ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3998/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1301/Com din 3 decembrie 2010, Tribunalul lași, secția comercială și contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active și excepția autorității de lucru judecat invocate de pârâta SC C.T. SRL. A admis excepția prematurității formulării cererii principale de chemare în judecată ridicată de pârâtă și a respins cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamanta SC R.I. SRL, ca prematur formulată. A respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC C.T. SRL. A respins ca lipsită de interes cererea de chemare în garanție formulată de SC C.T.

SRL în contradictoriu cu chematele în garanție G.B.E.M. și C.F. A respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de cele 2 persoane chemate în garanție. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei s-a constatat că aceasta este vădit neîntemeiată, întrucât reclamanta a făcut dovada cesiunii de creanță dintre SC R.P. SRL și SC R.I. SRL. Contractul de cesiune creanță din 03 octombrie 2008, justificând calitatea procesuală a reclamantei, lipsa notificării cesiunii de creanță debitorului cedat nefiind de natură a pune la îndoială calitatea procesuală activă a reclamantei.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a respins-o ca neîntemeiată. întrucât Ordonanța nr. 75 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1253/99/2009, în procedura sumară a somației de plată, nu atrage existența autorității de lucru judecat, având în vedere prevederile art. 7 din O.G. nr. 5/2001, reclamanta având deschisă calea dreptului comun, cum de altfel a și investit instanța de judecată. Referitor la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată s-a constatat că este întemeiată deoarece, având în vedere natura comercială a raportului substanțial care se pretinde că stă la baza creanței solicitate, reclamanta avea obligația urmării procedurii concilierii directe cu pârâta, raportat la prevederile art. 720 1 C. proc.

civ. Dovada realizării procedurii concilierii directe nu a fost făcută în cauză de către reclamantă, iar apărarea acesteia referitoare la faptul că litigiul avut de părți în procedura urgentă a somației de plată echivalează cu urmarea procedurii concilierii directe nu poate 11 reținută, având în vedere condițiile de realizare a acestei proceduri prealabile. Cât privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, întrucât pârâta-debitoare are posibilitatea legală a chemării în garanție a celor 2 persoane nominalizate, eventuala netemeinicie a cererii de chemare în garanție neputând atrage inadmisibilitatea acesteia. Raportat la soluția pronunțată în cazul cererii principale de chemare în judecată, ce nu implică cercetarea fondului, s-a respins cererea de chemare în garanție ca lipsită de interes.

De asemenea, a fost respinsă și cererea chematelor în garanție de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada angajării a unor astfel de cheltuieli. Prin Decizia nr. 33 de la 11 mai 2011, Curtea de Apel lași, secția comercială, a respins excepția lipsei de interes în promovarea apelului de către SC C.T. SRL formulată de SC R.I. SRL. A respins apelurile formulate de SC R.I. SRL și SC C.T. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece aceasta a dovedit cesionarea creanței iar pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedent.

Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea apelului de către SC C.T. SRL formulată de SC R.I. SRL, instanța de apel a constatat că este neîntemeiată, deoarece pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei la instanța de fond, iar în condițiile respingerii, aceasta are interes în promovarea apelului chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca prematură. Referitor la apelul reclamantei SC R.I. SRL, s-a reținut că este neîntemeiat, având în vedere că procedura prealabilă obligatorie a concilierii directe, se îndeplinește conform art. 720 1 C. proc. civ., în modalitățile și la termene strict prevăzute de textul de lege, astfel încât procedura somației de plată nu echivalează cu urmarea procedurii concilierii directe.

Raportat la considerentele expuse, Curtea a apreciat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar în aplicarea art. 296 teza I C. proc. civ. a respins apelurile formulate de SC R.I. SRL și SC C.T. SRL împotriva sentinței instanței de fond, pe care a păstrat-o. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău, cât și pârâta SC C.T. SRL Iași. 1. Recursul reclamantei SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău. întemeiat pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Recurenta susține că instanța de apel i-a respins argumentele în lipsa unei analize temeinice, limitându-se să rețină că procedura somației de plată nu echivalează cu urmarea procedurii directe. în opinia sa, o atare concluzie este eronată. întrucât prealabil formulării acțiunii în pretenții ce face obiectul prezentului dosar, a promovat un litigiu având ca obiect emiterea unei ordonanțe conținând somația de plată împotriva pârâtei. Deși cererea i-a fost respinsă, acest demers litigios a avut semnificația îndeplinirii procedurii concilierii prealabile prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., pârâta luând cunoștință de pretențiile sale, precum și de temeiul juridic al acestora. Se mai arată că, poziția pârâtei exprimată în cursul prezentului litigiu impune concluzia că soluționarea amiabilă a litigiului nu reprezintă o soluție posibilă.

2. Recursul declarat de pârâta SC C.T. SRL Iași, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin ridicarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei nu a pus în discuție efectele contractului de cesiune de creanțe între părți, ci efectele lui față de terți.

Recurenta solicită să se constate că încheierea contractului de cesiune de creanță poate justifica, desigur, calitatea contractuală a reclamantei aceea de cesionar, însă, în lipsa îndeplinirii procedurii de notificare prevăzută de art. 1393 alin. (1) și (2) C. civ., nu-și poate justifica în niciun fel calitatea procesuală activă, aceasta neputând opune dreptul său terților, inclusiv debitorului cedat. Prin urmare, reclamanta, pentru i putea opune pârâtei dreptul său izvorât din contractul de cesiune de creanță, trebuia să probeze faptul că a notificat cesiunea conform prevederilor art. 1393 C. civ. și art. 109 C. proc. civ. Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei ca tardiv declarat și, în subsidiar, ca nefondat.

