, aspect

consemnat într-un proces-verbal de către polițist. Cu acea ocazie, inculpatul a

încercat să-l intimideze pe subofițerul de poliție spunându-i că „este influent

și nu are ce să-i facă”.

Î

ntrucât

a primit în continuare citații pentru audiere, inculpatul C.R.G. i-a solicitat prietenului

său F.M., să discute cu denunțătorul, astfel că la 14 noiembrie 2012, în jurul orei

14.00, învinuitul F.M. I-a contactat telefonic interesându-se dacă polițistul se

află în sediul Postului de Poliție Grivița și la confirmarea acestuia i-a comunicat

că ajunge însoțit de inculpatul C.R.G. pentru a discuta problema acestuia.

După circa 10 minute, cei doi au ajuns,

găsindu-l pe denunțătorul I.E. în fața sediului Postului de Poliție Grivița, prezența

lor și discuția cu agentul de poliție fiind observată și confirmată de martorul

M.I. ce efectua paza Primăriei Grivița, amplasata vis-a-vis de sediul Postului de

Poliție Grivița.

Inculpatul C.R.G. i-a spus denunțătorului

că vrea să rezolve problema cu dosarul său penal, afirmând că „o să fie atent cu

acesta” și „o să-i dea 5 - 10 mii” făcând un gest sugestiv din degete, cu referire

evidentă la bani, fiind refuzat ferm. Totodată, inculpatul C.R.G. i-a propus denunțătorului

să introducă un alt autor al infracțiunilor în cauză, în locul său, indicându-i-l

pe F.M., care a confirmat că este dispus să dea declarații, prin care recunoaște

că el s-a aflat la volanul autoturismului marca A.R. În ziua controlului rutier

efectuat la data de 13 septembrie 2012, polițistul i-a cerut inculpatului să se

prezinte să dea declarații în dosar la data de 16 noiembrie 2012, după ora 10.00.

Aceste aspecte au fost confirmate de către

inculpat și învinuit.

În

ziua de 15 noiembrie 2012, polițistul a înaintat denunțul

organelor judiciare competente, iar în ziua de 16 noiembrie 2012, în jurul

orelor 11.30, inculpatul C.R.G. s-a prezentat la postul de poliție, dând declarație

în cauză și solicitând și audierea învinuitului F.M.

Conform declarației date, acesta nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii susținând că în ziua respectivă s-a aflat într-o altă locație

în municipiul Galați și că autoturismul respectiv a fost condus de F.M., persoană

ce deține permis de conducere, solicitând și audierea acestuia.

După audiere, denunțătorul I.E. l-a condus

pe hol pe inculpatul C.R.G., acesta spunându-i că se va întoarce la 15.30, pentru

a-i da 4 milioane ROL, arătându-i 4 degete la care polițistul nu i-a răspuns nimic.

Ulterior, l-a audiat pe învinuitul F.M.

care a declarat că în ziua de 13 septembrie 2012 se afla la volanul autoturismului

în circumstanțele cunoscute, asumându-și vinovăția faptelor, substituindu-se astfel

în locul lui C.R.G. La plecare inculpatul i-a relatat învinuitului F.M. discuțiile

cu denunțătorul.

În

jurul orei 15.00, inculpatul și învinuitul au revenit împreună

la sediul Postului de Poliție Grivița; au mers în biroul denunțătorului, care i-a

solicitat doar inculpatului C.R.G. să rămână, iar F.M. s-a întors la mașină.

Când au rămas singuri, inculpatul C.R.G.

i-a spus că vrea să rezolve problema dosarului și a scos de la piept un teanc de

bani, spunându-i că sunt 500 RON, pe care i-a lăsat pe birou.

l-a spus că e doar începutul și va fi atent

cu denunțătorul „ca să fie

bine”.

Întrebat de polițist ce reprezintă banii,

inculpatul a reafirmat că sunt pentru rezolvarea dosarului său, însă dorește ca

nici vărul său, învinuitul F.M., să nu pățească nimic, cel mult să primească o amendă.

