ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3998/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3998/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1301/Com din 3 decembrie 2010, Tribunalul lași, secția

comercială și contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată excepția

lipsei calității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat

invocate de pârâta SC C.T. SRL. A admis excepția prematurității formulării

cererii principale de chemare în judecată ridicată de pârâtă și a respins

cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamanta SC R.I. SRL,

ca prematur formulată. A respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității

cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC C.T. SRL. A respins ca

lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de SC C.T. SRL în

contradictoriu cu chematele în garanție G.B.E.M. și C.F. A respins ca

neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de cele

2 persoane chemate în garanție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei s-a constatat că aceasta este vădit

neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada cesiunii de creanță dintre SC

R.P. SRL și SC R.I. SRL. Contractul de cesiune creanță din 03 octombrie 2008,

justificând calitatea procesuală a reclamantei, lipsa notificării cesiunii de

creanță debitorului cedat nefiind de natură a pune la îndoială calitatea

procesuală activă a reclamantei.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru

judecat, instanța a respins-o ca neîntemeiată. întrucât Ordonanța nr. 75 din 22

mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1253/99/2009, în

procedura sumară a somației de plată, nu atrage existența autorității de lucru

judecat, având în vedere prevederile art. 7 din O.G. nr. 5/2001, reclamanta

având deschisă calea dreptului comun, cum de altfel a și investit instanța de

judecată.

Referitor la excepția prematurității formulării cererii

de chemare în judecată s-a constatat că este întemeiată deoarece, având în

vedere natura comercială a raportului substanțial care se pretinde că stă la

baza creanței solicitate, reclamanta avea obligația urmării procedurii

concilierii directe cu pârâta, raportat la prevederile art. 720

1

C.

proc. civ. Dovada realizării procedurii concilierii directe nu a fost făcută în

cauză de către reclamantă, iar apărarea acesteia referitoare la faptul că

litigiul avut de părți în procedura urgentă a somației de plată echivalează cu

urmarea procedurii concilierii directe nu poate 11 reținută, având în vedere

condițiile de realizare a acestei proceduri prealabile.

Cât privește excepția inadmisibilității cererii de

chemare în garanție, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată,

întrucât pârâta-debitoare are posibilitatea legală a chemării în garanție a

celor 2 persoane nominalizate, eventuala netemeinicie a cererii de chemare în

garanție neputând atrage inadmisibilitatea acesteia.

Raportat la soluția pronunțată în cazul cererii

principale de chemare în judecată, ce nu implică cercetarea fondului, s-a

respins cererea de chemare în garanție ca lipsită de interes.

De asemenea, a fost respinsă și cererea chematelor în

garanție de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada

angajării a unor astfel de cheltuieli.

Prin Decizia nr. 33 de la 11 mai 2011, Curtea de Apel

lași, secția comercială, a respins excepția lipsei de interes în promovarea

apelului de către SC C.T. SRL formulată de SC R.I. SRL. A respins apelurile

formulate de SC R.I. SRL și SC C.T. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a

reținut că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, deoarece aceasta a dovedit cesionarea creanței

iar pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul

debitorului cedent.

Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea

apelului de către SC C.T. SRL formulată de SC R.I. SRL, instanța de apel a

constatat că este neîntemeiată, deoarece pârâta a invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei la instanța de fond, iar în

condițiile respingerii, aceasta are interes în promovarea apelului chiar dacă

acțiunea a fost respinsă ca prematură.

Referitor la apelul reclamantei SC R.I. SRL, s-a

reținut că este neîntemeiat, având în vedere că procedura prealabilă

obligatorie a concilierii directe, se îndeplinește conform art. 720

1

C. proc. civ., în modalitățile și la termene strict prevăzute de textul de

lege, astfel încât procedura somației de plată nu echivalează cu urmarea

procedurii concilierii directe.

Raportat la considerentele expuse, Curtea a apreciat că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în aplicarea art. 296

teza I C. proc. civ. a respins apelurile formulate de SC R.I. SRL și SC C.T.