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității recursului reclamantei SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău invocată de recurenta pârâtă SC C.T. SRL Iași, urmând sa o respingă pentru următoarele motive: Astfel, termenul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel. Acest termen procedural se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., așa încât nu vor fi luate în calcul ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește. Termenul care se împlinește într-o zi de sărbătoare legală, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, fiind astfel în prezența unui caz de prorogare legală.

Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac este unul imperativ, astfel că nerespectarea acestuia atrage decăderea părții din dreptul de a mai declara recurs cu consecința respingerii recursului ca tardiv declarat. În speță, Decizia nr. 33 din 11 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială, a fost comunicată recurentei reclamante la data de 17 iunie 2011 (fila 75 dosar apel), iar recursul promovat de reclamantă a fost expediat prin poștă la data de 4 iulie 2011 (fila 5 dosar recurs). Astfel, calculându-se termenul de recurs cu observarea dispozițiilor legale arătate, se constată că acesta a început să curgă la data de 20 iunie 2011, neluându-se în calcul data de 18 și 19 iunie 2011 (sâmbătă și duminică), motiv pentru care recursul reclamantei, depus la poștă la data de 4 iulie 2011, este formulat cu respectarea termenului imperativ de 15 zile.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, constată că recursul reclamantei este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Recursul reclamantei SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău. Se constată că atât instanța de apel cât și cea de fond în mod greșit au apreciat că procedura somației de plată în condițiile O.G. nr. 5/2001 nu răspunde finalității pentru care au fost edictate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., având în vedere că, în speță, anterior introducerii cererii în procedura de drept comun a fost soluționată, cu citarea și participarea debitoarei-pârâte, o cerere privind emiterea unei somației de plată.

ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1253/99/2009 al Tribunalului Iași. Astfel, în cazul în care creditorul introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun în materie comercială, după ce a epuizat procedura somației de plată (mai precis când aceasta s-a desfășurat cu prezența sau. cel puțin, legala citare a debitorului, iar, potrivit art. 7 din O.G. nr. 5/2001, cererea creditorului în somație de plată a fost respinsă sau admisă numai în parte) nu se mai impune să efectueze încercarea de conciliere directă prealabilă cu debitorul său, scopul acestei încercări fiind deja atins. Aceasta rezultă din interpretarea teleolO.G.ică a prevederilor art. 720 1 C. proc.

civ., având în vedere scopul de a degreva instanțele de judecată prin încercarea de soluționare amiabilă a diferendelor dintre comercianți anterior sesizării instanței și cel de a asigura celeritatea soluționării litigiilor ce nu au putut fi evitate, prin cunoașterea de către pârât, anterior sesizării instanței, a pretențiilor reclamantei, .temeiul lor legal și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea". Mai mult, scopul urmărit de legiuitor, prin edictarea prevederilor art. 720 1 C. proc.

civ., este realizat, pe deplin, în procedura somației de plată nu numai prin cunoașterea pretențiilor, a temeiului legal și a actelor doveditoare, precum și a poziției - exprese sau tacite - a debitorului față de acestea ci, chiar mai mult decât în încercarea de conciliere doar dintre părți, prin stăruința judecătorului somației de plată față de debitor în efectuarea plății sumei datorate de el ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată, așa cum prevede art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 5/2001. Prin urmare, fața de considerentele arătate, se constată că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente cauzei, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursul reclamantei SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău formulat împotriva deciziei nr. 33 din 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, și în consecință, va modifica în parte decizia instanței de apel, în sensul că va admite apelul reclamantei formulat împotriva sentinței nr. 1301 din 3 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, pe care o va anula în parte, urmând a trimite cauza pentru continuarea judecății pe fond Tribunalului Iași. Vor fi păstrate în rest dispozițiile sentinței apelate privitoare la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a cea a autorității de lucru judecat invocate de pârâta SC C.T.

SRL Iași. Vor fi menținute în rest dispozițiile deciziei recurate. 2. Recursul pârâtei SC C.T. SRL Iași. Criticile recurentei subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei nu poate fi reținută. Sub acest aspect, al respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, se constată că hotărârea recurată este legală, în considerarea faptului că prin contractul de cesiune creanță din 3 octombrie 2008. reclamanta a făcut dovada cesiunii de creanță dintre ea și SC R.P. SRL consimțământul debitorului cedent nefiind necesar pentru validitatea acesteia. În condițiile în care.

recurenta pârâtă nu a demonstrat că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit legea, argumentele invocate în susținerea motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vor fi respinse. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău invocată de recurenta pârâtă SC C.T. SRL Iași. Admite recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău împotriva Deciziei nr. 33 de la 11 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială. Modifică în parte decizia recurată. în sensul că admite apelul formulat de reclamanta SC R.I. SRL prin administrator judiciar B. & Asociații Sprl Buzău împotriva sentinței nr. 1301 din 3 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ. Anulează în parte sentința apelată și trimite cauza pentru continuarea judecății pe fond, respectiv Tribunalului Iași.

Păstrează în rest dispozițiile sentinței apelate privitoare la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active și a cea a autorității de lucru judecat invocate de pârâta SC C.T. SRL Iași. Menține în rest dispozițiile deciziei recurate. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.T. SRL iași împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.