ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1619/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1619/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 25 ianuarie 2011

a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.G.C. la:

- 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare și

1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270

alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 33

lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse de 2

ani închisoare aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 1 (un)

an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 81 C.

pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare,

pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit prev. art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, anume

interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I s-a atras atenția inculpatului

P.G.C. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei principale

și accesorii în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni ori neexecutării obligațiilor

civile, prev. de art. 83, respectiv art. 84 C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive,

de la 06 iulie 2010 până la data de 07 iulie 2010, inclusiv și de la 09 iulie 2010

până la data de 17 septembrie 2010, inclusiv.

În baza art. 346

alin. (1) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. și art. 998, 999 C. civ. s-a admis

acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale I. și a fost obligat inculpatul P.G.C. să plătească acesteia suma de 330.098

RON, reprezentând c.v. taxelor vamale și fiscale, la care se adaugă dobânzi/majorări

și/sau penalități de întârziere datorate potrivit dispozițiilor art. 120 C.

proc. fisc.

Pentru a hotărî astfel

Tribunalul Suceava a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 529/P/2010 din data de 20 iulie 2010 a fost trimis

în judecată inculpatul P.G.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de: dare de mită,

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

și contrabandă, prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind C. vam.

al României.

În fapt, s-au reținut

următoarele:

La data de 21 iunie 2010,

numitul Z.I., agent șef adjunct de poliție în cadrul I.J.P.F. Suceava - S.P.F. Siret,

a formulat denunț la D.G.A. - S.J.A. Suceava aducând la cunoștință organelor de

poliție faptul că P.G.C. în data de 17 iunie 2010 l-a contactat telefonic, solicitându-i

să se întâlnească. Astfel, aceștia s-au întâlnit la un local din orașul Siret și

i-a oferit suma de 4.000 euro pentru a-l ajuta să introducă în țară, peste fâșia

verde, mai multe baxuri cu țigări din Ucraina, ajutorul pe care l-a cerut constând

în faptul de a nu monitoriza cu aparatul de termoviziune o anumită porțiune a frontierei

timp de o jumătate de oră.

În aceste împrejurări

i-a arătat într-o cutie mai multe bancnote în euro, precizând că suma respectivă,

de 4.000 euro, este a lui dacă îl ajută. Agentul de poliție l-a refuzat pe inculpat,

spunându-i că nu vrea să se implice în astfel de afaceri.

În cursul zilei de 21

iunie 2010 Z.I. a fost sunat pe telefonul mobil de mai multe ori de către P.G.C.,

care i-a solicitat să se întâlnească din nou.

Întrucât denunțătorul

nu a dat curs invitației inculpatului, refuzând să se întâlnească cu el, inculpatul

P.G.C. l-a căutat în aceeași zi și a reînnoit oferta de bani pentru a-i acorda ajutorul

în introducerea ilegală de țigări de contrabandă. Printre altele i-a spus că dacă

va fi de acord să se implice, îi va da un telefon cu cartelă ucraineană pentru a

putea vorbi, urmând să se întâlnească în altă zi pentru a stabili detalii.

Și de această dată, Z.I.

i-a spus că nu vrea să se implice, întrucât îi este frică de consecințe, iar la

scurt timp s-a deplasat în municipiul Suceava unde a formulat denunțul la D.G.A.

- S.J.A. Suceava, fiind ulterior audiat și de către procuror.

În vederea stabilirii

situației de fapt în care s-a derulat sau urma să se deruleze activitatea infracțională

denunțată de Z.I. s-a dispus delegarea organelor de poliție judiciară din cadrul

D.G.A. - S.J.A. Suceava pentru efectuarea actelor premergătoare și a altor acte

de urmărire penală, urmărirea penală fiind continuată și finalizată de către procuror.

În acest sens, s-a constituit

echipa operativă, fiind încheiat proces - verbal de organizare a constatării și

fiind dată situația de urgență, rezultată și din necesitatea fructificării momentului

operativ, s-a dispus prin ordonanță, pentru o perioadă de 48 de ore, autorizarea

provizorie a efectuării de înregistrări audio - video a activității inculpatului

care a fost confirmată de Tribunalul Suceava fiind emisă autorizația de înregistrare

audio - video și în mediu ambiental din 24 iunie 2010. Înregistrările audio - video

efectuate potrivit autorizației au fost transcrise în procese - verbale certificate

de procuror.

Din aceleași considerente,

s-a dispus autorizarea provizorie de interceptare și înregistrare a convorbirilor

telefonice și a comunicațiilor SMS efectuate de la posturile telefonice cu numerele

N1 și N2 pentru o perioadă de 48 de ore, pe care Tribunalul Suceava a confirmat-o

și a emis autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice

și a comunicațiilor SMS efectuate de la postul telefonic cu nr. N2, din 25

iunie 2010. Înregistrările convorbirilor telefonice și a comunicațiilor SMS efectuate

potrivit autorizației au fost transcrise în procese - verbale certificate de procuror.

S-a reținut că potrivit

fișei postului, agentul șef adjunct de poliție Z.I. are ca principale atribuțiuni

de serviciu activități specifice pentru controlul de frontieră și supravegherea

frontierei de stat, respectând totodată și prevederile Legii nr. 360/2002 privind

statutul polițistului.

Printre activitățile specifice

pentru supravegherea frontierei de stat se numără și cea de operator pe autospeciala

termoviziune, având, printre altele, următoarele atribuții:

- întocmește o hartă a

zonei de supraveghere care va conține reperele existente în teren, locul de dispunere

a autospecialei de supraveghere și al echipei de intervenție cât și distanțele necesare

coordonării misiunii;

- (...) se va trece la

înregistrarea evenimentului pe suport magnetic, concomitent cu anumite comentarii

ale operatorului, efectuate cu ajutorul microfonului din dotarea autospecialei (aceste

casete video cu astfel de înregistrări constituie mijloace auxiliare de probă pentru

orientarea anchetei judiciare (...).

Agentul de poliție Z.I.

a fost programat să efectueze serviciul de supraveghere cu autospeciala de termoviziune

pe sectorul frontierei ce cuprinde și stâlpii de frontieră 835 - 838 împreună cu

agentul principal de poliție M.A. pentru data de 05 din 06 iulie 2010 între orele

20,00 - 08,00.

Începând cu data de 22

iunie 2010 și până la data de 06 iulie 2010 a fost monitorizată întreaga activitate

desfășurată de inculpatul P.G.C. atât în mediul ambiental, cât și convorbirile telefonice.