În

acel moment a fost surprins în flagrant de ofițerii D.G.A.

și ai I.P.J. Galați.

Discuțiile dintre cei doi au fost interceptate

și înregistrate audio-video, în mediu ambiental, măsuri autorizate cu titlu provizoriu

de procuror și confirmate de către Tribunalul Galați, ca fiind legale și temeinice.

Potrivit transcrierilor convorbirilor interceptate,

între inculpatul C.R.G. și denunțătorul I.E. are loc următoarea discuție:

C.R.G.: Eu am fost la data faptei în ...

(neinteligibil) ... și l. e prieten de-al meu.

I.E.: ... (neinteligibil) ...

C.R.G.:

Da. E un prieten de-al meu. Fără probleme...

C.R.G.: Bă, ... (neinteligibil).:. Ce naiba!

Mie-mi pare rău că nu ne-am înțeles atuncea. Eu eram grăbit, dumneavoastră la fel.

I.E.: Ce e? Cee asta?

C.R.G.: Bani. 5 milioane.

I.E.: Dar pentru ce? Să trec cu... Să trecem

cu vederea...?

C.R.G.: La mine, eu v-am zis atuncea...

Sunt băiat finuț față de dumneavoastră, vă rog frumos! Eu v-am zis dumneavoastră,

eu mai vin pe la dumneavoastră, că mai avem...

I.E.: Băi, omule! Deci, eu de banii ăștia

ce trebuie să fac? Ca să înțeleg clar.

C.R.G.: Ce vreți dumneavoastră, ca să nu

fie probleme. Da?

I.E.:..Adică?

C.R.G.: Cu dosar să n-apară și de-ăstea...

că dumneavoastră știți care-i treaba. Că acuma nu vă mai mint, că eu am avut un

accident, a fost la începuturile în ... (neinteligibil) ... și am avut accident

la Constanța, în accidentul ăla mie mi-a murit cineva în mașină la mine ... (neinteligibil)

... pe stânga, pe spate, mașina a intrat într-un copac. Și de aia a apărut permisul

suspendat și mie mi-a dat o adeverință de-aia, o dovadă. Și trebuia șă mă duc în

fiecare lună la Constanța, la procuror, să mă vadă. Eu, când a început treaba în

agricultură, eu nu am mai ajuns la Constanța. Și de aia n-am avut niciun document

la mine, ați înțeles? Dar asta nu înseamnă că n-am avut permis sau n-am permis,

sau... Ați înțeles?

C.R.G.: De-aia v-am zis la dumneavoastră.

Haideți s-o rezolvăm. Puteți să vă duceți și la birou la tata, asta nu-i problemă,

să luați de acolo...

l.E.: Nu este...

C.R.G.: La Galați, dacă știți unde e V.

Știți unde este V. în Galați?

I.E.: Aha.

C.R.G.: În Galați, în curte, acolo. Vă

duceți Ia birou, și vă duceți acolo. Da?

I.E.: Am chemat un prieten de-al meu...

să... vreau să mă duc până într-un loc și...

C.R.G.: Hai, că vă ducem noi dacă vreți.

I.E.: Deci, hai să număr eu, să nu iau...

deci, îs 1, 2, 3, 4, 5. Da. Deci, pentru treaba asta, da?

C.R.G.: ...(neinteligibil)... în mare,

da. Haideți, eu am destule acuma. Și copilul născut acuma, și...

l.E.: Deci, eu nu înțeleg altă chestie.

El acuma o să intre el, ăstălaltul. O să intre. Dacă el declară...

C.R.G.: Păi nu-i bine să intre nici el.

I.E.: De-asta spun... (n.r. se aude o ușă

cum se deschide)

C.R.G.: Să aplanați dumneavoastră cum...

I.E.: Cum să aplanez? N-am cum să aplanez.

C.R.G.: ...(neinteligibil).... Vezi că

vine cineva acuma.