SRL împotriva sentinței instanței de fond, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât

reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău,

cât și pârâta SC C.T. SRL Iași.

judiciar B. & Asociații Sprl Buzău. întemeiat pe motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Recurenta susține că instanța de apel i-a respins

argumentele în lipsa unei analize temeinice, limitându-se să rețină că

procedura somației de plată nu echivalează cu urmarea procedurii directe. în

opinia sa, o atare concluzie este eronată. întrucât prealabil formulării

acțiunii în pretenții ce face obiectul prezentului dosar, a promovat un litigiu

având ca obiect emiterea unei ordonanțe conținând somația de plată împotriva

pârâtei. Deși cererea i-a fost respinsă, acest demers litigios a avut

semnificația îndeplinirii procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., pârâta luând cunoștință de pretențiile sale, precum și de

temeiul juridic al acestora.

Se mai arată că, poziția pârâtei exprimată în cursul

prezentului litigiu impune concluzia că soluționarea amiabilă a litigiului nu

reprezintă o soluție posibilă.

întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

prin care se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că

decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

prin ridicarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei nu a

pus în discuție efectele contractului de cesiune de creanțe între părți, ci

efectele lui față de terți.

Recurenta solicită să se constate că încheierea

contractului de cesiune de creanță poate justifica, desigur, calitatea

contractuală a reclamantei aceea de cesionar, însă, în lipsa îndeplinirii

procedurii de notificare prevăzută de art. 1393 alin. (1) și (2) C. civ., nu-și

poate justifica în niciun fel calitatea procesuală activă, aceasta neputând

opune dreptul său terților, inclusiv debitorului cedat.

Prin urmare, reclamanta, pentru i putea opune pârâtei

dreptul său izvorât din contractul de cesiune de creanță, trebuia să probeze

faptul că a notificat cesiunea conform prevederilor art. 1393 C. civ. și art. 109

C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea

recursului reclamantei ca tardiv declarat și, în subsidiar, ca nefondat.

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ. a luat în examinare excepția tardivității recursului reclamantei SC R.I.

SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău invocată de

recurenta pârâtă SC C.T. SRL Iași, urmând sa o respingă pentru următoarele

motive:

Astfel, termenul de recurs prevăzut de dispozițiile art.

301 C. proc. civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune astfel.

Acest termen procedural se calculează pe zile libere,

potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., așa încât nu vor fi luate în calcul

ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește. Termenul care se

împlinește într-o zi de sărbătoare legală, se va prelungi până la sfârșitul

primei zile de lucru următoare, fiind astfel în prezența unui caz de prorogare legală.

Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de

atac este unul imperativ, astfel că nerespectarea acestuia atrage decăderea

părții din dreptul de a mai declara recurs cu consecința respingerii recursului

ca tardiv declarat.

În speță, Decizia nr. 33 din 11 mai 2011 a Curții de

Apel Iași, secția comercială, a fost comunicată recurentei reclamante la data

de 17 iunie 2011 (fila 75 dosar apel), iar recursul promovat de reclamantă a

fost expediat prin poștă la data de 4 iulie 2011 (fila 5 dosar recurs).

Astfel, calculându-se termenul de recurs cu observarea

dispozițiilor legale arătate, se constată că acesta a început să curgă la data

de 20 iunie 2011, neluându-se în calcul data de 18 și 19 iunie 2011 (sâmbătă și

duminică), motiv pentru care recursul reclamantei, depus la poștă la data de 4

iulie 2011, este formulat cu respectarea termenului imperativ de 15 zile.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, constată că

recursul reclamantei este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat pentru

următoarele considerente:

judiciar B. & Asociații Sprl Buzău.

Se constată că atât instanța de apel cât și cea de fond

în mod greșit au apreciat că procedura somației de plată în condițiile O.G. nr.

5/2001 nu răspunde finalității pentru care au fost edictate dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., având în vedere că, în speță, anterior introducerii cererii în

procedura de drept comun a fost soluționată, cu citarea și participarea

debitoarei-pârâte, o cerere privind emiterea unei somației de plată. ce a făcut

obiectul Dosarului nr. 1253/99/2009 al Tribunalului Iași.