Inculpatul a purtat, aproape

zilnic, mai multe discuții cu denunțătorul Z.I., solicitându-i ajutorul și menținând

promisiunea inițială de a-i da o sumă de bani pentru implicarea sa, de fiecare dată

precizând faptul că sunt implicate și alte persoane, cetățeni români sau ucraineni,

fără a da vreun nume și că totul este aranjat cu locația, doar supravegherea frontierei

să fie făcută de către Z.I.

De asemenea, s-a stabilit

faptul că întreaga activitate infracțională urma să se desfășoare mai repede, însă

starea nefavorabilă a vremii nu a permis acest lucru, întrucât, așa cum preciza

inculpatul, ar fi fost mai grea trecerea baxurilor de țigări peste fâșia verde și

ar fi rămas urme.

Astfel, deși Z.I. a precizat

că îi este frică să se implice, inculpatul P.G.C. l-a asigurat pe acesta că treaba

va merge bine, totul este aranjat, iar baxurile de țigări pe care ar fi putut să

le treacă, în număr de 60 - 80 vor fi încărcate pentru transport într-o căruță,

astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor efectuate în cauză.

Inculpatul a dat detalii

și cu privire la persoanele ucrainene care vor asigura transportul țigărilor până

la fâșia verde a frontierei spunând: „treaba e bună numai că (...) ei nici nu pot

trece pe acolo, că ei vin pe acolo (...) trec apa pe la ai, ai înțeles?”, „cum dracu

să treacă că au ei K., dar nu poți să riști, ai înțeles? Și vin acolo lângă vamă

și (...)”.

De asemenea, inculpatul

s-a gândit și la modalitatea prin care urma să comunice cu Z.I. momentul începerii

acțiunii, spunându-i că îi va da un telefon și o cartelă cu număr de Ucraina pe

care doar vor da câte un apel, atunci când va fi programată acțiunea, de începere

și de final, înțelegând astfel ca în acel interval de timp Z.I. să nu supravegheze

cu termoviziune porțiunea de frontieră cuprinsă între stâlpii de frontieră 835 și

838, pe unde urma să se desfășoare trecerea ilegală a baxurilor de țigări, astfel

cum rezultă din interceptările telefonice efectuate în cauză.

În data de 05 iulie 2010,

inculpatul P.G.C. s-a întâlnit din nou cu Z.I. și i-a dat acestuia telefonul mobil

marca N. și i-a precizat modalitatea în care se vor contacta pe telefoanele mobile

în care se aflau cartele cu numere de Ucraina, precizând că el se află înregistrat

în cartela de telefon cu inițiala „E”, iar Z.I. este înregistrat cu inițiala „U.”.

De asemenea, i-a adus

la cunoștință că în seara respectivă se va desfășura acțiunea plănuită „la ora două

în seara asta (...) la ora două o să vină băieții pe acolo, să (...)”, „la ora două

zero, zero, operăm!”.

Și cu această ocazie,

inculpatul a încercat să îl convingă pe Z.I. că nu are de ce să își facă griji,

întrucât țigările vor fi depozitate în V. și nu vor fi mutate din locația respectivă

decât după vreo două zile, stabilind apoi să se întâlnească a doua zi, după terminarea

turei de serviciu, astfel cum rezultă din interceptarea telefonică a convorbirii

telefonice dintre cei doi:

Agentul de poliție Z.I.

a intrat în serviciu de supraveghere a frontierei în data de 05 iulie 2010, orele

20,00, împreună cu martorul M.A., cu autospeciala de termoviziune.

Conform înțelegerii avute

anterior cu organele de urmărire penală, în jurul orelor 01,55 a contactat de la

telefonul său mobil cu numărul N1 echipa operativă căreia i-a adus la cunoștință

că tocmai fusese apelat de P.G.C. de la telefonul cu numărul N3, prin beep, pe telefonul

cu cartelă ucraineană „K.”, primit de la acesta anterior, acesta fiind semnalul

că inculpatul a început activitatea de introducere în țară a țigărilor peste frontiera

verde. De asemenea Z.I. a precizat că a început să filmeze din autospeciala de termoviziune

modul cum se introduc țigările în țară. La orele 02,35 Z.I. a contactat în același

mod echipa operativă și a comunicat că a primit din nou un beep de la P.G.C. de

la același număr de telefon, acesta fiind semnalul că s-a terminat activitatea de

introducere a țigărilor peste fâșia verde.

În baza sesizării și în

conformitate cu disp. art. 465 și urm. C. proc. pen. s-a procedat la surprinderea

momentului operativ în data de 06 iulie 2010 a întâlnirii dintre inculpat și denunțător.

Astfel, în data de 06

iulie 2010, în jurul orelor 09,00 inculpatul P.G.C. s-a deplasat cu autoturismul

său, înmatriculat în Anglia, în localitatea R., la locul stabilit cu Z.I., unde

s-a întâlnit cu acesta. S-a urcat în mașina cu care se afla Z.I. și au vorbit aproximativ

15 minute. Z.I. se afla cu autoturismul proprietate personală, marca M.

În baza autorizației de

înregistrare în mediul ambiental emisă de Tribunalul Suceava s-a procedat la înregistrarea

convorbirii dintre denunțător și inculpat, fiind instalată, asupra lui Z.I., tehnica

de înregistrare, constând în reportofon marca „O.”, din dotarea D.G.A. - S.J.A.

Suceava.

S-a stabilit astfel, că

inculpatul P.G.C., ajutat de alte persoane, neidentificate, a trecut peste frontiera

țării mai multe baxuri de țigări din Ucraina, respectiv „o căruță”, „50 - suntem

paroliști”, precum și modalitatea prin care au fost trecute din partea ucraineană.

De asemenea, inculpatul

a precizat că marfa, respectiv țigările, au fost depozitate la un cumnat de-al lui

H. „la cumnat-su în partea aia sus” - identificat ca fiind C.M. - iar cu privire

la suma de bani pe care i-a oferit-o și promis-o, respectiv 4.000 de euro, a precizat

că îi va da „cel târziu duminică”, înțelegând că vor fi plătiți după valorificarea

țigărilor „nu-i problemă (...) le scoatem așa frumos și la o sâmbătă (...) banii

sunt sigur, nu ne jucăm”.