(Proces-verbal de transcriere a convorbirilor

interceptate și înregistrate audio-video în mediul ambiental în data de 16

noiembrie 2012, dosar urmărire penală).

Martorul P.V., agent de poliție în cadrul

Postului de Poliție Grivița, se afla în incinta sediului postului de poliție asistând

astfel la organizarea și prinderea în flagrant.

Acesta cunoștea de la denunțător împrejurările

în care inculpatul a fost sancționat contravențional, demersurile legale făcute

pentru a fi audiat la post, deplasările denunțătorului pentru audierea martorilor

în dosarul penal, declarația sa coroborându-se cu a denunțătorului.

Învinuitul F.M. a descris circumstanțele

în care a participat la săvârșirea faptelor.

La solicitarea inculpatului C.R.G., învinuitul

F.M. l-a condus la Judecătoria Liești, unde mătușa sa este registrator șef, ajutându-l

prin intermediul acesteia să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de contravenție

din 13 septembrie 2012 și a acceptat propunerea inculpatului de a lua faptele asupra

sa în dosarul penal în care a dat declarații în cauză.

În

cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut nuanțat săvârșirea

infracțiunilor, susținând că denunțătorul i-a pretins bani și i-a sugerat să găsească

o altă persoană care să declare că este autorul faptelor cercetate în Dosarul

nr. 1311/P/2012, el dând efectiv mită, în scopul cunoscut.

Prin actul de inculpare s-a conchis că

fapta inculpatului C.R.G., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C.

pen. în ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

După sesizarea instanței, la termenul din

05 februarie 2013, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la

citirea rechizitoriului, inculpatul C.R.G., în prezența apărătorului ales, a solicitat

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

(încheierea de ședință din 05 februarie 2012).

Inculpatul a recunoscut în totalitate infracțiunea

pentru care a fost trimis în judecată, a regretat comiterea acesteia și a precizat

că înțelege ca în această fază să nu dea declarație.

Analizând actele și lucrările dosarului,

prima instanță a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează

cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În

raport de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

(introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor) și având în vedere poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond

a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor anterior

arătate (respectiv din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că

fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat).

S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului

C.R.G., care în data de 14 noiembrie 2012, i-a promis bani denunțătorului l.E.,

agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Grivița, județul Galați, pentru a-i

rezolva favorabil dosarul penal cu nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Liești, instrumentat de acesta, iar în data de 16 noiembrie 2012 i-a dat polițistului

în acest scop suma de 500 RON, fiind surprins în flagrant, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

în referire la art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările

și completările ulterioare), condiții în care s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc.

pen., în sensul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin

rechizitoriu [infracțiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în ref. la art.

6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] în infracțiunea anterior menționată, având în

vedere atribuțiile denunțătorului I.E. (de constatare sau de sancționare a contravențiilor

ori de constatare sau urmărire a infracțiunilor).

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. (1) al art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport

de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța

valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului,

dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, au fost avute în vedere și

actele în circumstanțiere depuse de inculpat la dosarul cauzei, dar și împrejurarea

că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală (anterior a mai fost condamnat

la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat,

în modalitatea suspendării condiționate, condamnare pentru care însă a intervenit

reabilitarea de drept).

În

raport de criteriile sus menționate, prima instanță a apreciat

că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. (cum a solicitat apărătorul său ales)

și a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În

privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului

în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite

și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei

nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit.

b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare

a pedepsei aplicate s-a apreciat că reeducarea inculpatului C.R.G. este posibilă

și fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea executării sub

supraveghere, impunându-i-se acestuia, în baza art. 86

3

alin. (1) C.

pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență).

Totodată, în baza art. 86

1

și

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit în baza art.

86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Întrucât

inculpatul a fost reținut 24 de ore, s-a

dedus, în baza art. 88 C. pen., durata reținerii (ziua de 16 noiembrie 2012).

Potrivit art. 255 alin. (4) C. pen., s-a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen

legal, a declarat apel inculpatul C.R.G., apreciind-o ca netemeinică sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate.