Astfel, în cazul în care creditorul introduce o cerere

de chemare în judecată potrivit dreptului comun în materie comercială, după ce

a epuizat procedura somației de plată (mai precis când aceasta s-a desfășurat

cu prezența sau. cel puțin, legala citare a debitorului, iar, potrivit art. 7

din O.G. nr. 5/2001, cererea creditorului în somație de plată a fost respinsă

sau admisă numai în parte) nu se mai impune să efectueze încercarea de

conciliere directă prealabilă cu debitorul său, scopul acestei încercări fiind

deja atins. Aceasta rezultă din interpretarea teleolO.G.ică a prevederilor art.

720

1

C. proc. civ., având în vedere scopul de a degreva instanțele

de judecată prin încercarea de soluționare amiabilă a diferendelor dintre

comercianți anterior sesizării instanței și cel de a asigura celeritatea

soluționării litigiilor ce nu au putut fi evitate, prin cunoașterea de către

pârât, anterior sesizării instanței, a pretențiilor reclamantei, .temeiul lor legal

și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea".

Mai mult, scopul urmărit de legiuitor, prin edictarea

prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., este realizat, pe deplin, în

procedura somației de plată nu numai prin cunoașterea pretențiilor, a temeiului

legal și a actelor doveditoare, precum și a poziției - exprese sau tacite - a

debitorului față de acestea ci, chiar mai mult decât în încercarea de

conciliere doar dintre părți, prin stăruința judecătorului somației de plată

față de debitor în efectuarea plății sumei datorate de el ori pentru

înțelegerea părților asupra modalităților de plată, așa cum prevede art. 4 alin.

(3) din O.G. nr. 5/2001.

Prin urmare, fața de considerentele arătate, se

constată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile

legale incidente cauzei, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 din același

cod, va admite recursul reclamantei SC R.I. SRL prin administrator judiciar B.

& Asociații Sprl Buzău formulat împotriva deciziei nr. 33 din 11 mai 2011

pronunțată de Curtea de Apel Iași, și în consecință, va modifica în parte

decizia instanței de apel, în sensul că va admite apelul reclamantei formulat

împotriva sentinței nr. 1301 din 3 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Iași, secția comercială și contencios administrativ, pe care o va anula în

parte, urmând a trimite cauza pentru continuarea judecății pe fond Tribunalului

Iași. Vor fi păstrate în rest dispozițiile sentinței apelate privitoare la

respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a cea a

autorității de lucru judecat invocate de pârâta SC C.T. SRL Iași. Vor fi

menținute în rest dispozițiile deciziei recurate.

Criticile recurentei subsumate motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita respingere a excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei nu poate fi reținută.

Sub acest aspect, al respingerii excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantei, se constată că hotărârea recurată

este legală, în considerarea faptului că prin contractul de cesiune creanță din

3 octombrie 2008. reclamanta a făcut dovada cesiunii de creanță dintre ea și SC

R.P. SRL consimțământul debitorului cedent nefiind necesar pentru validitatea

acesteia.

În condițiile în care. recurenta pârâtă nu a demonstrat

că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea, argumentele invocate în

susținerea motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi

respinse.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului declarat de

reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl

Buzău invocată de recurenta pârâtă SC C.T. SRL Iași.

Admite recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL prin

administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău împotriva Deciziei nr. 33

de la 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială.

Modifică în parte decizia recurată. în sensul că admite

apelul formulat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații

Sprl Buzău împotriva sentinței nr. 1301 din 3 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ. Anulează în

parte sentința apelată și trimite cauza pentru continuarea judecății pe fond,

respectiv Tribunalului Iași.

Păstrează în rest dispozițiile sentinței apelate

privitoare la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a

cea a autorității de lucru judecat invocate de pârâta SC C.T. SRL Iași. Menține

în rest dispozițiile deciziei recurate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

C.T. SRL iași împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.