După terminarea acestei

convorbiri, a intervenit echipa operativă formată din procuror din cadrul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Suceava și lucrători de poliție din cadrul D.G.A. - S.J.A.

Suceava, care, după declinarea calității, au arătat scopul prezenței în zona respectivă.

Deși inculpatul P.G.C. a fost întrebat despre motivul prezenței sale în acel loc

și a întâlnirii cu agentul de poliție, acesta nu a răspuns nimic, fiind de acord

să pună la vedere bunurile pe care le avea asupra sa și în mașină.

Astfel, asupra inculpatului

au fost găsite un număr de patru bancnote în euro, trei telefoane mobile și o cartelă,

precum și două carcase fără cartele cu scris în limba ucraineană, ce au fost descrise

în procesul - verbal. Bunurile respective au fost ridicate, în vederea efectuării

cercetărilor, iar cele care s-au stabilit că nu au legătură cu cauza au fost restituite

inculpatului.

În aceleași împrejurări,

agentul de poliție Z.I. a prezentat organelor de urmărire penală un telefon marca

„N.”, de culoare gri, în stare de funcționare, ce avea cartela introdusă cu numărul

N3, despre care a declarat că i-a fost dat de către P.G.C. pentru a ține legătura

telefonic. Drept pentru care, acest telefon a fost ridicat în vederea cercetărilor,

făcându-se mențiune în procesul - verbal.

Totodată, s-a constatat

că acea cartelă telefonică avea același număr cu suportul de cartelă pus la dispoziția

organelor de urmărire penală de către inculpat.

Au fost păstrate la dosar,

ca și corpuri delicte, telefonul marca N. cu cartela SIM, seria S1, suportul de

cartelă S.I.M., cu elemente de identificare, număr cartelă N3 și suportul de cartelă

SIM cu elemente de identificare, număr cartelă N4.

Date fiind elementele

noi apărute în cauză, din care rezulta că țigările introduse pe teritoriul României

în mod ilegal de către inculpat ar fi depozitate la domiciliile numiților C.O. și

C.M., s-a solicitat Tribunalului Suceava autorizarea perchezițiilor domiciliare.

Au fost emise autorizațiile de percheziție nr. A1/2010 și A2/2010, aceste activități

fiind efectuate în data de 06 iulie 2010 în prezența martorilor asistenți C.I. și

O.V.

Astfel, la domiciliul

lui C.O. au fost identificate și ridicate un număr de:

- 1630 pachete țigări

marca R. (20 țigarete/pachet),

- 17480 pachete țigări

marca M. (20 țigarete/pachet) și

- 17840 pachete țigări

marca V. (20 țigarete/pachet).

Aceste bunuri au fost

predate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.J.P.F. Suceava - Compartimentul

de Evidență Operativă.

În cauză a fost întocmită

și o planșă foto cu ocazia efectuării percheziției la domiciliul lui C.O.

De asemenea, a fost întocmită

planșa foto cu urmele identificate de la domiciliul lui C.O. și până la frontiera

de stat a României, respectiv până la stâlpul de frontieră nr. 837. Au fost identificate

astfel, urme de copită de cal, precum și urme create de atelaj hipo. A fost întocmită

și o schiță cu traseul parcurs de persoanele care au transportat țigările din punctul

de frontieră la domiciliul lui C.O.

La dosar a fost depusă

și înregistrarea efectuată de Z.I. în noaptea de 05 din 06 iulie 2010 de pe autospeciala

de termoviziune, fiind efectuată și planșa foto cu indicațiile necesare.

Prin adresa din 07

iulie 2010 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a precizat

că „valoarea aferentă mărfurilor în cauză (...) este în cuantum de 41.002,78 RON.

Taxele vamale și fiscale datorate pentru mărfurile în cauză, la importul acestora,

sunt în cuantum de 330.098 RON”.

În consecință, prejudiciul

cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă este de 330.098 RON,

reprezentând taxele vamale și fiscale. În anexa 1 la adresa din 07 iulie 2010 s-a

indicat, punctual, modul de calcul al drepturilor vamale și fiscale pentru fiecare

categorie de țigări introdusă în mod ilegal pe teritoriul țării noastre de către

inculpat.

D.R.A.O.V. I. s-a constituit

parte civilă în cauză motivând că „drepturile vamale și fiscale au devenit exigibile

la data de 05 din 06 iulie 2010, întrucât confiscarea nu a intervenit în primul

birou vamal de intrare în teritoriul vamal comunitar”, invocând în acest sens Hotărârea

Curții de Justiție a Uniunii Europene din 02 aprilie 2009, publicată în J. O. seria

C nr. 141 din 20 iunie 2001.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu:

Această situație de fapt

care s-a probat cu: declarațiile martorilor Z.I.; O.V.; C.I.; C.O.; M.A.P.; C.V.

(propus de inculpat); O.O. (propusă de inculpat) C.M. (propus de inculpat); D.A.

(propus de inculpat); adresa din 23 septembrie 2010 emisă de I.J.P.F. Suceava și

adresa din 12 septembrie 2010, prin care Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale I. s-a constituit parte civilă.

În cursul cercetării judecătorești,

inculpatul P.G.C. s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit art. 70 alin. (2) C.

proc. pen., aspect ce a fost consemnat în procesul verbal existent la dosar fond.

Din declarația martorului

Z.I. a rezultat că acesta este agent șef adjunct de poliție în cadrul I.J.P.F. Suceava

- S.P.F. Siret. Privitor la situația de fapt, a arătat că în cursul lunii iunie

2010 a fost contactat de către inculpatul P.G.C., care i-a cerut ca în schimbul

sumei de 4.000 euro, să nu observe cu camera de termoviziune locul prin care va

fi trecută o cantitate de țigări. Acesta i-a spus inculpatului că nu este de acord

cu această propunere, fapt pentru care ulterior a anunțat organele de poliție. A

mai arătat că s-a întâlnit cu inculpatul de mai multe ori, însă nu a discutat de

fiecare dată despre trecerea peste frontieră a țigărilor. Privitor la suma de bani

care i-a fost propusă, martorul a arătat că nu a văzut această sumă de bani, spunându-i

expres că aceasta îi va fi dată pentru a nu observa cu camera de termoviziune locul

unde avea să aibă loc trecerea țigărilor peste frontiera verde.