A arătat că în mod greșit, instanța de

fond nu a reținut circumstanțe atenuante și nu a redus pedeapsa sub minimul special

prevăzut de lege, având în vedere că pentru condamnarea anterioară a  intervenit

reabilitarea de drept, a recunoscut și regretat faptele săvârșite, a colaborat cu

organele de anchetă, are familie și un copil minor și are ocupație (este agricultor).

De asemenea, a susținut că a săvârșit infracțiunea într-o stare de provocare de

către organul de poliție, care l-a instigat să dea o sumă de bani pentru a soluționa

într-o anumită modalitate dosarul penal pe care inculpatul îl avea.

A solicitat admiterea apelului declarat,

desființarea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește pedeapsa aplicată și

în rejudecare aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.

Apelul declarat s-a apreciat că este nefondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

apel invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C.

proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

motivată în mod corespunzător în fapt și în drept.

Prima instanță, analizând și coroborând

probele administrate în faza de urmărire penală - în faza de cercetare judecătorească

inculpatul C.R.G. declarând că recunoaște fapta comisă astfel cum a fost reținută

în sarcina sa prin rechizitoriu și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală; conform art. 320

1

C. proc.

pen. - a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatului

încadrarea juridică corespunzătoare.

Instanța de fond a realizat o justă individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72

C. pen., precum și a modalității de executare.

Cererea inculpatului de reținere în cauză

de circumstanțe atenuante judiciare și de reducere a pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege s-a apreciat că nu poate fi admisă.

Circumstanțele atenuante judiciare prev.

de art. 74 C. pen. sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la fapta concretă,

la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi prin apreciere,

valențe atenuante.

Conduita bună în sensul art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale,

iar în privința circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. aceasta nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe

fondul existenței la dispoziția organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea

faptei.

Curtea a constatat că în faza de urmărire

penală, inculpatul a recunoscut nuanțat săvârșirea faptei, susținând ca denunțătorul

i-a pretins bani și i-a sugerat să găsească o altă persoană care să declare că este

autorul faptei cercetate în Dosarul nr. 1311/P/20T2, el dând efectiv mita în scopul

cunoscut.

În

cursul judecății în prima instanță conduita procesuală a inculpatului

- constând în recunoașterea faptei - a primit deja eficiență juridică constând în

reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

În

prezenta cauză, raportat la modalitatea și împrejurările concrete

de comitere a faptei (a promis și a dat efectiv 500 RON denunțătorului, agent de

poliție, pentru a-i rezolva favorabil un dosar penal instrumentat de acesta, întocmit

urmare depistării inculpatului în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism

având numere de înmatriculare expirate și permisul reținut urmare a unui accident

rutier produs în anul 2011 pe raza municipiului Constanța pentru care i s-a întocmit

dosar penal pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 C. pen.),

la gravitatea deosebită a faptei și consecințele acesteia (inculpatul a oferit și

a dat suma de bani în discuție, pentru ca polițistul să accepte și să audieze în

dosar o altă persoană care ar fi pretins că a condus autoturismul în condițiile

date), precum și la atitudinea inculpatului după comiterea acesteia - reținerea

de circumstanțe atenuante judiciare și reducerea pedepsei sub minimul special s-a

apreciat că nu se impune, aplicarea unei pedepse reduse neputând asigura scopul

instituit prin disp. art. 52 C. pen.

Fapta reținută în sarcina inculpatului

s-a apreciat că este o faptă de corupție, fenomen infracțional cu un grad sporit

de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării unor măsuri în consecință.

Recunoașterea faptei în faza de cercetare

judecătorească, precum și aspectele invocate de inculpat referitoare la situația

sa personală au fost avute în vedere de instanța de fond la momentul individualizării

judiciare a pedepsei aplicate și a modalității de executare stabilite.

În

raport de considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul

C.R.G.

Împotriva deciziei penale nr. 245/A din

14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.R.G.