A mai arătat martorul

Z.I. că la data de 17 iunie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul la un restaurant din

orașul Siret, ocazie cu care a discutat despre țigări, însă nu mai reține dacă la

această dată i-a arătat suma de 4.000 euro, singurul lucru pe care și-l amintește

că acesta avea asupra o cutie. În această împrejurare, inculpatul i-a spus că are

suma de 4.000 euro, însă nu a deschis cutia. De asemenea, a arătat că a discutat

despre existența acestei sume încă de la prima întâlnire, iar ulterior de vreo 3-4

ori, ocazie cu care inculpatul i-a spus că îi va da suma de 4.000 euro, după ce

se va întâmpla ceea ce i-a cerut, respectiv după ce el nu va supraveghea zona în

care urma să treacă țigările. Totodată, a arătat că nu are calitatea de polițist

judiciar.

Privitor la data de 5-6

iunie 2010, martorul Z.I. a arătat că probabil la această dată a fost de serviciu

la punctul de frontieră Siret pe mașina pe care era instalată termoviziunea într-un

punct de observare. În acea noapte a văzut o mașină dinspre Ucraina care a descărcat

ceva lângă frontiera ucraineană. Marfa ucraineană a fost preluată de către cineva

dinspre partea românească a frontierei, fiind încărcată într-un mijloc de transport

hipo. A mai arătat că prin intermediul camerei de termoviziune nu pot fi identificate

persoanele, ci se vede doar căldura corpului. De asemenea, nu pot fi identificate

nici obiectele, ci se vede doar conturul acestora. Cele observate cu camera de termoviziune

se înregistrează pe o casetă care se predă a doua zi șefului de sector. Cu privire

la cele întâmplate martorul a anunțat seful de tură, respectiv inspector B.M.

În declarația sa, martora

din lucrări O.V. a arătat că a participat în calitate de martor asistent la percheziția

efectuată la domiciliul numitei C.O., ocazie cu care au fost găsite în grajd o cantitate

de țigări care a fost consemnată într-un proces-verbal. A mai arătat că în această

împrejurare, organele de poliție au amprentat baxurile de țigări, iar martora C.O.

se afla imobilizată la pat, întrucât aceasta este paralizată.

Din declarația martorului

din lucrări C.I., a rezultat că acesta, în calitate de martor asistent, a participat

la efectuarea unei percheziții domiciliare la numitul C.M., soțul numitei C.O.,

de unde s-au ridicat două telefoane mobile, însă nu au fost găsite alte bunuri.

Audiată fiind în instanță,

martora din lucrări C.O. a arătat că fiind imobilizată la pat, nu a văzut țigările

care s-au găsit la domiciliul său cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Totodată, a arătat că nu cunoaște cum au ajuns țigările respective în gospodăria

sa și nu știe să fi fost vreo persoană la ea ca să-i ceară să depoziteze ceva anume.

Martorul din lucrări M.A.P.

- agent de poliție I.J.P.F. Suceava în cadrul sectorului de poliție frontieră Siret

- a arătat că la data de 5 din 6 iulie 2010, în jurul orei 2,00, dimineața, fiind

de serviciu în zona de frontieră SF 831 și SF 846, limita cu S.P.F. Dorohoi, a observat

prin intermediul autospecialei cu termoviziune, o mașină de tonaj mare care se deplasa

dinspre teritoriul ucrainean perpendicular pe frontieră, spre SF 836. La data respectivă,

martorul era de serviciu împreună cu agentul șef Z.I. Cu acea ocazie, a observat

că mașina respectivă a coborât paralel cu fâșia de frontieră în dreptul SF 837 plus

600-700 metri, după care a staționat. În același timp cu mașina, în dreptul unor

sere din partea teritoriului românesc, care se află în apropierea frontierei, a

coborât o căruță în care se aflau 3-4 persoane. Căruța s-a deplasat în același loc

în care se afla camionul pe partea ucraineană și din camion au început să descarce

un număr de colete. Apoi coletele au fost transportate peste linia de frontieră

de către cei de pe teritoriul României, din autovehicul în căruță. Martorul nu a

putut vedea exact câte persoane au participat la trecerea peste frontieră a țigărilor

întrucât distanța era foarte mare și nu se vedeau decât siluetele acestora. Nu a

anunțat imediat despre cele întâmplate, întrucât avea dispoziție din partea șefului

de sector ca cele întâmplate să rămână secrete până la un anumit moment. În acest

sens, a arătat că nu avea obligația să încheie un proces-verbal ci doar o notă-raport

pe care trebuia să o întocmească la ora 6 dimineața, după terminarea serviciului.

Ori, din dispoziția șefului de sector nu a întocmit o asemenea notă, întrucât totul

trebuia să rămână secret iar întocmirea unei asemenea note, care de regulă trebuia

văzută de șeful de tură, nu ar fi asigurat păstrarea confidențialității.

În afară de persoanele

din mașină și căruță, a mai observat cu termoviziunea trei siluete, despre care

colegul său Z.I., i-a spus că sunt persoane din cadrul I.J.P.F. Suceava, ce urmau

să filmeze ceea ce se întâmplă. De asemenea, a arătat că nu a putut identifica cu

termoviziunea dacă inculpatul se afla printre cele 3-4 persoane din căruță sau mașină.

În mașina de pe teritoriul ucrainean a observat un număr de 6-7 persoane iar după

operațiunea de încărcare a coletelor în căruță a văzut cum căruța se deplasa pe

lângă sere spre direcția din care venise, intrând în satul V. Mai departe nu a putut

urmări căruța, întrucât aceasta a intrat între case și nu mai putea fi văzută.

Coroborând probele administrate

în faza de urmărire penală cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești

a rezultat că începând cu data de 22 iunie 2010 până în data de 06 iulie 2010 a

fost monitorizată întreaga activitate desfășurată de inculpatul P.G.C. atât în mediul

ambiental, cât și convorbirile telefonice.

Astfel, inculpatul a purtat,

aproape zilnic, mai multe discuții cu denunțătorul Z.I., solicitându-i ajutorul

și menținând promisiunea inițială de a-i da o sumă de bani pentru implicarea sa,

de fiecare dată precizând faptul că sunt implicate și alte persoane, cetățeni români

sau ucraineni, fără a da vreun nume și că totul este aranjat cu privire la locație,

doar supravegherea frontierei să fie făcută de către Z.I.

Acest aspect denotă că

întreaga activitate infracțională urma să se desfășoare mai repede, însă starea

nefavorabilă a vremii nu a permis acest lucru, întrucât, așa cum a arătat inculpatul,

ar fi fost mai grea trecerea baxurilor de țigări peste fâșia verde și ar fi rămas

urme.

Astfel, deși martorul

Z.I. a precizat că îi este frică să se implice, inculpatul P.G.C. l-a asigurat că

treaba va merge bine, că totul este aranjat, iar baxurile de țigări pe care ar fi

putut să le treacă, în număr de 60 - 80 vor fi încărcate pentru transport într-o

căruță, aspect care reiese din următoarele convorbiri telefonice:

- „P.G.C. - omule, deci

nu ieșim în drum”.

- „ Z.I. - mi-e frică

bă (...) că asta nu-i de joacă bă omule (...)”.

- „P.G.C. - undeva acolo

avem o locație care băieții au cheie și când o fi o să ducem (...) oricum îi aranjat

și de sus”;

- „P.G.C. - trebuie să

trec diseară (22 iunie 2010) că eu trebuie să mă întâlnesc și cu băieții ăia de

dincolo în seara asta”,

- „ Z.I. - băi mie îmi

e frică, (...) îmi e frică (...)”.

- „P.G.C. - nu trebuie

să îți fie frică, că doar ți-am spus care e mișcarea și ai să vezi că o să fie treaba

perfect, dar na știi care e treaba (...)”;

- „P.G.C. - bă omule dacă

am vorbit o treabă doar nu vorbim o chestie, că am gândit-o destul de bine și nu

am vorbit-o cu oricine! Ai înțeles? Doar clar ți-am spus că nu traversăm, nu ieșim

în drum ferească Dumnezeu, îi literă de lege. Literă de lege”;

- „ Z.I. - 60 - 80 măi

băiete, doar îs baxuri, băi băiete! (...)”.

- „P.G.C. - de băgat într-o

căruță, doar știi cât durează asta (...) Dă Doamne să fie ok, că doar de asta am

zis să fie marja mai mare, m-ai înțeles?”.

Inculpatul a dat detalii

și cu privire la persoanele ucrainene care vor asigura transportul țigărilor până

la fâșia verde a frontierei spunând: „treaba e bună numai că (...) ei nici nu pot

trece pe acolo, că ei vin pe acolo (...) trec apa pe la ei, ai înțeles?”, „cum dracu

să treacă că au ei K., dar nu poți să riști, ai înțeles? Și vin acolo lângă vamă

și (...)”.

De asemenea, rezultă că

inculpatul s-a gândit și la modalitatea prin care urma să comunice cu Z.I. în momentul

începerii acțiunii, spunându-i că îi va da un telefon și o cartelă cu număr de Ucraina

pe care doar vor da câte un apel, atunci când va fi programată acțiunea, de începere

și de final, înțelegând astfel ca în acel interval de timp Z.I. să nu supravegheze

cu termoviziunea porțiunea de frontieră cuprinsă între stâlpii de frontieră 835

și 838, pe unde urma să se desfășoare trecerea ilegală a baxurilor de țigări:

- „P.G.C. - deseară oricum

ne întâlnim ca să îți dau telefoanele”;

- „P.G.C. - și să îți

las și un număr de telefon (...) știu cum să fac”;

- „P.G.C. - telefoanele

sunt toate, dar nu băgăm cartele până nu facem odată! Auzi (...) de exemplu dacă

fixăm ora două, ei la fără un sfert ei tre să treacă cu o mașină, dar ei trec partea

lor acolo. Știi?”.

La data de 05 iulie 2010,

inculpatul P.G.C. s-a întâlnit din nou cu Z.I. și i-a dat acestuia telefonul mobil

marca N. și i-a precizat modalitatea în care se vor contacta pe telefoanele mobile

în care se aflau cartele cu numere de Ucraina, precizând că el se află înregistrat

în cartela de telefon cu inițiala „E”, iar Z.I. este înregistrat cu inițiala „U”.

De asemenea, i-a adus la cunoștință că în seara respectivă se va desfășura acțiunea

plănuită „la ora două în seara asta (...) la ora două o să vină băieții pe acolo,

să (...)”, „la ora două zero, zero, operăm!”.

Cu această ocazie, inculpatul

a încercat să îl convingă pe Z.I. că nu are de ce să își facă griji, întrucât țigările

vor fi depozitate în V. și nu vor fi mutate din locația respectivă decât după vreo

două zile, stabilind apoi să se întâlnească a doua zi, după terminarea turei de

serviciu:

- „Z.I. - ce faci, cât

le ții, unde le duci?”

- „P.G.C. - la V., una

două zile și după aia valea”.

- „Z.I. - periculoasă

treaba, nu-mi fă necazuri (...) vezi cum le duce”.

- „P.G.C. - nu se pune

problema, nu ieșim cu ele nicăieri”.

- „Z.I. - deci azi, mâine

nu ieșiți cu ele!”

- „P.G.C. - nici vorbă

azi și la noapte (...)”.

- „Z.I. - mâine când ne

întâlnim?”

- „P.G.C. - dimineață

când ieși din tură”.

Agentul de poliție Z.I.

a intrat în serviciu de supraveghere a frontierei în data de 05 iulie 2010, orele

20,00, împreună cu martorul M.A., cu autospeciala de termoviziune.

Conform înțelegerii avute

anterior cu organele de urmărire penală, în jurul orelor 01,55, Z.I. a contactat

de la telefonul său mobil cu numărul N1 echipa operativă căreia i-a adus la cunoștință

că tocmai fusese apelat de P.G.C. de la telefonul cu numărul N3, prin beep, pe telefonul

cu cartelă ucraineană K., primit de la acesta anterior, acesta fiind semnalul că

inculpatul a început activitatea de introducere în țară a țigărilor peste frontiera

verde. De asemenea Z.I. a precizat că a început să filmeze din autospeciala de termoviziune

modul cum se introduc țigările în țară. La orele 02,35 Z.I. a contactat în același

mod echipa operativă și a comunicat că a primit din nou un beep de la P.G.C. de

la același număr de telefon, acesta fiind semnalul că s-a terminat activitatea de

introducere a țigărilor peste fâșia verde.

În baza sesizării și în

conformitate cu disp. art. 465 și urm. C. proc. pen. s-a procedat la surprinderea

momentului operativ în data de 06 iulie 2010 a întâlnirii dintre inculpat și denunțător.