Recurentul inculpat, prin apărător ales,

a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitatea pedepselor aplicate,

solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond în vedererea audierii martorilor și individualizarea pedepsei pe care a apreciat-o

ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, apărarea arătând că instanța a reținut

doar art. 320

1

C. proc. pen., fără a reține și circumstanțele atenunate

având drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special.

Examinând recursul declarat de inculpat

prin prisma cazului de casare, invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

9

C.

proc. pen. stabilește, în alin: (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât Ia lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2) că instanța

de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează

în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea

primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol,

cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 14 octombrie

2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind

unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta

este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile

tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare,

a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv

cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată

în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește

în speță.

Cu privire la cererea vizând casarea decizei

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, critică subsumată de apărare

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14. C. proc. pen., și care

poate fi examinat și din oficiu, se constată că această critică nu se încadrează

cazului de casare invocat, potrivit căruia sunt supuse casării hotărârile prin care

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce nu este

cazul în speța de față.

Aceste critici s-ar fi putut circumscrie

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut

o greșită aplicare a legii.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă

o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au

fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de

aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar Ia chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

.alin.

(1) pct. 17

2

C. proc. pen, se constată că, într-adevăr, acesta a fost

menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea

nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua

redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare

din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe

se observă că recurentul inculpat nu și-a motivat în scris recursul, fiind susținut

doar oral de către apărătorul ales, (primul termen de judecată acordat în cauză

fiind 26 martie 2014), nerespectându-și, astfel, obligația ce-i revenea potrivit

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit

căreia criticile formulate de inculpatul C.R.G. se circumscriu cazului de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate,

așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici

de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată.

În

ceea ce privește criticile referitoare la individualizarea

sancțiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

anterior, instanța constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea

nr. 2/2013, în vigoare la data pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei

criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanței să analizeze

sancțiunea doar în ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a

examina criteriile de individualizare din art. 72. C. pen. anterior, decurge din

limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În același sens, Legea

nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare

a hotărârii pronunțate în apel este, în consecință, strict legată de aplicarea legii.

În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385

9

pct. 14. C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare,

instanța de recurs nu poate examina în cauza de față critica referitoare la individualizarea

pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14.

C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai

favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii

atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare, fiind

obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către

minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă

(către minimum, mediu sau maximul special). AstfeI, în aplicarea legii penale mai

favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special

prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către

maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația

inversă.

Așadar, se constată că pedeapsa de 1 an

și 6 luni închisoare cu suspendare în cond. art. 86

1

C. pen., aplicată

inculpatului C.R.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art: 255 alin. (1)

C. pen. în ref. la art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu

modificările și completările ulterioare) cu aplicarea art 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) - faptă din data de 14

noiembrie 2012, se situează în limite legale, care sunt de la 4 luni la 4 ani și

8 luni închisoare, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., critica invocată de inculpat nefiind fondată.

În

ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte

constată că este în prezența situației prevăzute de art. 5 C. pen., și anume aplicarea

legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta

Curte va reține că în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată

față de recurentul inculpat C.R.G. se

constată

că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, atât din perspectiva

cuantumului pedepsei, cât și al dispozițiilor art. 386 alin. (10) din noul C.

proc. pen., potrivit cărora minimul special pe legea nouă este de 1 an în timp ce

pe legea veche minimul special prin reținerea art. 320

1

C. proc.

pen. anterior este de 4 luni, maximul special fiind de 7 ani închisoare, prevăzut

în ambele legi.

De asemenea, și cu privire la suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere, analizând comparativ dispozițiile corespondente

din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, C. pen. din 1969

este legea mai blândă deoarece nu prevede obligația prestării unei munci în folosul

comunității.

Față de aceste considerente, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va rspinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 245/A din 14 octombrie

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul C.R.G., împotriva deciziei penale nr. 245/A din 14 octombrie 2013

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie

2014.