Astfel, în data de 06

iulie 2010, în jurul orelor 09,00 inculpatul P.G.C. s-a deplasat cu autoturismul

său, înmatriculat în Anglia, în localitatea R., la locul stabilit cu Z.I., unde

s-a întâlnit cu acesta. S-a urcat în mașina cu care se afla Z.I. și au vorbit aproximativ

15 minute. Z.I. se afla cu autoturismul proprietate personală, marca M.

În baza autorizației de

înregistrare în mediul ambiental emisă de Tribunalul Suceava s-a procedat la înregistrarea

convorbirii dintre denunțător și inculpat, fiind instalată, asupra lui Z.I., tehnica

de înregistrare, constând în reportofon marca O., din dotarea D.G.A. - S.J.A. Suceava.

Astfel, s-a stabilit că

inculpatul P.G.C., ajutat de alte persoane, neidentificate, a trecut peste frontiera

țării mai multe baxuri de țigări din Ucraina, respectiv „o căruță”, „50 - suntem

paroliști”, precum și modalitatea prin care au fost trecute din partea ucraineană:

- „P.G.C. - auzi, noi

le-am pus în pungi de rafie”,

- „Z.I. - dar voi ați

făcut urme pe frontieră?”

- „P.G.C. - nimic (...)

nici vorbă, am făcut cu cumpănă, cu tot (...)”.

- „P.G.C. - nu sunt că

am mers pe punte (…)”, „da (...) și acolo am dat drumu la punte, înțelegi, și am

pus (...) nu se vede nici pe dracu (...) și acum dacă plouă oleacă (...)”.

De asemenea, inculpatul

a precizat că marfa, respectiv țigările, au fost depozitate la un cumnat de-al lui

H. „la cumnat-su în partea aia sus” - identificat ca fiind C.M. - iar cu privire

la suma de bani pe care i-a oferit-o și promis-o, respectiv 4.000 de euro, a precizat

că îi va da „cel târziu duminică”, înțelegând că vor fi plătiți după valorificarea

țigărilor „nu-i problemă (...) le scoatem așa frumos și la o sâmbătă (...) banii

sunt sigur, nu ne jucăm”.

După terminarea acestei

convorbiri, a intervenit echipa operativă formată din procuror din cadrul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Suceava și lucrători de poliție din cadrul D.G.A. - S.J.A.

Suceava, care, după declinarea calității, au arătat scopul prezenței în zona respectivă.

Deși inculpatul P.G.C. a fost întrebat despre motivul prezenței sale în acel loc

și a întâlnirii cu agentul de poliție, acesta nu a răspuns nimic, fiind de acord

să pună la vedere bunurile pe care le avea asupra sa și în mașină.

Cu această ocazie, asupra

inculpatului au fost găsite un număr de patru bancnote în euro, trei telefoane mobile

și o cartelă, precum și două carcase fără cartele cu scris în limba ucraineană,

ce au fost descrise în procesul - verbal. Bunurile respective au fost ridicate în

vederea efectuării cercetărilor, iar cele care s-au stabilit că nu au legătură cu

cauza au fost restituite inculpatului.

În aceleași împrejurări,

agentul de poliție Z.I. a prezentat organelor de urmărire penală un telefon marca

N. de culoare gri, în stare de funcționare, ce avea cartela introdusă cu numărul

N3, despre care a declarat că i-a fost dat de către P.G.C. pentru a ține legătura

telefonic. Și acest telefon a fost ridicat în vederea cercetărilor, făcându-se mențiune

în procesul - verbal.

În ceea ce privește probele

propuse de inculpat în apărare, anume martorii: C.V., O.O., C.M. și D.A., constatăm

că pe de o parte acestea nu sunt în măsură să contrazică situație de fapt reținută

în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte unele din declarațiile acestor martori

sunt nesincere, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declarația

martorului C.V., socrul inculpatului, a reieșit că inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul

Z.I. și că cei doi au discutat despre un trafic de țigări, aspect care vine în sprijinul

probele mai sus arătate, însă acest martor arată că denunțătorul i-ar fi propus

ginerului său să facă trafic de țigări, aspect contrazis de înregistrarea convorbirilor

telefonice din care reiese că inițiativă în acest sens a avut inculpatul, nu denunțătorul.

Ca urmare această ultimă parte a declarației martorului C.V. a fost înlăturată ca

fiind nesinceră, fiind probabil determinată pe de o parte de dorința martorului

de a-l proteja pe ginerele său, iar de pe altă parte de dorința de a se răzbuna

pe denunțător pentru faptul că l-a denunțat pe ginerele său.

În ceea ce privește declarația

martorei O.I., așa cum aceasta a declarat în mod direct nu știe nimic despre faptă.

Totodată, acest martor a confirmat întâlnirea dintre inculpat și denunțător de la

restaurantul S. din orașul Siret, ceea ce vine în sprijinul probelor în defavoarea

inculpatului. În schimb, martora afirmă că nu a văzut vreo cutie pe masă unde stătea

inculpatul de vorbă cu denunțătorul și nici sume de bani mai mari asupra inculpatului.

Această din urmă parte a declarației martorei O.I., deși pare să infirme o susținere

a denunțătorului de la urmărire penală, nu se coroborează decât cu declarația martorului

D.A. Cu toate acestea nu putem reține ca fiind relevantă această parte din declarație,

întrucât pe de o parte martora este posibil să nu fi văzut exact ce are în mână

sau pe masă inculpatul, neobservându-l tot timpul, iar în al doilea rând pentru

că nici nu are mare importanță dacă la momentul întâlniri la restraurantul S. inculpatul

avea sau nu banii asupra sa odată ce a spus denunțătorului că-i va da ulterior suma

de 4.000 euro.

Nici declarația martorului

C.M. nu este în măsură să-l disculpe pe inculpatul deoarece acest martor arată doar

că în seara de 5 din 6 iulie 2010 nu l-a văzut în zonă pe inculpat, declarând totodată

că a stat acasă cu soția și copiii.

În ceea ce privește declarația

martorului D.A. se constată că aceasta confirmă întâlnirea dintre inculpat și denunțător

din restaurantul S. din orașul Siret, ceea de fapt este în sensul probatoriului

administrat în cauză, fiind în defavoarea inculpatului. Totodată, acest martor a

declarat că nu a auzit discuția din restaurant, astfel că declarația sa confirmă

susținerea martorului C.V. că denunțătorul a fost cel care a avut inițiativă efectuării

activității de contrabandă. Singura susținere a acestui martor care pare a fi favorabilă

inculpatului este cea cum că nu a văzut pe inculpat să-i dea ceva denunțătorului

și nici vreo cutie asupra sa. Însă, așa cum am arătat mai sus acest aspect nu are

o relevanță deosebită în cauză, întrucât pe de o parte martorul este posibil să

nu fi văzut exact ce a avut asupra lui inculpatul tot timpul cât a stat cu denunțătorul

la masă, pentru a vedea aceasta fiind necesar ca martorul să-l fi observat permanent

pe inculpat, lucru greu de crezut, iar pe de altă parte nici nu are importanță deosebită

dacă inculpatul avea sau nu asupra sa o cutie ori sume mari de bani odată ce a promis

denunțătorului că-i va da suma de 4.000 euro după efectuarea trecerii peste frontieră

a țigărilor.

Ca urmare, coroborând

probele administrate în cauză, respectiv: denunțul și declarațiile agentului de

poliție Z.I., fișa postului denunțătorului, procesul verbal de organizare a constatării,

procesul verbal de identificare, procesele-verbale de transcriere de pe suportul

digital a înregistrărilor audio-video și a convorbirilor telefonice, procesul verbal

de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor, Tribunalul a constatat

că fapta inculpatului P.G.C., constând în aceea că începând cu data de 17 iunie

2010 l-a contactat telefonic, de mai multe ori, pe agentul de poliție Z.I., lucrător

operativ în cadrul I.P.J.P.F. Suceava, SPF Siret - funcționar public în accepțiunea

C. pen., după care s-a întâlnit de mai multe ori cu acesta în mediul ambiental,

oferindu-i suma de 4.000 euro și menținând această promisiune, pentru ca în tura

de noapte, pe timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu, să nu supravegheze

electronic, prin termoviziune timp de o jumătate de oră, zona dintre SF 835 - 838,

perioadă în care va introduce în țară, peste fâșie verde, mai multe baxuri cu țigări

din Ucraina, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită”,

prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție modificată

și completată, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni

la 5 ani, la maximul special adăugându-se potrivit art. 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000 un spor de 2 ani.

Conform cazierului judiciar

de la dos. u.p., inculpatul se află la prima încălcare a legii penale.

La individualizarea judiciară

a pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare

a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social al faptei

săvârșite, faptul că acesta a încercat să corupă un polițist care avea ca atribuții

de serviciu supravegherea frontierei de stat a României, împrejurările concrete

în care aceasta a fost comisă, prin oferirea unei sume importante de bani, precum

și persoana inculpatului, care este o persoană tânără, de profesie preot, nu are

antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei s-a constatat că prin adresa din 07 iulie 2010 a Direcției Regionale

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași s-a precizat că „valoarea aferentă mărfurilor

în cauză (...) este în cuantum de 41.002,78 RON. Taxele vamale și fiscale datorate

pentru mărfurile în cauză, la importul acestora, sunt în cuantum de 330.098 RON”.

În consecință, prejudiciul

cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă era de 330.098 RON,

reprezentând taxele vamale și fiscale. În anexa 1 la adresa din 07 iulie 2010 s-a

arătat, punctual, modul de calcul al drepturilor vamale și fiscale pentru fiecare

categorie de țigări introdusă în mod ilegal pe teritoriul țării noastre de către

inculpat.

Ca urmare, având în vedere

că inculpatul a produs un prejudiciu cert, lichid și exigibil bugetului de stat,

instanța în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. și

art. 998, 999 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I. și a obligat inculpatul P.G.C. să

plătească acesteia suma de 330.098 RON, reprezentând c.v. taxelor vamale și fiscale,

la care s-au adăugat dobânzi/majorări și/sau penalități de întârziere datorate potrivit

dispozițiilor art. 120 C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat apel, în termenul legal, inculpatul P.G.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului

său inculpatul a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a considerat

că a fost legal sesizată (în condițiile în care au fost mai multe nereguli procedurale

în cursul urmăririi penale după cum urmează: rechizitoriul a fost întocmit de către

doi procurori în loc de unul, cauza neputând fi repartizată pentru efectuarea urmăririi

penale la doi procurori concomitent dintre care unul era șeful secției; mai mult,

rechizitoriul a fost semnat doar de unul dintre aceștia; prim procurorul a semnat

doar pe prima pagină nu și la sfârșitul rechizitoriului pentru a fi convinși că

a verificat legalitatea întregului act de sesizare; urmărirea penală a fost începută

prin rezoluție de către un procuror iar punerea în mișcare a acțiunii penale a fost

dispusă prin ordonanță de către un alt procuror; unul dintre procurorii semnatari

ai rechizitoriului a fost și cel care a repartizat cauza spre soluționare; ordonanța

de extindere a urmăririi penale nu are menționată ora emiterii astfel că nu se poate

stabili exact care a fost succesiunea reală a actelor de procedură în dosar; prezentarea

materialului de urmărire penală în cauză a fost făcută de către un singur procuror,

diferit de cel ce a pus în mișcare acțiunea penală; față de numita C.O. a fost dispusă

soluția de disjungere a cauzei și declinare a acesteia în favoarea Parchetului de

pe lângă Judecătoria Rădăuți, însă aceasta a fost audiată ca martor în cauză, rechizitoriul

nu descrie în mod concret faptele și împrejurările în care au fost comise pentru

a se putea verifica dacă încadrarea este corectă sau nu). A mai arătat inculpatul

că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice (se

impunea înlăturarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, denunțătorul

Z.I. neavând calitatea de polițist judiciar cu atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor ori de constatare și urmărire în cazul infracțiunilor). S-a mai

arătat că în mod greșit au fost respinse cererile inculpatului de administrare a

unor mijloace de probă (adresa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, D.N.A.

sau D.I.I.C.O.T. pentru a se comunica dacă denunțătorul este cercetat într-un dosar

în care un TIR cu țigări de contrabandă a trecut prin vamă și efectuarea unei expertize

a vocii și autenticității înregistrărilor audio-video efectuate în cauză). Inculpatul

a arătat că se impunea administrarea altor probe în cauză (expertizarea vocii, efectuarea

unei expertize traseologice cu privire la urmele de pe frontieră, expertizarea suportului

tehnic (CD) pe care sunt înregistrate imaginile camerei de termoviziune; audierea

martorilor O.T. și A., reaudierea martorilor Z.I. și M.A.P.; efectuarea unei adrese

către I.J.P.F. Suceava cu privire la întocmirea unor rapoarte în seara de 05

din 06 iulie 2010). Inculpatul a mai arătat că prima instanță nu a constatat modul

ilegal în care a fost obținute unele mijloace de probă și nu le-a exclus din dosar

(înregistrările efectuate în baza autorizației provizorii date de procuror, confirmată

ulterior de instanță; în ordonanța amintită din 22 iunie 2010 se precizează că sunt

indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de dare de mită, deși aceasta era

deja consumată; a mai arătat că infracțiunea de dare de mită nu este printre cele

prev. de art. 91 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la care se poate dispune efectuarea

de interceptări; planșele foto cu imagini de la camera de termoviziune - care cuprind

imagini ce pot avea o altă dată și un alt loc; schița întocmită de către organele

de urmărire penală nu descrie ce s-a identificat în teren și nu este confirmată

de vreun martor; perchezițiile imobiliare de la domiciliile martorilor C.M. și O.

au fost încuviințate fără ca împotriva acestora să fie începută urmărirea penală;

mai mult, inculpatul reținut nu a fost adus la locul percheziției, de față fiind

doar un martor asistent față de doi cum prevede legea; în procesul verbal de constatare

a infracțiunii flagrante în mod eronat s-a consemnat că inculpatul și-a dat acordul

de punere la vedere a bunurilor pe care le avea în mașină). Inculpatul a mai arătat

că unor mijloace de probă li s-a dat o interpretare eronată (este vorba despre declarațiile

martorilor C.M., C.V., D.A. și O.O.). A mai arătat că în mod greșit s-a dispus confiscarea

de la el a sumei de 4.000 de euro și că în mod greșit a fost condamnat pe baza unor

probe administrate nelegal și netemeinice. În fine, a mai arătat inculpatul că în

mod greșit a fost obligat să plătească statului suma de 330.098 RON în condițiile

în care nu s-a făcut dovada că țigările îi aparțineau.

Prin decizia penală

nr. 84 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că, în ceea ce privește criticile privind nelegala sesizare a

instanței, ca urmare a multiplelor nereguli procedurale din cursul urmăririi penale

(rechizitoriul a fost întocmit de către doi procurori în loc de unul, cauza neputând

fi repartizată pentru efectuarea urmăririi penale la doi procurori concomitent dintre

care unul era șeful secției; mai mult, rechizitoriul a fost semnat doar de unul

dintre aceștia; prim procurorul a semnat doar pe prima pagină nu și la sfârșitul

rechizitoriului pentru a fi convinși că a verificat legalitatea întregului act de

sesizare; urmărirea penală a fost începută prin rezoluție de către un procuror iar

punerea în mișcare a acțiunii penale a fost dispusă prin ordonanță de către un alt

procuror; unul dintre procurorii semnatari ai rechizitoriului a fost și cel care

a repartizat cauza spre soluționare; ordonanța de extindere a urmăririi penale nu

are menționată ora emiterii astfel că nu se poate stabili exact care a fost succesiunea

reală a actelor de procedură în dosar; prezentarea materialului de urmărire penală

în cauză a fost făcută de către un singur procuror, diferit de cel ce a pus în mișcare

acțiunea penală; față de numita C.O. a fost dispusă soluția de disjungere a cauzei

și declinare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți,

însă aceasta a fost audiată ca martor în cauză, rechizitoriul nu descrie în mod

concret faptele și împrejurările în care au fost comise pentru a se putea verifica

dacă încadrarea este corectă sau nu) acestea au fost analizate și de prima instanță,

Curtea însușindu-și pe deplin motivarea acesteia din încheierea de ședință din data

de 11 august 2010.

Într-adevăr, în mod corect

s-a reținut că nicio dispoziție legală nu interzice desemnarea mai multor procurori

să efectueze urmărirea penală într-o cauză, sau ca urmărirea penală să fie efectuată

efectiv de aceștia ori ca rechizitoriul să fie întocmit și semnat de aceștia. Această

posibilitate a procurorilor derivă tocmai din principiul unității de acțiune sau

al indivizibilității Ministerului Public (oricare dintre procurorii unei unități

de Parchet competente poate să îndeplinească atribuțiile Ministerului Public în

numele acestuia). În speță, având în vedere complexitatea cauzei au fost desemnați

doi procurori să efectueze urmărirea penală, aceștia efectuând fiecare acte de urmărire

penală distincte, în final întocmind împreună rechizitoriul. Această situație nu

reprezintă o încălcare a normelor de competență privind urmărirea penală cum a apreciat

inculpatul prin apărător, fiecare dintre cei doi procurori fiind competent, din

punct de vedere material și teritorial, să efectueze urmărirea penală. Textele legale

indicate de către inculpat (art. 203, 261 - 268 C. proc. pen.) fac referire la procuror

(ca instituție de drept procesual penal) și nu trebuie interpretate în sensul că

instituie o limitare a numărului de procurori care efectuează urmărirea penală într-o

cauză.

A mai arătat inculpatul,

prin apărător că rechizitoriul, deși a fost întocmit de către doi procurori a fost

semnat doar de către unul dintre aceștia. Or, această situație poate atrage eventual

o nulitate relativă, situație în care inculpatul trebuia să indice în concret vătămarea

suferită (lucru ce nu s-a întâmplat).

Inculpatul, prin apărător

a arătat că nu există mențiunea procurorului ierarhic superior de verificare a legalității

și temeiniciei rechizitoriului pe fiecare dintre paginile acestuia, or textul

art. 264 alin. (3) C. proc. pen. nu instituie o asemenea obligație (rechizitoriul

trebuie să cuprindă doar mențiunea procurorului ierarhic superior că a fost verificat

sub aspectul legalității și temeiniciei, cum a statuat și Înalta Curte de Casație

și Justiție în decizia nr. 9/2008, dată în soluționarea unui recurs în interesul

legii, condiție îndeplinită în cauză).

Inculpatul, prin apărător

a arătat că rechizitoriul nu descrie în mod concret faptele și împrejurările în

care au fost comise pentru a se putea verifica dacă încadrarea este corectă sau

nu. Această apărare este vădit nefondată, din analiza actului de sesizare a instanței

rezultând că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 263 C. proc.

pen. (iar faptele imputate acestuia au fost în mod suficient de clar descrise).

Inculpatul, prin apărător

a arătat că ordonanța de extindere a urmăririi penale nu are menționată ora emiterii

astfel că nu se poate stabili exact care a fost succesiunea reală a actelor de procedură

în dosar și că deși față de numita C.O. s-a dispus